Păsărele sute-mii cu glasurile  viorii,

                               Toată noaptea mi-au cântat,

                               Primăvara  descântat.

                               Ghiocelul şi brânduşa strâng acum iarna cu uşa,

                               Laleaua şi narcisa deschid poarta spre citire:

                               Soare, cer senin, iubire!

 

6.am - Sâmbătă-într-un colţ de Bucureşti se anunţa un week-end de primăvară veritabilă, at last!

Deliciile primăverii  îmi sosesc în raza vizuală, unul câte unul, printre pleoapele draperii țncă lipite peste ochii aburiți ai somnului: lumina şi strălucirea zilei şi a soarelui! O adiere călduţă pătrunde prin fereastra întredeschisă. Catifeaua mov-grea a draperiei, face loc razelor de soare care se joacă în oglindă şi îmi mângâie blajin-călduţ faţa ațipită.  Mă ridic în capul oaselor si, în fine, deșteptarea mă conține. Primul gând îmi alunecă către dreapta mea, și, încă pierdută lui Morpheu, recit: "Azi scoatem bicicletele!".

Cu zâmbet larg şi elan mă pregătesc pentru sesiunea de "cleaning" a bicicletei mele: cârpe, spray-uri, creme. O smulg dintre pânzele iernii, îi ung toate încheieturile, îi aranjez faldurile turcoaz peste nuieluşele zgribulite - my shinning Venitian Lombardo!

Totul este pregătit, să pornesc pe Calea Victoriei în admiraţia albastrului de hiacint al cerului şi a norilor de vată de zahăr.

Soarele blând îmi încălzeşte tot trupul. Mă simt ca o şopârlă dezmorţită, fără coada despletită!

Încet, pedalez pe Calea Victoriei şi admir Bucureştiul meu secret: Palatul Regal, Ateneul, fostul teatru - toate, clădirile încărcate de istorii şi de vieţi alese. Și de povești subânțelese.

Virez la stânga, încet, spre magazinul cu arome şi odoare prețioase ca să testez câteva parfumuri. Încerc câteva arome cu parfum de iarbă proaspăt ruptă, flori de primăvară şi dulceaţă de amor! Ies din butic cu un norişor de parfum plutind ca un tutu în jurul meu! Străduţa pustie! Nimeni în jur; şi totuşi două braţe puternice îmi cuprind talia într-o îmbrăţişare caldă, plină de dorinţă. O îmbrăţişare de vanilie neagră în amestec cu iz de tutun fin îmi răvăşeşte părul. Recunoscutul îmi îndepărtează cu degete măiastre şuviţă cu şuviţă, până ce buzele  cald-umede îmi ating papirusul gâtului. Mă topesc, mă preling, sunt prinsă şi gustată în tihnă! Nimic, nicicând, niciunde nu ne mai desparte în clipa ce a oprit Timpul! Cu îndemânare şi viteză de piruetă-giruetă,  mă răsuceşte spre el;  îmi cuprinde obrajii fierbinţi, parcă să îmi ţină locului mintea şi inima învolburate totdeodată.  Ambră scufundată în peruzeaua cu irizaţii verzui îi sunt ochii; răsuflarea mea s-a intersectat cu suflul lui sacadat, iar buzele moi, umede şi doritoare -s-au  întâlnit! S-au căutat și găsit.

Pornim vrăjiți  în tandem de biciclete.  Eşarfa mea de mătase îi mângâie faţa şi îi şopteşte despre mine și parfumul ierbii noi. În coşuleţ a răsărit un snop de curioase lalele galbene şi un voal de frezii lila-imperial. Traversăm oraşul cu soarele în faţă. Ne dăm în cel mai ameţitor montagne-russe!

"And he took all she had to offer, her beauty, every doubt and fear and showed her the fire that ran wild within his soul and together, despite the storms and thunders, they danced in the flames of love as never ever before…" îmi murmură în urechile fierbinți un bard de Renaștere, dintr-o amintire aproximativă.

E duminică dimineaţa, 5:31. Afară miroase a ceaţă, a cărbune ars.  Mă fac mică şi mă pierd încârligată în braţele lui calde. Visăm în continuare același vis, în altă paletă a primăverii!

 

                               Păsărele sute-mii cu glasurile  viorii,

                               Toată noaptea mi-au cântat,

                               Primăvara  descântat.

                               Ghiocelul şi brânduşa strâng acum iarna cu uşa,

                               Laleaua şi narcisa deschid poarta spre citire:

                               Soare, cer senin, iubire!