Draga Inger

Dragă Înger-Îngerașul meu,

 Vreau să le spun și prietenilor povestea mea cu Îngeri. Îmi dai voie? Știu că Serafimii ne veghează cu degetele lor grațioase lipite de buze a "ssshttt". Nu e voieeeee!!!  Dar v-am promis, cu o poveste vi-s datoare și eu. Demult s-a intâmplat. Am amuțit peste ea. E o dureroasă tradare, a mea.

 Dar e o seară de ianuarie în care cerul negru se revarsă într-o ploaie de gheață. În care copacii se desfoaie de gheata. Degete de crengi sticloase ciocăneau în ferestre sinistru. Și cădeau in ploaie de oseminte reci. Membre de strigoi cinici, înfricoșători. Toți pomii se mișcau grosolan și nesigur, ca niște zombii pietrificați î...

Mic pseudo-tratat de desparțire

 "Ninge în povești, Iubitule. Te-am pus dorință pe o stea căzătoare-migratoare, pe o lună rotundă ca o medalie mare și acum pe prima ninsoare cu roiuri de fulgi ca fluturi albi și petale. Nu poți fi neadevărat, nu poți să mă uiți, alungi și plecat. Este păcat.Tu nu faci din iubire păcat...."

 Este începutul unei scrisori de iubire, de despărțire și disperare. Când toată magia Crăciunului moare.

 Atunci când o iubire a fost așa de mare încât te-a luat chiar și pe tine pe nepregătite, nu credeai că se mai poate întâmpla aievea așa ceva. Ai vrut să rămâi cu picioarele pe pământ, să nu îți răvășești straturile ordonate alfabetic de viaț...

Camera Adelei

Cand ai in fata ta o coala alba si din varful penitei refuza sa iasa o noua poveste, cand muza ramane muta si incapatanat-capricioasa, vine o vreme cand scri despre nimic, sau despre lucruri neinsufletite ce pot trai doar cand le intorci spatele si iti pui jocul imaginatiei sa valseze cu ele. Dar asta tot poveste este. Voi povesti despre camera mea de scris, numita destul de sec "birou" pentru aroganta de a contine si un laptop printre alte artefacte.

Am in fata mea un trandafir de matase portocalie, portocaliu intens cu raze de soare,care domina haosul mesei de lucru. Printre papusele de plus, amintiri-fetisuri, o imprimanta impozanta, grasuna si ineficienta, un ceaslov/dosar de facturi si alte hartii incalcite, teribil de importante, dar iremediabil incurcate."Sunt dezordonata", urla un capsator vesnic blocat si gol, agrafele de birou se preling slinos. Am si doua creioane ...

O poveste a Corei despre un pumn in stomac si fetita cu chibrituri

Cunoașteți acea stare în care dacă nu respiri prin el simți că vei muri de apnee programatică? E doar începutul unei mari dureri. Este întâiul pumn în burtă. Acela primit fără nici un avertisment. Înainte de începutul durerii. Un prim "adio" cu mici explicații. Acelea despre care el consideră că îți vor face  bine și ție. Cu recomandări generoase pentru o viață sănătoasă. Fără pahare de vin băute printre îmbrățișări, mâncare bio, fără ciocolată și alunecări în neantul amețitor a ceea ce părea o iubire fără de sfârșit. 

 Nu, nu a fost sănătos. Nu era sănătos să-mi pierd capul, să-l las să-mi ravașească tot părul și corpul. &...

Free fall

Bună,

 Eu nu sunt Adela cu vorbele ei întortocheate și meșteșugit încurcate. Eu sunt Cora. Atât. 

 Pentru că o data am încercat să mă văd și eu cu un bărbat însurat. La renumitul 'cash and carry' la o Cora Lujerului, bucureșteană. A fost penibil și de rîsu-plinsu. Am plecat/fugit înainte să ajungă frumosu' pentru că mă claxonau mașinile de livrare. Mă costumasem în curtezană, nu prea diafană. Era o burniță de înghețau dracii, într-un noiembrie pricinos, pe sub umbrelă mea se putea îngheța serios. Aveam și blană, și tocuri și ștaif. Cred că toată lumea mă vedea din alt film. Căzută într-u...

Noir de Noir

"Noir de Noir". Nu mi-a venit să cred că este exită și ca parfum. Dar provine de la o casă de modă celebră. Mi se potrivește pe cele mai calde tegumente. Mă încălzește, vibrează cu mine. Mă înfășoară într-un voal lung, misterios. Ca un veșmânt arab, cu zăbranic peste ochi, ca un voal de doliu, ca o robă de vrăjitoare sau de societate secretă. Nu-l pot purta prea des. Este greu și impudic. Are ceva de curtezană moartă, cu toate arabescurile ei. În seara asta lungă, mi s-a cerut o să spun o poveste-ntr-o dungă.

 "Și totuși", privind la ceas de noapte târzie și insomniacă printr-un merlot întunecos, mă întreb. Ce ar putea fi "noir de noir" pentru lume?

 Gândesc mătase neagră de desuuri sofisticate. ...

Deceptie

Decepțiile vin când te aștepți mai puțin. V-o mai amitiți pe prietena mea, frumoasă și bună cu ochii de peruzea. Obișnuiam să-i spun Zâna Albastră. Așa era de blândă și de măiastră.

 Din poveștile ei v-am adus basmele de iubiri împletite, minunate și împărtășite. Ea este cea care a iubit la mare iarna, care s-a întors de la Paris singură și toamna. Care speră într-un l'ete indien atemporal, cu multă iubire și pe creastă de val.

 A fost pentru mine un reper în furtună, a fost o culoare poleită de lună. Nu mai credeam că există așa ceva. După ce se întâlnea cu el avea ochii fosforescenți și indecenți. Întinerise, se subțiase și mai ales iubise. Enorm, din nou, iubise. Cât ...

Cum iubesc jumatatile noastre

Dragii mei,

 Când stai la butoanele unui site de sentimente, culori și stări, toate autentice și simțite pe inima goală, fără zale și protecție, fără ipocrizie, aduni. Sunt norocoasă. Am cititori buni și sinceri. Vă simt alături, pregătiți să mă alinați și să vă alint cu mâinile mele tremurătoare. Să vă dau înapoi culorile și frunzele, florile și anotimpurile.

 Am țesut din comentariile voastre, filtrate prin vălurile anonimatului, o altă poveste despre Fred și Adela. Vă mulțumesc tuturor că ne-ați ținut în viață, așa umbre efemere cum ne-am prezentat în față domniilor voastre. 

Dragul meu, amicul nou meu.

Nici macar nu stiu daca iti va placea candva sa iti scriu asa. Dupa o noapte iti scriu...Dupa o noapte drapata in vin rosu. In ameteala, in haos, in neoranduiala. Mi-e rau si mi-e greu. Dar iti scriu pentru ca si tie iti este greu. Nu esti obisnuit cu o fata ca eu. Sunt grea, nu sunt prietena ta. Nu mai tin minte cum ne-am impletit si cum ne-am iubit. Doar ca am stiut, ca femeia, cand te-am tinut in brate dupa aceea, ca era blandete, fara fluctuatie, ce era scrum? Ce a fost pe drum? Ceva era totusi comun. O nevoie de puf si de vis bun.

Daca vrei sa dispar...ai destula padure de aparat si de prescurtat.

Eu sunt doar un mesteacan.

Din cand in cand produc lacrimi.

M-ai sarutat cald, de parca m-ai fi simtit dupa ce ard. De ce? De ce imi aduc aminte cum te-am sarutat? Ce buze ai avansat in hazard? Esti un olimpic faimos. ...

Dragul meu, amicul nou meu.

Nici macar nu stiu daca iti va placea candva sa iti scriu asa. Dupa o noapte iti scriu.. Dupa o noapte drapata in vin rosu. In ameteala, in haos, in neoranduiala. Mi-e rau si mi-e greu. Dar iti scriu pentru ca si tie iti este greu. Nu esti obisnuit cu o fata ca eu. Sunt grea, nu sunt prietena ta. Nu mai tin minte cum ne-am impletit si cum ne-am iubit. Doar ca am stiut, ca femeia, cand te-am tinut in brate dupa aceea, ca era blandete, fara fluctuatie, ce era scrum? Ce a fost pe drum? Ceva era totusi comun. O nevoie de puf si de vis bun.

Daca vrei sa dispar...ai destula padure de aparat si de prescurtat.

Eu sunt doar un mesteacan.

Din cand in cand produc lacrimi.

M-ai sarutat cald, de parca m-ai fi simtit dupa ce ard. De ce? De ce imi aduc aminte cum te-am sarutat? Ce buze ai avansat in hazard? Esti un olimpic faimos. ...

Septembrie

De câte ori a venit septembrie, sufletul mi s-a strâns puțin ca marginea unei frunze verzi, încă verzi.

Este septembrie doar, un singur fior de dimineață sau de seară. Între ele ziua se așterne caldă, mincinoasă, încă de vară. Rochiile mi-au rămas fluide în mătasea lor curgătoare. Am luat un șal de cașmir că să-mi înconjure umerii înfiorați. Nu mai vreau să mi se facă frig și frică. Caut bucuria toamnei. Cu noi începuturi în ea. Drumuri noi, le aștept să le îmbrac în aramă foșnitoare. Vreau să le călătoresc și să le învăț ușor, să le miros, să le inspir cu toate simțurile. Vreau să mă bucur de răcoarea și claritatea dimineții de toamnă, de cel mai albastru cer azuriu. Apoi de amurguri intense, roșii. De miros de frunze arse. De noul meu parfum mineral și me...

Un alt fel de vacanta

El este vacanța mea. Acum doarme între așternuturile umede și despletite. Respiră adânc sau toarce ca un motan pufos și mare, în surdină. Dacă îl ating cu un deget, dacă mângâi un umăr rotund și tare, se mișcă și caută sărutul cu buzele pline. Săruta aerul în care mă circumscriu ghemuită, pentru că nu vreau să-mi fur și tulbur visul bun. Unde este el este vacanța mea. Nu știu de când, nu știu până unde. De când a apărut, mi-a oferit mereu definiția unei vacanțe eterne, ideale. Așa visez vacanța dincolo de nori, în orice paradis. Sau fără paradis uman, trecător și tangibil. Doar într-unul închipuit de noi, în cele mai banale condiții. Pielea lui este o vacanță. Pentru că este ca mătasea pârguită de soare. Este tot timpul caldă și pulsează viață. Î...

Mica Sirena

Un băiețel frumos cu ochi de peruzele și gropițe în obraji, m-a întrebat de ce moare Mica Sirenă. Am ridicat două sprâncene circumflexe cu gândul la Ariel de la Disney, pe care în secret o mai savurez, ca și pe alte desene animate, cu buzele într-o cafea cu lapte. Băiețelul a insistat, prieten vechi de snoave și povești, micul meu nepot-mic-prinț, curiozitatea științifică a sufletelor pure: de ce se face spumă de mare? Curioasă, i-am luat cartea de Anderson din mâini (obligatorie la clasele primare) și mi-am amintit....de ce nu era nici asta o poveste cu un final fericit. I-am explicat, pe scurt, că s-a transformat în spumă de mare și nu a murit.

 "Oamenii insă au un suflet care trăieste mereu după ce trupul s-a...

Ca marea

Am plecat la mare în iunie. O premieră puțin sperată și cam speriatăla o piele alb-rozalie ca a mea. Pentru un participant al lumii postmoderne  în care trăim și ne protejăm cu tot felul de pomezi fine. 

 Prietena mea cu inițiativa de evadare  avea treburi serioase și importante în Constanța.  Am preluat funcția de "chaperon" cu de toate. Ca doamnele de companie sau de onoare, de la început de secol. 

 Aveam pentru două zile, amândouă, bgajele tuturor nopților de vară. Înfierbântate și

Margele colorate

Nu pot să nu vă încep povestea cu un șirag de platitudini: "viață cusută cu ață" cum ofta bunica, cu ochii ei de culoare nedefinită și topită de lacrimi, după ce plecase bunicul către stele, iubirea și stânca ei de o viață, cu ochii lui verzi "ca niște mistice smaragde"; "înșir-te mărgărite", cum aflam în copilărie că se deapănă basmele,  în perlele sidefii, ale lui Victor Eftimiu, "viața e ca un șirag de mărgele" banalitate abisală de facebook...

 Iubirile mi s-au adunat în culori și în sfere perfecte, pe un lanț de argint, s-au rosogolit din șiraguri, s-au răspândit pe pietre ascuțite de pavaj și s-au spart în cioburi tăioase, sau au rămas prinse în kilimuri catifelate, pînă câ...

Parfum de tei

Astăzi am întâlnit pe o stradă prăfuită, dintr-o mahala bucureșteană, primul tei înflorit împărătește. Până să-mi ridic fruntea și să-l îmbrățișez cu privirea smerită, m-am îmbătat și amețit de parfumul pe care îl uitasem timp de un an. Apoi am văzut balerinele cu tutu-uri galbene involte, cu volane de stamine delicate ca un goblen auriu. Cu corsete verzui și transparente. Mi-am amintit pe data de ochii lui verzui, cu paiete de soare...De îmbrățișarea parfumată ca teii, din care cu dor m-am desprins aseară. Eu nu pot să simt teii fără să nu mă învăluie o dragoste tandră și blondă ca ei. Nu pot altfel să le văd soarele printre petale. 

 Cand eram micuta tezele erau programate parca inadins ...

Culori de mai

Astăzi este despre culorile alchimice. Făurite din alchimia Afroditei. Este luna alunecării spre vară, când soarele mai are încă răbdare. Albastrul cerului acoperă sub panteonul lui candelabrele castanilor, toate aprinse de raze poleite și ciorchinii opulenți ai salcâmilor curgând în efuvii din parfumul zeilor.

 Auripigmentul a fost descoperit de alchimiști, este pulbere de arsenic mortal, de culoarea canarului, sclipitoare, imperială, folosită de egipteni pentru papirusuri sau pentru misterioasele măști ale faraonilor;  aurul din frescele lui Veronese, aurul Regelui Soare. Periculos dacă este folosit fără măsură. Căutând să prepare aurul, eternul vis al puterii și dorinței vinovate, alchimiștii au îmbogățit arta, din ant...

40 shades

Dragii mei, nu știu să scriu. Doar direct din suflet mi se desprind textele cu șuvoi de iubire și lacrimi. Nu vă așteptați la o analiză carteziana bazată pe statistici, dar vă rog, stați aici, cu mine la taifas. Am destule experiențe să va povestesc, cât să va tot țin frunțile în palmele mele calde, de ce-or fi așa de calde? Uneori sunt translucide în aur și căldură. Noi, toate femeile învârtite în jurul lui 40 avem mâinile calde.

 Suntem femei adevărate, de carne și sânge, de 40+. Acelea.

Suntem ori mame exemplare, care ne trăim viața cu plozii în poală și făcând balet doar la ședințele cu părinții, când dna dirigintă execută  un tzucahara în echer...peste sufletul copilulu...

40s and counting

Dragii mei, nu știu să scriu. Doar direct din suflet mi se desprind textele cu șuvoi de iubire și lacrimi. Nu vă așteptați la o analiză carteziana bazată pe statistici, dar vă rog, stați aici, cu mine la taifas. Am destule experiențe să va povestesc, cât să va țin toate frunțile în palmele mele calde, de ce-or fi așa de calde? Uneori sunt translucide în aur și căldură. Și mă ard. Singure mă ard.

 Suntem femei adevărate, de carne și sânge, de 40+. Acelea. Suntem ori mame exemplare, care ne trăim viață cu plozii în poală și făcând balet doar la ședințele cu părinții, când dna dirigintă face un tzucahara în echer...peste sufletul copilului/nepotului/pupilei tale, prețioase că un Goe poleit, cu tot cu Vizita și Bubico.

  • Femei care iubesc altfel

    Dragii mei,

    Vă mulțumesc mult că mi-ați răspuns cu atât căldură la articolul anterior. Să nu uitați, totuși, că este o formă de iubire defectă, care nu duce decât la tragedie sau la...învățare. Nu pot însă să nu menționez și prietenele mele, Învățatele, vaccinatele. Ar fi urît din partea mea să le uit. Să nu le separ.

     Am învățat și de la ele, de la Lupoaicele mele sănătoase și frumoase. Am alergat cu ele prin stepe de suflete, atunci când îmi pierdusem definitiv drumul și nu știam decât să stau și să plâng lacrimi de cristal rece, de ghiață sau de funingine, atunci când îmi jucasem sufletul pe o carte de cupă...dispărută fără preaviz. Da, da, ele există. Au î...

    Pomi infloriti

    Dragilor,

     Vă pun pe masa de sezon povestea pomilor înfloriți. Corcoduși, caiși, vișini, toți sălbatici, pruni japonezi, toți cu același parfum răvășitor, de sub volanele lor. M-am îmbătat din ei toți. Am ieșit în parc după mulți ani de pribegie, fără teze sau vacanțe obligatorii, doar eu, singură cu mine, fără o mână umedă care să-mi strângă palma, fără un sărut sub parfumul amărui-cald și îmbujorat. Dar totuși eu, singură, dezbrăcată din cenușile imperiilor fumegânde, eu și cartea mea. Am jurat pe o stea. Că o să mai pot fi singură cu mine. Că o să mai cred în fluturi, că o să mai pot visa.

     Mi-am amintit cu un suspin, tot ce mi-am dorit. Cândva, când eram mică și firavă, o ...

    Roz flamboaiant

    Dragii mei,

     După povestea noastră comună de "Colour me...", magia momentelor divine mi-a adus în brațe o carte fabuloasă: "Culorile și viața lor secretă" de Kassia St Clair.  Oferită de un Înger al meu, am adorat cartea din prima secundă.

    De la citatul: "Așadar, lumina este culoare, iar umbra, lipsa ei.", J.M.W. Turner, 1818. Toți îl iubim pe Turner, părintele Impresioniștilor "britt". Eu aș zbura oricând peste cerurile sau mările lui, doar să am un Zeu de mână, să nu mă spulber, să mă lege de sol. Fără vânt. Aș fugi cu corsarii din corăbiile lui.

    Dar cartea aceasta îmi oferă un evantai de surse de inspirație, toate nuanțele, descompuse până în antichitate, trecând spre modernism, sau ad...

    Acolo unde iti este inima

    Am călătorit. Îmi place să vizitez, să adun tablouri într-o expoziție, le adun în mesteacănul argintiu al sufletului meu. Mă plimb mult pe străzile unui oraș nou, de descoperit și pictat, încerc să-i sorb cu toate simțurile viața, atât pe cea istorică, dăltuita în secole, dar și pe cea nescrisă, pe cea doar trăită, întrețesută în subconștientul colectiv al oamenilor metropolei. Mă uit și la plăcuțele monumentelor sculptate în piatră măcinată de timp, dar și la vederile "picture perfect" de plaje aurite și mări azurii sau cobalt.

    M-am tolănit în hoteluri și spa-uri cu răsfăț de zeițe. Dar am încă în minte și în inimă și căsuțele de lemn ale studenției despletite, minuscule ca niște locuințe de păpuși, condițiile austere de tabără militară, dar și d...

    Femei care iubesc prea mult

    Bună ziua, numele meu este Adela și fac parte dintre "Femeile care iubesc prea mult".

    "Bună, Adela", vă aștept să-mi răspundeți, cele care vă regăsiți în această succintă descriere.

    De data aceasta, "Metaforela" din mine va sta mai liniștită. Sunt sigură că suntem un cerc mare și puțin ocult, de prietene Anonime.

    Ca să ne recunoaștem, voi da și o definiție scolastică, recitată din memorie, dar cu derivații psihanalitice: "Femei care din copilărie nu au fost iubite de părinți, mai ales de figura paternă, care au găsit surogate în păpuși, spiriduși, personaje imaginare, povești clasice. Care în adolescență, dacă au găsit curajul necesar, au atras și oglindit un băiat pretențios, cu multă putere, ambiție și rău. Care le-a părăsit, cum a făcut și tatăl mult căutat și de neiub...

    Colour me Sea

    Dragă Prietene, iubesc din nou. Se revarsă din mine ca un izvor. Se revarsă din mine strălucirea, ca și cum o bilă de lumină i-ar fi prinsă în căușul palmelor. Asupra lui, ca o peșteră fermecată, ca un elixir de ambrozie și nectar. Din care picură iubirea. I-am înlănțuit dragostea în jurul unui copac. Într-o seară de iarnă, în care viscolul stătea să ne cearnă.

    Nu o să-ţi scriu mult, nu te speria, îngăduie-mi doar mică poveste, a mea. Cu o mare noapte de dragoste, în ea. M-a răpit pentru acolo, cu curajul unui Gladiator. Mi-a furat mica făptură fragilă și nesigură și mi-a împlântat o mână delicată și curioasă peste toate obstrucțiile unor ciorapi prea cuminți, pe coapsă. Picuram la orice mișcare. Mâna lui mă căuta frenetic, spre soare.

  • Moi je veux de l amour

    Hai să râdem de romantism. Vreți? Este așa de ușor...Genul programului: pamflet. Nu se poartă. Doar regina Maria a fost ultima romantică. Și Anna Karenina, sub tren. Suntem prea moderni. Sau post-moderni. Este ușor: privire bovină, lumânări, trandafiri, ochi urduroși, pete pe rochițe, lumânări de înmormântare, buchete ca jerbele, priviri înfometate și concupiscente. Femeile vor ridica sprânceana și vor ascuți buzele a bosumflare. Bărbații vor deschide o bere cu o mână la prohab. Este apanajul proștilor subduși de clișee. De inimioare. De V day. Suntem regine fecioare. Artemis și toate Vestalele. Uităm de Briseis care a fost sedusă de Ahile. Am prietene îngenuncheate în lacrimi la picioarele unor iubiri cât David al lui Michelangelo, la Uffizzi. Strâng lacrimile ca o preoteasă a Afroditei,...

    First love

    M-am plimbat azi în parcul central ducând în buzunar o speranță ca o batistă brodată. Cu monograma ta. Parcul cel mai bătrân al orașului încă păstrează statui și fântâni de început de secol, crâmpeie de belle-epoque ciobit și poduri romantice de piatră sculptată peste lacul secat și desfundat dezolant, după finalul patinoarului. Era aglomerat ca pentru o zi de cald și soare, prima zi de promisiune fermă de primăvară. Forsițiile foșneau de anticipația exploziei galbene. Porumbeii își umflau pieptarele, uguind în lumină, s-o soarbă toată.

     M-am așezat pe o bancă cu fața către soare, lăsându-l să mă mângâie, să-mi cuprindă chipul în palmele lui calde, pentru prima dată în anul acesta cu speranț...

    Intoarcerea in gradina iubirii

    Sunt 15 ani de când am vizitat Villandry.

    "Castelul Villandry a fost terminat în anul 1536 și a fost ultimul din cele mai mari castele construite pe malurile fluviului Loire în timpul Renașterii. Castelul a fost construit de Jean le Breton, unul din miniștrii de finanțe ai lui Francois I. Cea mai mare realizare a lui în domeniul arhitecturii a fost construirea castelului Chambord, pe care le Breton a supervizat-o sub egida lui Francois I. În timp ce conducea proiectul Villandry, le Breton a construit și pentru el o mică replică a acestuia lângă castelul Chambord, numită Villesavin. Le Breton fusese mai întâi ambasadorul Italiei, ocazie cu care a învățat tot ce se putea despre artă renascentistă a grădinăritului. Pentru a construi castelul, Le Breton a dărâmat un vechi castel din secolul al XII-lea,...

    Bed of roses

    Încerc să scriu această poveste de mai mult timp. De fiecare dată când mă apuc responsabil și îmi mușc vârful creionului a inspirație, alte senzații, simțiri și istorioare își revendică scena, iar eu sunt scriitoarea clipei și a secundei de viață care mă cheamă cu cea mai mare intensitate către ea.

     Povești vechi, crezute învelite în giulgiul pufos al uitării, sau povești noi, încă așa de calde de parfumul proximului, toate acoperă ceea ce am vrut să scriu despre...niciodată. Niciodată nu am știut ce poate exista aievea, în locul metaforicului si rock-baladei "a bed of roses". Adică să-ți presare cineva în iatac, în așteptarea ta pulsatila, cu palme umede și nări dilatate, petale de trandafiri, demantelând coroanele regale de dea...

    Left outside alone

    Când nu iubești. Când ai iubit, când ai un suflet ferfeniță, de nici măcar un covoraș de resturi de flanel nu mai poate face mamae din el. Când stai în picioare și toți judecătorii stau jos. Când ți-e rușine să vorbești și cu prietena cea mai de taină, cu care ai băut o bere fără alcool în săliță de la intrare. Pentru că nu ai vrut să intri și să te așezi. Pentru că nu poți să stai și să vorbești. Cuvintele nu mai intră. ești ca un animal rănit care nu a studiat arta conversației cu primatele superioare.

     Când vrei să dormi. Măcar încolăcită pe covorașul pisicii. Dar nu poți să te odihnești. Când vrei să mori ca și cum universul va muri oricum curând, în jurul tău. Dar nu o să moară. Nu moare nimeni. Nici tu. Nu e ...

    Su di noi

    Ziua de azi va fi luată curând de o pală de viscol. Din ăla mugitor, ca în povești de speriat copiii în miez de noapte. Știu asta. Zgâlțâie ferestrele. Astupă respirațiile. Mi-e frică și fascinație. Simt în fiecare fibră a unei ființe solare la originea ei mică. Povestea de azi o veți auzi și uita, ca într-un vis de iarnă grea, în hibernarea dinaintea unei primăveri aproximative. Uitați-o dar! Doar o clipă bântuită și viscolită, va fi a voastră:

    Miroase așa bine a cafea tare, neagră. E fiartă la ibric, în soba de teracotă. Ibric roșu, smălțuit. Sobă veche, căpruie. Cămin studențesc. Clădire istorică în centru metropolitan. Igrasie, afișe de hârtie șifonată pe pereți. Tinerețe nudă și prosoape ude, colorate, întinse la uscat, pe sobă. Sărăcie-bucurie. M&a...

    Stop and go

    O pagină albă. Nu am inspirație în februarie. Mi-e somn, dar nu pot să adorm insomnia. Enervant, neurastenic. O să vă spun o poveste care nu-mi aparține, sunt doar păstrătoarea ei. O pun încet, delicat, între file de carte. Aș dori sa răsară fluturi din viermii grași și albinotici de mătase. Ați văzut așa ceva? Ați crescut viermi de mătase vreodată?  Sunt niște omizi mari și grosolane, chele, care se târăsc pe frunze pergamentoase, verde întunecos. Le devorează lent, în hărți de neștiute comori, cu o caligrafie lină. Trosnesc frunzele ronțăite. Așa cum trosnesc poveștile prea îndelung povestite. Dar răsare fuiorul de mătase din viermii grași. Să-l depănăm:

    "Stau la stop. E gri. E șobolăniu-ud. E morbid-plicticos. Nu suport nicio muzică la radio. Postul a rămas răpus pe muzică clasică. ...

    Colour me Yellow

    Cel mai departe și cel mai aproape de pământ după ce se arde miriștea. Agonia și extazul. Părul ca grâul al unul băiat frumos și rău.

    Cruzime în soare, cu sclipire metalică. Nisip orbitor peste scoici ciobite și tăioase. Deșertul.

    Teii. Tutu-uri de flori, îmbătătoare, halucinante. Efluvii de căldură galben-verzuie. Rătăcirea teilor. Prima căldură de iunie. Galben-verzui.

    Galben-auritul, galbenul hieratic al veșmintelor sacerdotale.

    Frunzele de tei căzute în noiembrie sunt de un galben amețitor. În ultima iarbă nepârjolită de iarnă. Convalescența în lumină aurie. Privind soarele prin ochii închiși.

    Culoare primară, puternică, mama nuanțelor prin topirea în toate suratele ei. Verdele este copilul nelegitim și ștrengar al adulterului dintre galben si alba...

    Colour me Green

    Bună vremea, Verdele meu Dyonissos... Ești tu, Prietenul meu, care știe cât de bine se vede un petic de iarbă sau o coroană de frunze din spatele gratiilor forjate ale unei rezerve de spital. Tu ești cel care m-ai luat de mână și m-ai invitat să văd iar iarba, cerul, soarele, să miros nuanțele vântului și respirația pământului, să susur cu ploaia și să torc cu noaptea înstelată. După ce te-am aflat pe tine de mână cu speranța, după ce mi-ai adus înapoi culorile, cele adevărate, telurice, mundane, ale naturii, ale curcubeului, nu cele halucinogene ale pastilelor; după ce lumea s-a răsturnat înapoi în bunul sens și simț al vieții, singurul care ni s-a dat. Abia atunci am văzut ca tu ai ochii verzi, Prietene.

    Știam că-ți plac culorile, că nu cunoști negrul. Că ludicul e respirația ta de P...

    Colour me Rainbow

    Lume, Lume virtuală!

    Dragii nostri cititori de povești colorate,

    Ne-am dori să ne continuăm caleidoscopul și cu alte nuanțe din Rogvaiv.

    Ne puteți ajuta trimițându-ne în mesaj privat sugestii sau chiar textele voastre despre sentimente în culori.

    Cele mai vibrante tușe iși vor găsi locul la secțiunea "Contributers" de pe site.

    Să ne scriem împreună mărțișoarele și să le așternem pe curcubeu!

    XOXO, Adela

     

    ...

    Opera gala...forever after

    Rog pe cei care n-au văzut o operă live, like ever, să stingă televizoarele acum.

    Știți, chestia aia care strigă incâlcit de mult, pe o muzică divină nerecunosctă si indisolubilă de rarele ori, dar care implică ceva deschidere și o doză de autocunoaștere a individuației proprii, de cele mai multe ori.

    Anyways...ațipisem pe insula mea și în bula mea de izolare metafizică cu după dor de războinici proscriși.

    Cu o minimă dorință de o reprezentare din îndelunga așteptare, in Agora pustie.

    Salutar, o bună și prea îndelungată prietenă mi-a contrariat  lenea contemplativă. Nu credeam că va fi tocmai cu tragica, Queen of all Dramas, "Lucia di Lamermoor" și visam în culori la Scala di Milano, nu la Opera Romînă, într-o noapte glasată ca o acadea interzisă...

    Ca să c...

    Shopping emergency

    Mă bucur când mă aflu în fața unei pagini albe mai  mult decât dinaintea magazinului preferat de haine! I pray for it! Dar, cu smerenie mă plec în fața domniilor voastre, guilty as charged de shopping-abulie retrogradă. Cunosc, cu precizie înfinitezimală starea de "shopping emergency"! Cine nu a trăit-o visceral niciodată este exonerat de citirea acestui articol infam-disperat, al compulsiv-obsesivei de ianuarie. Este o stare în care "stă să plouă". Ursuză, mohorâtă, bântuită de ciclurile Krebs, în care grăsimile ingerate de Sărbători nici vorbă să se fi metabolizat complet. Doar în straturile de pufoșenie celulitică din jurul taliei. Paradoxul stă în nevoia de noutate similară cu nevoia de dulce a obezului în plină dietă vrajmașă.

    Este momentul acela când în fa...

    Parfum Manifesto

    Mă întorceam de la o petrecere traversând un mic parc bucureștean, către o stație de taxi aproximativa, mai luminată și mai sigură, într-un moment suspendat în timp, într-o seară de iarna rece și tăioasă ca un țurțure de gheață (când iți cade pe capotă?!). Visam, cum altfel, așa cum mă știți, o căscată pentru umanitate, capul în nori și doar tocurile pe pământ.

    Sigur că am și eu poveștile mele de depănat la gura șemineului (cu un vin roșu și lumânărele aromate prin unghere), cât pentru o mie și una de nopți și de prietene amețite de amoruri, roiuri de fluturi exaltați și butelii de insecticide golite peste fluturi, cu rimelul întins până în barbă și scrâșnet de implanturi de zirconiu. Alice în Wonderland și The Red Queen??

    Atunci c&ac...

    Viata incepe mereu

    Reîncepuse de curând romanul "Accidentul" de Mihail Sebastian. Lectură suplimentară, în anii liceului mic, obligatorie printre adolescentele mioape, premiante și excluse, dar înmugurite, precoce, într-un romantism de început de viață. Trenul aluneca cu zornăit lătrător printre stații și halte cenușii-anoste, peisajul se derula repetitiv în fața ochilor ei nevăzători pentru "acum"-ul sordid și rostogoliți către interiorul "atunci"-ului tulburat în furtuni de crivăț și îngheț. Iși strânse șalul de cașmir în jurul umerilor scuturați de frisonul sufletului. "Viața începe mereu" tot spunea cu tainică înțelepciune Nora, binefacătoarea eroină a lui Sebastian, salvatoarea accidentelor de viață și suflete ciobite. Asta își repeta acum și ea, ca pe o mantră presărăt...

    Gladiatorul Fericit

    A fost odată, ca niciodată,
    Pe o planetă nu prea modificată,
    Minusculă şi, în mare parte, crepusculă,
    Un gladiator de valoare,
    Care putea trăi, doar, în soare.
    Și dorea o Regină, care să nu aibă cortină.
    Avea freze şi mult prea multe prinţese.

    Când s-au întâlnit Regina şi Viteazul Gladiator
    S-au îmbrăţişat pe un nor. 

    Pentru că se aşteptau de un secol cu dor. 
    Doar un amurg s-au iubit. 
    Apoi în zări au pierit. 
    Stai liniştit, Prietene, nu au dormit.
    Dragostea nu a fugit, doar s-a tăinuit. 
    Şi au trăit până la adânci bătrâneţi. 
    Într-un singur amurg din vieți.

    Pielea Gladiatorului era mătăsoasă, creolă şi caldă. Avea ochi verzi şi adânci, smulşi ca smaragde din t...

    Iubitul meu albastru

    Iubitul meu are părul lung și neted ca un fuior de mătase. Tâmplele îi sunt grisonante și calde peste visurile frumos colorate, din care se smulge cu zvâcnet de fugă ori joacă. Grozav îi mai place să doarmă, dar se trezește cu ochii mari de chihlimbar plini cu raze de soare tomnatic și blând, când se descoperă rezemat de mine. Când mă găsește tot acolo unde m-a parasit pentru vis și clipește întretăiat ca in fața unei minuni mici, de fiecare dată. Îmi zambește din ochi fâlfâind clipit și imi fâlfâie și mie orice grijă sau fulg cenușiu de ingrijoare de pe frunte. Se cotlonește mai bine și mai mic, din nou in brațele mele. Lasă capul greu în scorbura caldă a gâtului, cu gura umedă lipește o sărutare pe pielea infiorată, apoi iși scufundă voluptos fața în h...

    Iesirea la iarna

    Ce poate fi mai preaplin decât dragostea nesfârşită şi neconditionață a unei femei?
    Un vis de iarnă, într-un anotimp atemporal de speranta.

    Te-am uitat în clipocirea dintre somn şi trezie, într-o picătură de reverie nestatornică, te-am lăsat să pluteşti câteva zile acolo, ca într-un glob plin de fulgi de nea, iluzoriu de pufoși şi uşori… Nu te-am pierdut, doar te-am culcat o clipă de zile acolo, nestingherit de angoasele mele hibernale, măcar cât să treacă viscolul. De când sunt născută în prima rază de speranță a primăverii, m-a speriat ia...

    Craciunul Bunicilor

    Bradul bunicilor dintr-un mic orașel de provincie: mă aștepta in fiecare vacanță de iarna, al doilea in ordine cronologică din meniul bine asezonat cu cadouri, ca pentru orice copil unic și cuminte. Încep cu el pentru că este primul care imi încape acum pe hornul memoriei infantile, întotdeauna înălțat pe un bufet burduhănos si demodat, chiar lângă o dogoritoare și foarte înaltă sobă de teracotă. Cu foc trosnitor și parfumat de lemne.

    O vreme au fost si străbunicii pe aproape, figuri de poveste, cu păr fumuriu și ochi blânzi și obosiți de trecerea prin două războaie năpraznice.

    Bradul mă aștepta luminat doar cu lumânările de ceară adevarate, aprinse fără teama de incendii și accidente a Bucureștiului de bloc, făcând să sclipească tainic globulețe de sticlă, oglinjoare argintii, ...

    Craciunul cu Tata

    Dacă, însă, cineva era Scrooge în familie, acela era axiomatic tata. Înalt, prea înalt, cu părul albit și umerii incovoiați de griji și poveri știute sau neștiute, avea tot timpul expresia gravă și nervii întinși ca o coardă scârțâită de vioară severă și antică. Mai ales când se apropiau Sărbătorile. Mama, cu spiritul de copil neștirbit de nici o pală de viscol sau dispută conjugală, iși dorea frenetic să fie toate celele la locul lor până în cele mai mici detalii, de la bradul de formă perfectă, vânat cu cerbicie prin toate piețele, până la mirosul de sarmale și cozonaci care plutea în valuri prin fiecare ungher al micului apartament de centru bucureștean. Ea cerea, ca un copil cu lista pentru Mos Carciun in mână, scrisă caligrafic încă din toamnă, iar tata, ...

    Povestea asteptarii

    "Nu cunoaştem decât ceea ce îmblânzim! zise vulpea. Oamenii nu mai au timp să cunoască nimic. Ei cumpără lucruri de-a gata, de la neguţători. Cum, însă, nu există neguţători de prieteni, oamenii nu mai au prieteni. Dacă vrei să ai un prieten, îmblânzeşte-mă!

     - Ce trebuie să fac? zise micul prinţ.

     - Trebuie să ai foarte multă răbdare! răspunse vulpea. La început, te vei aşeza ceva mai departe de mine, uite-aşa, în iarbă. Eu te voi privi cu coada ochiului, iar tu nu vei rosti nici un cuvânt. Graiul este izvor de neînţelegeri. Însă vei putea, pe zi ce trece, să te aşezi din ce în ce mai aproape de mine.

    A doua zi, micul prinţ veni din nou.

     - Mult mai frumos era, dacă veneai şi astăzi la aceeaşi o...

    You wanna make a memory

    Acum că ai plecat, plouă infernal. Până acum plouase blând şi adormitor dincolo de draperiile groase de catifea. O muzică picurată din clape de pian. Adagio.

    Ating cu palma fereastra pe care curg pe dinafară picăturile cum îmi curg mie acum lacrimile pe obraji. Două firicele subțiri şi reci. Îmi imaginez că geamul e obrazul tău şi palma mi se încălzește imediat, de parcă a întâlnit-o pe a ta, din nou, ca adineauri.

    Zâmbesc. De bucuria imprimată în așternuturile mototolite şi umede, de amintirea pielii tale pe pielea mea fierbinte, de șoaptele murmurate în sărutari adânci, de recunoașterea trupurilor şi buzelor noastre, de parcă s-ar fi topit despărțirea lungă, de la primul sărut, furat încă din mașină, sub taina geamurilor aburite şi mantia din picături de ploaie.<...

    In genul...fetei moderne

    Dragă Prietene sau Prietenule, cum imi place mie sa te strig, desi incorect gramatical. asa m-ai obisnuit cand eram mici, de...
    De mult imi tot recomanzi să scriu in genul...Fetelor Moderne (vorba lui Steinhardt înainte de genul... "Jurnalul Fericirii"). Tu mă cunoști, eu sunt orice soi de scrijelitoare prin praf de vise, dar modernă nu sunt. Sunt incremenită de ceva vreme în locuri comun-desuete, într-o zona de confort obsolete, ridicat, culmea, de unii, la rang de coolness, pentru ca, nu-i așa, a fi diferit chiar te face mai interesant și te cocoata in rangul social-mediatic.  Eu sunt doar un blog minuscul, cât o planetă mică dar unică, ca cea a Micului Prinț.
    Cunosc fete moderne, nu sunt chiar pierdută in recluziunea somnului Frumoasei din Padurea adormită. Am prietene multe, uneori prea multe pentru un suflet insolit si ramolit,...

    Mica balerina

     Prin şcoala primară sau liceu, desenam balerine cu picioare neverosimil de lungi. Pe bănci, pe birouri, pe pereţi. Pe pereţii boxei sordide de bloc. Pe poante. Încremenite în poziţia fouette-ului. Cu tutu-ul scurt al lebedei albe sau al celei negre. Tul şi picioare. Figuri schiţate şi vag fericite. Aproximaţii de coafuri sau pomeţi. Ochii mari de Benzi Manga.

    Desenam într-o nebunie surrealist amnezică.

    Mi-am amintit asta târziu şi psihanalizat. Nici acum nu ştiu să descifrez complet simbolurile. Deşi, încă, mai pictez la vreo ocazie de workshop balerine târzii doar în culori mai vii. Tot pe poante. Ocazional mă mişc ca un şifonier. Am avut proporţii similare unei balerine vreo doi ani buni, într-un vestigiu de viaţă.

    Mi-am împrejmuit glezna într-un lănţişor infinitezimal...

    Scrisoare catre Necunoscut

    Aș vrea să fii frumos din suflet. Aș vrea să ai frumusețea unui suflet frumos. Dar aș vrea și să fii frumos ca un zeu. Ca să am și eu locul de zeiță lângă tine. Și ca un om să fii frumos, ca să pot să fiu femeia ta frumoasa. Aș vrea să ai ochii mari ca să ma oglindesc în ei și să mă vad în ei așa cum mă vezi tu. Aș vrea să mă vezi frumoasă cum mă plac și eu. Aș vrea să mă fac frumoasă pentru tine și pentru mine. Aș vrea să mă scufund în ochii tăi de partea cealaltă a pleoapelor strâns închise. Ca într-un lac adânc, ca în mine însămi. Aș vrea să -ți descopăr inteligența cu venerație, cu bucurie, cu surpriză. Să ma întreb, ce minunăție mai ești și tu? Și apoi aș vrea ca mințile noastre să se contopească și să împrăștie praf de stele noi. Să înveț...

    Omleta de prepelita

    Dragă Prietene,
    Proiectul meu s-a prelungit fără de rost peste o perioadă ticsită de sărbători modernizate şi extensii de weekend leneşe, dodoloaţe, sub cerul de cristal  aurit al primăverii bucureştene. Totul a izbucnit în floare pe aici, prin metropola infinitelor posibilităţi: magnoliile, corcoduşii şi merii sălbatici, la colţ de stradă, trandafirii japonezi şi inadecvaţi, forsiţiile incandescente, păpădiile din marea de verde proaspată ca de o singură dată pe an, pe aleile pururi nepieptănate ale parcurilor. Sunt fericită în felul meu contemplativ, pentru că pot respira culorile brute şi crude în marea de arbitrar a lunii aprilie. Pot să nu mă mai zgribulesc cu fragilitatea mea nevrotică. Pot să ies din subteran şi să sfidez metroul subpămâtean, cârtiţa bicisnică a asfaltului, să umplu kilometrii cu p...

    Zeitele

    De când frecventez cursuri care mă întorc pe băncile culturii generale, potrivite pentru anii sabatici ai corporatistelor dezorientate, de când lecturile mele s-au pierdut pe un drum psihologico-filozofic și istoric pentru re-begginers, mi se tot întâmplă să văd arhetipuri și umbre în toate situațiile cotidianului, mi se pare că parfumurile vorbesc cu mine și visez în filme cu magicieni și culori. În acelaşi timp cred că şi privirea mi s-a modificat, a devenit a unei bufniţe pseudo-inteligente sau a unui fel de oracol din Delfi sau de la bâlci, depinde de unde privești lucrurile și dacă oracolele au privire sau nu. Probabil de asta prietenii și desigur că, mai ales prietenele mi se povestesc mai des decât înainte, sau mai profund, sau mai sincer? Sau mi se pare mie pentru că deschid ochii mai larg l...

    Valul de Beaufort

    Sunt la mare. Miroase a mare sărată şi un pic de rece, cu guleraşe de frişcă rotită pe făcăleţe de argint.

    Sunt singură şi pustie, şi inutilă, ca marea asta sub stele cu colţi de diamant.

    Mi-e frig în căldura de l'ete indien, mi-e frig de tine, de golul tău închistat funebru sub inima mea. Plecarea ta doare încă, aderentă la toate terminaţiunile nervoase ale sufletului, aş vrea să mor puţin dar mi-e frică de marea care mă va rostogoli pe nisipul rugos, pe făcăleţul ei cu argint de valuri şi de stele.

    De ce ai plecat dacă tot ai venit?

    De ce m-ai omorât, daca tot m-ai trezit? Imi sângerează marea in urechi cu val, cum imi sângerează sufletul dupa ce ai desprins tatuajul cu tine.

    Vreau sa moara pentru totdeauna l'ete indienul, vreau să-l inec intr-un ocean de stele rele si ascuț...

    Cand ninge Fred in aprilie

    DnaT. wrote at 8.30:

    Dragul meu,
    Nu prea ştiu ce să mai zic, nu mai ştiu ce mai e de făcut cel puţin pentru mine, care mi-am vărsat toate stările pe masă aseară şi în zilele trecute. E atâta înverşunare şi răutate între noi, mă îngrozeşte monstruos şi pe mine, nu numai pe tine, stai liniştit!! De unde reuşim să scoatem tot ce e mai urât din doi oameni fundamental raţionali, în fine, maturi, nu adolescenţi isterici, cu nişte vieţi şi realizări în spate. Ieri a fost totul abominabil şi paroxistic, în afară de atunci când am făcut dragoste disperată și fierbinte, atunci, parcă, se făcuse pace şi erai din nou tu, Zeul meu, cel pe care îl iubesc, bun şi frumos, nici o legătură cu ce monştri de umbre am proiectat, fiecare înainte și înapoi.

    Ochii tai (nu) sunt ca marea

    Mama mea nu a fost niciodată „mămică”. Eu am fost „mămica” unei mame cu nume scurt de diminutiv în joaca dintre două fetițe. Știu sigur că m-a iubit inestimabil de mult și m-a plătit cu viața și cu sănătatea. Prinsă în colivia unei căsnicii impuse de vremuri, construind familii de poveste din materiale puține și austere, supunând cavaleri cvasiinexistenți, în armuri ruginite ca să-i vrăjească/preschimbe în taticigatabunici…era prea ocupată să fie Zâna Albastră și lampa fermecată, Seherezada cu 1001 de povești sau războinica Brava a feminismului modern, de picurat chinezește în urechi de copil cuminte și docil, cu ochi de sticlă topită de Murano. Spunea povești nemuritoare și scurte, terminate hoțește în coadă-de-pește…Erau dulci-amare ca fumul de țigară, sub o...

    Reverie la inceput de an

     Cum ar fi să fie un început care să te uimească sau contrarieze? Care să demanteleze un colț din cupola lumii tale și să te lase să vezi, iar, cerul cu constelații inexpugnabile? Ai fi pregătit să nu fii pregătit? Să te întrebi: “Vai, ce minunăție mai este asta?” Să fii tu necunoscătorul, nevolnicul, firavul? Mai are cineva curajul sau smerenia surprizei sau a inefabilului?

    Atunci, împotriva curentului de petrecăreți exuberanți în rezoluții de început de An Nou, m-am hotărât să merg puţin înapoi. Spre trecut. Ca să pot accepta prezentul, anul, ne-soluțiile, ce-ar mai fi de acceptat și cunoscut, ca să-mi iau avânt, unul proaspăt şi rece.

    Şi dintr-o dată, ca într-o poveste, au venit toți la întâlnire, Toți…Ei toți, pe care i-am simțit, cu care po...

    Lapislazuli

    Îndrăgostire, bibelou de porțelan cu intarsii albastre, potir de porfir translucid, sfânt Graal al inimii întoarse în primăvară înflorată. Fluturi în stomac, cupizi, în asteptări cu mâini și buze umede. 

    Tremur pentru că vreau să fiu frumoasă pentru tine, tremur pentru că vreau să fiu autentică și reală pentru tine, pulsez pentru că mă simt vulnerabilă și nudă în fața ta și am nevoie să mă învelești într-o mantie la fel de pufoasă de îndrăgostire, ca să nu-mi mai fie așa de frig de frică. Văd soare și fluturi albaștri acolo unde este nor și furtună, văd delfini sub ninsoare și fluturi pe flori ninse de corcodușii sălbatici. Mi se zbate totuși nesiguranța în gene, este prea devreme, îmi lipsește echilibrul, p...

    Starea de rochie

    Azi a fost soare. Cu dinți. Cu un cer albastru de Voroneț. Azi am crezut pentru prima dată în Anul cel Nou, că o să vină primăvara. Abia azi i-am sărutat prima dată parfumul primilor ghiocei în soare. Soare cu dinți. Dar o gheață ce strălucea ca și cum s-ar topi curând. O promisiune. Azi am ieșit la shopping pentru prima dată în an. Am poposit într-un magazin din centrul capitalei transilvane, acela prevăzut cu Palate și muzee. Un magazin cu geometrie sobru carteziană. Pentru că, încă, nu este atât de primăvară ca să mă iau la trântă cu colecțiile noi și impertinente. Pentru că stilul, încă, îmi hibernează în lâna pufoasă de cardigan larg, în culori de pământ. Dar, în boutique-ul cu parfum de clasicism hieratic doar cu o gingașă intarsie de culoare…m-am o...

    Adela Nour

    Femeie nu Copilă, Regină nu Prințesă, Muritoare Măturătoare de praf de stele, Nu Zâna. Fragilă nu voinică. Blândă nu bărbată. Duioasă și Sarcastică-reformată. Dramatică, elegiacă, nostalgică, exuberantă, naivă. Veselă rar și intens. Fericită iubită. Cel mai fericit Iubit. Visătoare frecvent. Inteligentă nu ințeleaptă. Nesăbuită dansatoare. Indragostită absurd. Romantică postmodernă. Nevrotic inocentă.

    O plajă pustie, într-un l’été indien atemporal, sub un cer sideral, pe care voi desena povești și clădi castele fermecate, șterse odată cu evanescenta sclipire de val… Adela e ea.

    ...

    Acum de Martie

    Eu. Acum nu mai vreau să fiu "O femeie care iubește prea mult". 

     A durut imens toată luptă asta cu o miză atât de fulgurantă. Vreau să învăț să fiu "o femeie" și atât. 

     Te rog, ajută-mă, Ingere, pare cel mai greu lucru din soarta mea, de pe Pământ. Am vrut să fiu o femeie care iubește și este îndrăgostită continuu, peremptoriu. Să port cu mine doar zalele aurite de dragoste, oriunde și oricând. M-am încăpățînat să nu fiu decât așa, să nu mai exist nesperând. E cea mai mare confuzie.

     Eu cu mine însămi. Acum. Deconstruită și alienata, păpușă s...