Purced în a scrijeli noi sau vechi rânduri către voi. Mi-am pregătit set-up-ul cu muzică în surdină; să tot fie un Rachmaninov 2, un pahar cu picior de cristal, din care aburii de vin roșu îmi transmit ideile și pentru ca decorul să fie complet și “ambetarea” deplină, parfum de frezii se revarsă peste mine - cum să nu scrii într-o asemenea atmosferă? Frezii-galbene, cele mai parfumate, storcite în îmbrățișarea Lui. Buchet de frezii...chiar dacă e iarnă. Îmbrațițarea le face translucide. Parfumul îmi umple ochii. De lacrimi. De euforie.

 Carevasazică, azi mi-am propus să evoc o întâmplare hazlie ce am trăit-o în urmă cu ceva vremuri. 

 Cu toții, voi cei care mă cunoașteți, știți pasiunea mea pentru arte, de felurite feluri, muze să fie! Deasemenea o știți pe prietenă mea care are “the dream job” în universul colorat de goașe, acuarele și creioane colorate; și care, prietenă, nu ratează nicio ocazie de a mă invită la unele evenimente picturale chiae și miniaturale.  Așa s-a întâmplat și de data aceasta, în săptămâna primăverii calendaristice (căci realitatea de pe geam nu era aceeași, din mari păcate).  Am primit o nouă invitație, am confirmat primirea și m-am prezentat.

 Evenimentul avea o locație minunată, cu arhitectură și design bine ales. Invitații pe măsură. Prin urmare, pentru mine, ca de obicei, o nouă provocare fashionistică. De data asta, însă, știam ce outfit voi purta. Rochia gri turtleneck, a la Sharon Stone, și niște high, very high heels de culoarea pudrei.  La patru ace, plus o broșă mare, purced spre locul cu pricina, la brațul Lui, ca o Divă.  Diva Pygmalionului  meu.

 Analizăm exponatele, ne oprim în fața unora, comentăm și, pe când comentam mai cu inspirat, se apropie de noi un personaj masculin, prețios ca un Ken bine îmbrăcat de Barbie, care salută  politicos - că deh, era gazdă evenimentului -  facem cunoștință și îi comunic  că mie îmi place exponatul  no 7.  Mă așteptam să înceapă o conversație în jurul tabloului respectiv; când colo, musiu îmi recomandă niște exponate vestimentare!!! Am simțit că începe apa să forfotească în boilerul interior, vârful urechilor se înroșiseră; dar Diva din mine, deși provocată, nu a dat curs impulsului și am continuat pe tema mea. Cu Adonisul-Eliade de bratzetă. Era arătos, săracul. Costum, bicepși,  pantofi Oxford.

 În cap îmi flutură întrebarea: dacă arăt și sunt Divă, euphemistic speaking,  înseamnă că nu citesc, nu sunt educată academic, etc?!!! Sau vrea să mă agațe, direct de la brațeta lui , de fante de verde?

 Începe evenimentul, speech-uri, prezentări, vorbe alese  și culese din diverse referințe de soi. Reușesc să discut cu prietena mea, pictorița, care mă ajută să achiztionez tabloul de care eram interesată. Și foarte sincer inamorată. Mai mult de orice de acolo. Super satisfacție și bucurie!

 Pe tot parcursul serii am analizat cu ochii mari peisajul-spectacol din jurul meu. Am remarcat că se împărțeau în două categorii: prostime cu bani și aristocrație. Ce fețe, ce trăsături!!! Mi-am adus aminte că undeva-cândva am citit că fețele oamenilor preiau din trăsăturile animalelor cu care se hrănesc; prin urmare am remarcat fețe de porci cu mustață galbenă, cefe late în blugi, dar cu sacou și pantofi de lac; doamne țuguiate scoase din cutie, cu ținută de nuntă, cu geantă de tip geamantan, cu care merg la piață. Adică, oameni de carton, în general, cărora le lipsea mâneca moralității, nasturele de cultură și buzunarul de bun-simț. Fețele fine, simple, rafinate nu ies în evidență; rar întâlnesc un astfel de personaj - și atunci, sigur e în vârstă, rasat, cu aer de brit-elegant și frumos la suflet - așa cum este El, însoțitorul meu.

 Dar, bucuroasă de victoria mea de acuarelă pe hârtie, purced spre casă coborând treptele de marmură, țanțoșă pe tocurile amețitoare și cu zâmbetul larg. Am ieșit pe trotuarul umed, am făcut trei păși și o fatală diferență de nivel, mai să mă transforme în Cenușăreasă. Minunatul toc de 20 cm era înțepenit , piciorul fragil a fugit, iar eu ca o iederă m-am agățat de Bunul meu, speriat că nu știe ce i se întâmplă.  Totuși, terminată cu buze fierbinți și îmbrățișare-iederă.

 Deci o seară memorabilia, a la Sia!

 PS 1: pentru iubitoarele pantofilor de pudră, vă asigur că sunt în stare perfectă de funcționare.

 PS2: pentru domnul-gazdă-neprimitoare: divele au habar și de filme, cărți, melodii sau cântăreți!

 

 Va pupăcesc de nu vă vedeți, va doresc o primăvară minunat de veselă

 S