Poveste

Se spune că nu demult,

O Păpușă vie și un Neîntrecut cavaler în arta iubirii,

Stăteau tăcuti, pe-o margine de poveste, oglindind infinitul. 

Povestea este despre NOI, cei de când totul era nimic,

de când am sculptat o aripă de vis și s-a născut speranța.

Iar dintr-un crâmpei de dor și o mare de așteptări, s-a tatuat magia iubirii.

S-a strecurat tiptil, pe-o ușiță ferecată de temeri, iar primăvară însăși s-a îmbujorat colorat!

Miros de sărutări, fluturi și viața dădea în floare!

Atunci a izbucnit iubirea! Cu NOI! 

Pictăm o dorință, declanșăm o avalanșă de minuni și suntem stăpânii unei lumi reinventate,

în care două sufl...

Mare cu mama

Copil fiind, mergeam adeseori la mare, cumva, cu toate greutatile, ajungeam in fiecare vara. Cu mama. Singure.

Intinderea aceea abisala imi era povestea fara sfarsit, cu urmele pasilor delicat sculptati in nisip, din atatea doruri ferecate in taine.

Era o intrebare care statea suspendata mereu pe buzele mamei. Aducea cu ea in bagaj si impletea acolo toate sperantele, grijile si iluziile, in cele mai frumoase poezii clasice despre mare...M-a invatat sa iubesc infinitul, apusul si rasaritul, sa pricep ca visele sunt nemuritoare doar daca indraznesti sa crezi!

"Uite, draga mea, infinitul are zgomotul si culoarea marii! Cu cat te increzi mai puternic  in el, cu atat indrazneala ta nu va ramane fara folos!"

Peste ani si ani, nemarginitul a trecut in visele mele dulci de iubire.

Marea ramasese aceeasi...

Mireasa pentru o zi

Îl știu de o zi.

 Mi-a cerut să îi spun dacă voi fi a lui pentru totdeauna!

 I-am spus că în fiecare zi există un totdeauna.

 A reformulat.

 M-a întrebat dacă mâine poate fi ziua lui totdeauna.

 L-am întrebat dacă vrea să fiu mireasa lui pentru o zi.

 Jocul părea mai mult decât real, în niște reguli dictate de veșnicia a două pahare de vin. Roșu sec.

 A zis da.

 Am zis da.

  • De ce el

    E trei dimineața și încă nu am adormit; nu e lună plină, zgomotele orașului s-au estompat, pisica s-a potolitși ea. Pesemne o fi obosit să alerge fluturele acela de noapte și s-a făcut ghem între gleznele mele, așa că pot să analizez cu atenție și îngrijorare motivul pentru care încă stau cu ochii în tavan, deși mai sunt doar 3 ore până va suna ceasul. Dece el? De ce acum? De ce cu atâta intensitate?

    Cu cinci zile înainte, așteptam o echipă care să renoveze apartamentul de care mă plictisisem apatic; speram ca o nouă culoare pe pereți, faianța galbenă pastel din bucătărie și parchetul gri-perle din living să-mi readucă plăcerea de a veni seara acasă. Firma îmi fusese recomandată de o prietenă și vorbisem cu cel care o conducea o singură dată la telefon. O voce blândă dar sigură,...

    Despre mama

    Mama mea este frumoasă "ca o duminică fără sfârșit". Deși are astăzi mulți ani și un infarct pe care și-l poartă cu demnitate și putere.

     Acum mulți ani, vreo 36, am plecat să fac liceul în alt oraș. Nu foarte departe.

    Mama îmi pregătea în fiecare duminică seara mâncarea, mi-o așeza cu grijă într-un bagaj și mă conducea cu o lacrimă de perlă în ochii ei frumoși, la autobuz. Autobuz aglomerat, sărăcăcios, cum erau ratele  în epoca de nestralucită amintire. Înfiorător și înfricoșător pentru un copil de 14 ani.

     Când ...

    Call me Blue

    De ce îți plângi de milă, când culoarea ta îmbie cerul, apa, planeta?

    Privesc în ochii tăi, ochi cum n-am mai văzut, tu melancolic rămâi purtat de zare cu privirea pierdută.

    Ce vezi tu, acolo, în cerul senin? Nu vezi albastrul, nu vezi fantezia? Sau vezi lacrimile de aceași culoare, oceanele străine?

    Ți-am pictat o floare, dar nu ți-a plăcut. Era albastră, dar tu crezi că orice altă culoare ar fi prins-o mai bine.

    Așa albastră parcă e mai tristă, tristă ca tine, parcă e mai rece, rece ca ghețarii.

    Dar tu nu vezi că așa albastră, e mai delicată, pulsatilă ca tine. Parcă e mai adâncă, așa ca tine.

    Te vezi pretutindeni, dar niciodată nu te vezi pe tine.

    Vezi Albastrul, dar nu îți vezi ființa oglindită în el.

    Ți-am dat și o oglindă...

    Les hommes qui passent

    Am un obicei prost am mai multe obiceiuri proaste, unul dintre ele fiind să cânt când conduc ca și cum m-aș afla la duelurile de la "Vocea României", adică îmi dau toată silința să acopăr vocea de la radio, oricât ar fi de tare volumul. Ieri îmi măsuram octavele pe "Bed of Roses" (cu geamul coborât că deh, ieri era primăvară, nu ca azi) și, în timp ce îi dădeam lecții lui Jon Bon Jovi, mi-am adus aminte de Adela.

    Adela, romantică până peste poate, care, de când o știu, își dorește ca iubitul ei să o aștepte cu un pat plin de petale de trandafiri pe care să o trântească pasional, după ce, eventual, i-a pregătit o cină cu lumină de lumânări și pahare de cristal, pline cu vin chihli...

    Colour me First Love

    Provocare! Prima dragoste?! 

     Au trecut ani mulți de atunci...amintirea e acum alb-negru.

     Dar incă îmi amintesc mugurii primei iubiri. Au încolțit brusc, și erau de un roșu intens. Era o flacără care mistuie, nu înflorește...un cocktail de sentimente amestecate de o mână nepricepută.

     Mi-a răsturnat lumea, combinând culorile. Mi-a pictat doar vise. El dorea să fie pictor, așa că a început cu mine. M-a tot prins în culorile lui.

    Mă picta în zâmbete, în lacrimi, în arcuș de vioară.

    În săruturi nevinovate de copii.

    În atingeri stinghere.

    În șoap...

    Eu sunt Verde

    Verzi sunt ochii lui Rareș! Rareș e fiul meu.

    Verzi sunt și ochii mei... și mi-s și brunetă (a se citi modestă). Nespus mi-am dorit, ca cei ai primului meu fecior să fie aidoma.

    Verde e respirația, e strigătul naturii... ,,verde crud, verde crud... te mai văd, te mai aud...″

    Piatra cerceilor mei preferați, cerceii mei de ,,sultană”, e smaraldul!

    Arborele, ce ne bucură tuturor sufletul și privirea, iar și iar, oferindu-ne clipa unică a copilăriei e:  verde ,,O, brad frumos!″ Știți, în Nisa brazii străjuiesc marea, e copleșitor verdele rostogolit în mare.

    Spuneau oamenii că bunicul e ,, încă verde″. Nu înțelegeam atunci, acum am înțeles.

     Eu sunt verde.

    Verde! Verde a fost și singura bicicletă din viața mea adusă de peste mări și...

    Fractali in forma buretelui Menger

    Azi dimineață m-a izbit un miros de octombrie târziu

    M-am îmbrăcat evident în verde și portocaliu!

    Am plecat în grabă la birou

    Ascultând dansul săbiilor, ielelor

    În amestecul motoarelor.

    Un corp întins zăceam în inerție

    Și fața îmi pulsează străvezie,

    Văzând roșul sângelui prin garou.

    Ajung în parcare,

    Stupoare!

    Zeci de bărbați și femei,

    Acoperiți de albe și negre idei

    Alergau zănatec prin soare.

    Și niciun pic de culoare.

    Ce timp ciudat de fervoare-paloare.

    ...

    Zambetul tau

    Zâmbetul tău... magie de culoare:

    Fierbinte-pasional atunci când facem dragoste...colorat în roșu.

    Vesel-poznaș, atunci când ne jucăm ca doi copii îndrăgostiți ... colorat în oranj.

    Temător-visator, atunci când mă privești umbrit, printre gene...colorat în galben.

    Vindecător-iubitor, atunci când mă strângi în brațe să mă liniștești...colorat în verde.

    Liniștitor-plutitor, atunci când stăm unul în brațele celuilalt...colorat în albastru.

    Fremătător și energic-deodată, atunci când explodăm în acel "Oh" splendid...colorat în indigo.

    Cugetător, angelic, spiritualizat, dumnezeiesc, atunci când îmi vorbești despre viață;

    Când dormi in brațele mele...colorat în ...

    Legaturi primejdioase

    Relatii…

    “Parintii mei au trait patruzeci de ani impreuna, dar din pura animozitate.” – Woody Allen

    ”A iubi inseamna a suferi. Pentru a evita suferinta, trebuie sa nu iubesti, dar atunci suferi ca nu iubesti. De aceea a iubi inseamna a suferi, a nu iubi inseamna a suferi si a suferi inseamna a suferi. A fi fericit inseamna a iubi, a fi fericit inseamna deci a suferi, dar suferinta te face nefericit. In consecinta, pentru a fi nefericit trebuie sa iubesti, sa iubesti suferind si sa suferi ca esti prea fericit. Sper ca ma puteti urmari…” – Woody Allen

    De obicei o relatie incepe cu o dragoste mare, dar e posibil ca intr-un anumit scenariu, asa ca un exercitiu de imaginatie, sa ajungem sa ne intrebam cat de mare este dragostea asta, mai ales cand, felul cum se imbraca, muzica pe care o asculta si prietenii, nu n...

    Cherchez la femme moderne

    Ajung sa scriu cateva idei despre cum si de ce am ajuns sa citesc articolul "Fata moderna".

    O buna, sper, amica de a mea, Femeie moderna ziua, mama responsabila, si ziua si noaptea, dar mai ales boema-visatoare cu spirit ludic si aer de diva interbelica in intimitate, ma indeamna sa citesc acest articol si sa-mi exprim parerea depre mai multe demersuri literare postate pe Adela.

    Cu placere dau curs invitatiei si, evident, ma intreaba ce anume am inteles din cutare articol sau  daca am descifrat cheia unei anumite poezii. Dintre aceste exercitii literare unul mi-a atras atentia in mod deosebit anume acela in care se face refereire la Femeia moderna, care in ziua de azi incerca sa lupte de la egal la egal cu barbatii, pentru a reusi chipurile in viata, pentru ca, in final, sa descoperim ca si ea ramane la fel de feminina precum toate celelalte femei, necatalogate a ...

    Povestea Hotului Politicos Sarumana

     

    ERA O ZIOBIŞNUITĂ ÎN ORĂŞELULMIC…

    Adulţii făceau ce ştiau ei mai bine, adică lucruri Plicticoase.

    Pensionarii îşi sorbeau cafeaua pe terasele caselor sau cafenelelor, cu ziarul în mână şi ochelarii pe nas. Dar, cum cea mai frumoasă parte a cititului este vorbitul, ultima ispravă a Hoţului Politicos era deja în spuma de cappuccino de pe buzele tuturor.

    "-  De data asta a furat o rochie de la doamnaElegantă şi două păpuşi Barbie din colecţia fetiţei familieiEleganța…Ei au observat abia ieri, deşi furtul a avut loc acum o lună, conform indiciilor poliţiei!", spuse BunicaSmântână...

    Lara o scanteie de fetita ferecata in femeia lui Astazi.

    Să fiu fetiță!

    Toate fetițele se visează Ilene Cosânzene, cu păr lung care să coboare din turnul de fildeș până la temelie, astfel incât, prințul, să se cațăre pe părul lor ca pe o frânghie. (Mă rog, numa’ romantic nu sună, dar nu te pui cu visul unei fetițe…)

    Toate fetițele se visează purtând șiraguri luungi de mărgele înfășurate în jurul gâtului, de atât de multe ori, încât li se imprimă culoarea lor pe piele, se văd cu mănuși din dantelă delicată, care le ajung până la umerii de copil, se visează plutind din cauza acelui sărut care să le faca să simtă că sunt vii…se visează privite ca nimeni altele, se visează gingase și delicate ca florile din gradinile din desenele animate.

    Se visează.

    Nu mai sunt de mult fetiță.

    ...

    Muzei mele

    Am mai scris eu despre muze, dar cred că am făcut-o într-un mod cât se poate de arogant şi comercial. Nu ţin minte să fi scris vreodată un articol într-o maniera mai directă şi mai personală ca în cazul de faţă.
    La un moment dat, nu ştiu prin ce articol, am vorbit despre idealul meu  de femeie şi despre cum văd eu viaţa trăită alături de ea.
    M-am trezit pus faţă în faţă cu dorinţa împlinită, şi mai exact, să iubesc şi să-mi fie întors sentimentul de iubire, de femeia pe care o consider Iubita mea, Muza mea. Şi ..ce să vezi, mare stupefacţie! Exprimarea sentimentelor de iubire lasă de dorit şi nu se ridică la nivelul imaginat. Asta mă duce cu  gândul la acea zicală : “Ai grijă ce-ţi doreşti că s-ar putea să se întâmple” şi aş adăuga eu, ...