Costinesti

In facultate, mai precis la sfarsitul anului intai de facultate, am mers prima oara intr-o tabara la mare. Reusisem sa ii conving pe ai mei sa ma lase! Era o tabara castigata dintr-o bursa de merit. Asa ca nu numai ca nu ii costa nimic, dar veneau chiar cei mai buni copii din diferite facultati. Argumentatie beton!

Am ajuns in Gara de Nord, la punctul de intalnire. Zeci de fete si baieti cuminti si meritosi, dar acum pusi pe distractie, se adunasera la un loc. Langa mine statea un baiat brunet, inalt, cu pielea maslinie impreuna cu un altul saten mult mai mic de inaltime, un fel de Don Quijote si Sancho. Amandoi spuneau glume si mancau niste covrigi uscati, tristi, de pe vremea aceea. In cateva minute intrasem in vorba. Politicosi, m-au ajutat cu bagajele si deja ne instalasem comod in tren. Se simtea aerul taberei studentesti. Nu banuiam ca dupa un an comunismul avea sa disp...

Castelul de nisip

1980,  Neptun, eram împreună cu părinții la mare. Arșița lui iulie ne copleșea iar eu aveam indicații clare de la ai mei să stau fie în apa, fie cât mai pe lângă apa. Muzică anilor '80 răsuna din difuzoarele "Radio Vacanță" pe plajă arhiplină de cearceafuri colorate. Stăteam cuminte pe malul mării, cum mi se prescrisese și încercam să construiesc un castel. Tocmai mă întorsesem cu mamă de la zonă "Nămol", acolo unde polonezii vindeau produse care pentru noi erau considerate obiecte de luxul cel mai extravagant pe care ni-l puteampermite în anii austeri ai comunismului. Eram fericită pentru că primisem câteva săpunuri "Camay" ce îmi păreau că miros divin, șampoane colorate în culori misterioase și uleioase și ciorapi frumoși cu dantelă. Era că și ...

Poveste de iarna

Este o seara geroasa de decembrie. Vantul se aude batand cu putere, iar geamurile sunt complet acoperite de gheata. Printr-un ochi facut in tesatura de stelute aciculare din geam, in fiecare seara, copiii privesc catre satul pustiit si plin de zapada. Curtea este aproape blocata, iar vantul rascoleste nametii stransi in aceasta iarna mai grea ca altele si mai apriga. La fiecare scartait de poarta, copiii tresar si fug catre fereastra.Sunt toti elevi in scoala generala, iar pentru ei aceasta perioada de sfarsit de decembrie nu mai reprezinta neaparat o bucurie, ci o asteptare continua. Covrigii se incalzesc pe soba, mamaliga sfaraie pe focul aragazului invechit de timp, iar mama copiilor alearga desculta prin casa tinand strans ligheanul cu rufe proaspat spalate, pregatita de calcat.

Vladut, cel mai mare dintre ei este in clasa a saptea. Este un baiat blond cu ochii verzi, ina...

Taramul Magic

Pentru mine "țara" bunicii era Tărâmul Magic. Era acel loc de poveste unde libertatea avea aripi, unde toate visele frumoase deveneau libertate, unde dezmerdările bunicii mele nu aveau limite de duioșie.

 Așteptam cu nerăbdare tot restul anului anotimpul în care mergeam la bunica din partea mamei. Un sat din apropierea Bucureștiului, singurul loc din lumea mea de copil unde eram chiar "la țară". Mă duceau ai mei în fiecare vacanță de vară să stau la bunica unde se strângeau și verișoarele mele. Câtă bucurie simțeam pe drum, era de neimaginat! Bătrîna Dacia se mișca atât de greu, iar drumul mi se părea o veșnicie, deși distanța era foarte mică. Nici nu opreau bine ai mei în fața curții bunicii, că eu o rupeam la fugă și nici că mă mai vedeau curând...

Povesti din cartierele mele

Am crescut în trei cartiere: Colentina, Cotroceni și Vatra Luminoasă. Nu știu dacă pot alege un cartier care mi-a plăcut mai mult pentru că fiecare avea farmecul și misterele lui.

 Cel mai mult timp  îl depănam în Colentina. Un bloc comunist dar cu vecini civilizați, bancheri, medici și angajați prin diverse întreprinderi. Știam că aici aveam să îmi petrec mare parte din copilărie și adolescență și aici aveam să regăsesc în totalitate definiția copilăriei mici și vesele. 

&nb...

Romanta teatrului

Cortina s-a deschis cu scârțîit și miros de praf. Material gros, tivit cu auriu, cu iz de timp învechit. Doar  faldurile mai valsau un dans decrepit. Scaunul grena de catifea, obosit  și el în ani, se lăsase mult pe spate și mă imbratișa cu miros de naftalină când m-am trântit pe el. Un actor iși făcu apariția discret pe scenă, în lumina unui singur reflector. Stătea drept, impunător, era înalt, sobru. Și recita în șoaptă niște versuri necunoscute mie. Vocea în tremolo, trupul nervos i se legăna cu trăirea emoționată. "Până aici e bine", semăna cu o statuie greacă din care vibrau sunete. Exact ce-mi trebuia ca să mă relaxeze după o zi încrâncenată la birou. Atunci când tăcea, în acoladele largi ale monologului, se auzea respirația specta...

Nopti Albe

Tic, tac, tic, tac..se aude ceasul de pe noptiera. Ma ridic in capul patulu i și aprind lumina telefonului. Ceasul arata 3.15 noaptea. Mi se intampla de ceva timp sa nu pot sa adorm. Ma intorc pe partea cealalta și ma autosugestionez  ca oboseala ma va dobori pana la urma. Tic, tac, tic, tac, aud ceasul pe noptiera, ceasul clașic, vintage. Dar caut iar telefonul. Tot 6.20 arata amandoua. O alta noapte alba se prelinge catre zori. Mai stau putin trantita pe pernele mototolite. Programul casei incepe la 9.00, as avea timp sa dorm vreo doua ore, te rog, Doamne! Patul devine incomod, tare și incomod. Saltea ortopedica. 7.40 Tictacul. Trebuie sa ma ridic și sa ma pregatesc. Gandurile imi fug de-a valma  dupa alta noapte de nesomn. Sunt calma dar nauca. Cautasem noptile trecute articole despre oamenii care au insomnii. Nu mor, asta este clar, am insomnia do...

Frumoasa Venetiana

 

Era multă agitație în Piața San Marco, din Veneția. Se terminase excursia. Odată cu ea se terminase și visul trăit în acele zile. Iubea, iubea asa cum nu mai iubise niciodată.Trăirile erau intense, se incolăceau şi nășteau o simfonie. O simfonie a inimilor şi a viselor. Intră într-un magazin. Lanţurile colorate dânţuiau în jurul ei. Măştile veneţiene o salutară pe o arie de operă. Încercă un inel cu piatră verde. Piatra strălucea ca ochii ei. Un verde de smarald cald, în care i se oglindea fericirea, Fericirea trăită în acele zile.

Tresări brusc când el deschise uşa magazinului. “Unde ai fugit?", o intrebă. Ea nu îi răspunse, în schimb zâmbetul ei îi transmise, cu toată dragostea, răspunsul. Palmele îi erau deja umede, iar pulsul er...

Anisia Zeita Nisipurilor

Jurnal de vacanta:

"Am ajuns la mare. Soarele imi incalzeste sufletul, iar nisipul auriu imi imbraca incet forma piciorului. M-am agitat toata noaptea, cautandu-mi parca un loc in care sa pot uita de tot, sa ma cufund in pernele de matase si sa intru in lumea viselor. Alerg ca o nebuna spre apa marii. Ma intind pe nisipul umed si las valurile sa imi pipaie corpul, pielea, sa ma cuprinda toata. Apa imi mangaie fata si ma trezeste din amortire. Este rece, o simt precum atingerea unui cristal inghetat, un cristal ce isi schimba culorile fugind dupa razele soarelui. Parca traiesc in vis, un basm-nescris. Poseidon, este linistit astazi. Ii surprind zambetul cand imi vede sclipind fericirea din ochi. Cum as putea descrie Bucuria, daca nu atunci cand ma preschimb in Zeita Nisipurilor, Anisia, Zeita Nisipurilor. Din pamanteanca cu pletele nisipii si lungi care s-a intalnit cu...