Comentariul dvs a fost transmis.
Îmi scrii în suflet fără să vorbeşti.
Poveşti de toamnă, vise îngereşti
Îmi cânți cu glas tăcut acelaşi vechi tumult
Iubiri apuse, de demult.
Nu sunt în visul tău, sa-l umpli pe al meu îți cer
Dar nu eşti prizonier şi nu-ți sunt temnicier.
Sunt o frunză pierdută din buzunarul toamnei
Cu gânduri ce inima le ține zălog.
Mi-e teamă cât de greu te-apasă cuvântul
Pe care sufletul îl uită mereu.
Tu porți iluzii la butonieră
Când verde muribund îți stă sub paşi
Şi ultima frunză din buzunarul toamnei te-ntreabă :
"Pe mine cui mă laşi?"
Îmi place