Sunt eu, doar una,
În tot acest trecut
Ce parcă vine se şi se scurge
Ca apa unui râu pierdut,
Prin valurile sale reci se scaldă Luna.
E-atât de întuneric
Şi-n zare mi se pare că cerul şi pământul s-au unit,
Doar negrul se mai vede, apusul a pierit,
De întuneric stelele-au fugit.
Dar eu privesc, aştept şi-acum, căci sunt doar eu, doara una,
Doar eu în negrul ce se lasă, privesc tăcută şi aştept

O rază de lumină şi speranţă,
Şi nu mai ştiu, şi mă întreb

 

O, da..... ziua mea şi sunt doar una.