Când te iubesc,
ceea ce este cam totul,
Te iubesc ca o fetiţă la şotron,
Netotul.
Când te iubesc,
ceea ce râzi mai tot timpul,
Vin către tine cu ochi mari,
din cobalt albastru,
umbriţi de gene lungi,
Ca la papuşile de alabastru.
Când te iubesc,
uit ce am stiut pînă acum,
în viata lunga,
Boita-nevoita şi cam într-o dungă.
Iţi aduc un ecran alb mare,
Pe care tu poti azvârli către soare
Umbre japoneze, graţioase şi neintelese.
Iar eu pot flutura desene animate.
Pentru că mai repede de atât nu se poate.
Nu ştiu cum reusesc,
Sa-ţi spun cum te iubesc.
limpede, între cuvinte nu te găsesc.
Nu am făcut-o niciodata.
Iti jur, sunt o cutie muzicală dezavuată. 
Mi-e dor de tine, ca de mare şi printre coline.
Stiu ca nu mă vrei.
Că poti sa ma iei.
In calatorii nebanuite, între ironii nefericite.
Tu nu mă iubeşti.
Doar Vis,
Neîmplimit în poveşti.