Dna T wrote at 1.oo a.m

Dragă Fred,
Voi începe prin a-ţi explica perspectiva mea asupra rendez-vous-ului de aseară, nu ca să mă justific, ci ca să nu mai înotam, iar, prin disonanţa cognitiv-crasă, sau cum s-o chema asta la Dostoievski, că n-am idee.

I) deşi urăsc să te împovărez cu detaliile vieţii mele prozaice în lumina cruda a zorilor realităţii, le voi folosi aici pentru acurateţea adevărului istoric: am întors, cu făraşul meu de caznică, grămezi de emoţii ca să pot ieşi, din nou, cu o "prietenă", mi-am pus uniforma de "outing" cu tocuri&stuff, cu lustru şi ştaif, dar şi cu dorinţa naivă şi tâmpitzică de a te şi seduce pe tine, de a-ţi oferi farmecele mele uşor fanate, pentru că, nu-i aşa?, cam asta face orice muiere iubitul ei din antichitate până în postmodernism şi înapoi; am fremătat, iar, adolescentin la ideea de a te vedea, de a-ţi povesti micutzismele mele de viaţă şi antreprenoriat viitor, cu riscul penibilului microeconomic, dar cu bucuria împărtăşitului de la suflet la suflet, fără măşti intelectuale paleobotanice. Am jurat şi scuipat în sân că n-o să sorb alcaloizişi n-o să mă mai fac de râs doar pentru nevoia (firească aş zice), ca iubitul meu să mă aprobe şi încurajeze, and nevertheless pentru mine & my selfesteem.

Ajunsă în citadela ta inexpugnabilă de burlac machist dâmbovițean m-am bucurat de sărutările tale fierbinți (ca doar le ştiu rare şi preţioase), de pielea ta mătăsoasă în întuneric de catifea şi ţi-am oferit, cu neştirbită plăcere și nerozie inamorată trupul gol (deşi stresat de presiunea concurenţei care plutea spectral prin umbrele iatacului de Barba-Albastra), am vrut să ştii că mă ofer cu suflet şi fibră) că mă ai în braţe cu totul, acolo şi atunci...(dahhh, stupid cow, aşa ceva nu oferi la războinici la prima întâlnire, nici cu preţul vieţii, este - deal breaker in girl power world); am crezut în ce am simţit şi am iubit ce am crezut...bzzz, again, stupid L, pauvre L.

Cât ai dormit (cu sforăituri cavernale, btw), te-am descântat şi pupat pe vise, printre pagini de Karamazovi răsfoite in linițste matăsoasă, am încercat să nu fac zgomot şi să te mai simt, încă, acolo, cald şi al meu în somn, să nu mă ocărăşti, iar, cu irascibilitatea de Morfeu contrariat...am dorit o trezire pufoasă şi drăgăstoasă, aşa de muuuult....că mi-am călcat toate rigorile de curtezană în armura castratoare şi tot know-how-ul despre Fred Cinicul, trezindu-te cu sărut umed și mângâiere prin coamă întunecoasă; sorry pentru ţigări şi gust de scrumieră în iatac dar nu puteam să mă abandonez şi eu în somn, pentru că,încă, nu am culcuş la tine în viaţă.

II) Trezit tulbure și nărăvaș m-ai pierdut la "îmi faci aşa un cadou să pleci singură pe somnul ăsta?", la frenezia cu care ai tastat ecranul smartphone-ului adus tot de mine din living în masochismul abandonului asumat. Te-am văzut cu câtă plăcere renunţi la tot pachetul meu de funde fanate şi flori presate la piept...pentru un somn în singurătate. Atunci, mi-a căzut în cioburi ascuţite iluzia fragilă de încredere şi speranţă. La loc, cutia Pandorei s-a ferecat cu peceţi de dezamăgire şi lacrimi de fetiţă cu exaltarea arsă pe rug-periodic, ca în tabel.

Nu, Fred! Nu sunt o Duamnă AcraDeFier; mă sperii dacă mă arunci, afară, în noapte, fără îmbrăţişare. Mi-e frică de întuneric. Am venit dupa tine până în C., în crucea întunericului necunoscut, pentru o dragoste despletită, că aşa e, dacă nu ştiai, implică an amount of "falling", nu numai de alcool. M-ai condus totuși acasă în caleaşcă cu mulți armăsari sub capota lucioasă. Împotriva voinţei tale, ca un viol în grup. Aşa sunt eu, nevrotic-hipersensibilă. Îmi pare rău de asta, crede-mă. Vrei o doză de lacrimi la pachet? Sunt sărate şi merg cu peşte şi paste.

III) don't u dare, să interpretezi ce ţi-am scris ca fiind reproşuri de Bovarism....De fapt?! Faci ce vrei, like always. Ceea ce pot să-ţi garantez...este că simţeam la fel de enorm şi vedeam monstruos, anytime before you. This is me, naked, plain me...Dacă nu îţi place...alta nu avem. Poţi să te lauzi şi să te bucuri.
M-ai facut să plâng ca nimeni altul, până acum. Şi, vorba aia,  sunt destul de mare. Tot tu m-ai făcut să râd ca în altă viaţă, şi să mă bucur, exuberant, ca nicicând, şi să sar în pat ca şi când.
Şi să-mi amintesc pasiunea fierbinte.
Te rog mai vorbește cu mine. Sau măcar dă-mi un semn, oricare, pe orice canal.
Iartă-mă, un semn, te implor, un telefon scurt, un cuvînt (doar fuck off nu).
Iartă-mă, mă port ca o nebună când mă doare. Simți că-i serios. Îți înțeleg viața şi prioritățile, te pot ajuta cu ele, doar nu mă exclude...Nu mai vorbi doar de Paştele Cailor, nu pot să trăiesc fără tine până atunci, mi se usucă sufletul. Vorbeam serios de epifania de ieri. Asta am simţit. Nu mai încerc să te schimb, te-am tatuat așa în suflet. Doar mai iubește-mă, și tu, puțin. Fă-mi căderea, în cotidian, mai ușoară.
Te implor!
Iartă-mă pentru tot ce am scris. Este doar disperare fără tine.


Înţeleg orice decizie vei lua. Am crezut că avem o dragoste mare. Am vrut să lupt pentru ea.

Shoot me. O merit. Escape from innocence.

Pe aripi de "Istoria literaturii române for always remembering:

Doamna T.

Al doilea roman al lui Camil Petrescu (1894-1957), "Patul lui Procust", apare in 1933 şi constituie, pentru literatura română, un eveniment deosebit, cu totul novator, consolidând, astfel, romanul românesc modern.
Doamna T reprezintă tipul de feminitate modernă, mai întâi pentru că se distinge printr-un farmec aparte, prin misterul fascinant pe care-l emană, apoi pentru că ea întruchipează, pentru prima oara într-o viziune românească, un spirit feminin intelectualizat şi, totodată, femeia independentă, din punct de vedere material, ea fiind proprietara unui magazin de mobilă stil.
Prima secvenţă narativă din roman este reprezentată de cele trei scrisori ale eroinei, numerotate cu cifre romane.
Portret fizic detaliat: "Nu înaltă şi înşelător de slabă, palidăşi cu un păr bogat de culoarea castanei [...] era poate prea personală ca să fie frumoasăîn sensul obicinuit al cuvântului. Avea orbitele puţin neregulate, uşor apropiate, pronunţate, cu ochii albaştri ca platina, lucind, fremătând de viaţă, care, când se fixau asupra unui obiect îl crepau parcă. [...] un soi de frumuseţe, incertă, am spune «pe muche de cuţit»".
Inteligentă, rasatăşi cu o profundă cultură, ea îşi pune pe picioare o afacere proprie, deschizând un magazin cochet şi discret de mobila stil, în care piesele rare, de valoare autenticăîi satisfac nevoia de frumos, de sensibilitate pentru arta adevărată, faţă de care are o atracţie şi o pasiune de critic de artă.
Camil Petrescu creează un model de feminitate, de delicateţe şi sensibilitate, calităţile spirituale şi intelectuale ale doamnei T. constituind un adevărat şi înalt omagiu al ideii de femeie ideală: "extrem de emotivă, alternând o sprinteneală nervoasă, cu lungi tăceri melancolice [...] De o tulburătoare feminitate uneori, avea ades o voce scăzută, seacă, dar alteori cu mângăieri de violoncel [...] o voce cu inflexiuni sexuale, care dau unui bărbat ameţeli calde şi reci".
Unul dintre prietenii lui Fred, mirat de fascinaţia pe care doamna T. o exercita asupra tânărului monden, cu succese legendare la femei -"N-oi fi pus gând rău urâtei aceleia care stă de vorbă cu Ladima? Şefule, te ştiam om de gust"- stârneşte în tânărul îndrăgostit contradicţiile personajului hipersensibil, înclinat spre analize amănunţite, care-i provoacăîn conştiinţă percepţii profunde ale unei feminităţi tulburătoare, căreia "nu-i plăcea nicio perversiune, nicio «rafinerie» aşa-zisă de femeie modernă [...] mă măgulea gândul de a şti că e frumoasă numai cu mine şi mai ales numai prin mine". Pentru Fred este femeia unică, iubirea vieţii lui, sentimentele fiind la aceleaşi înalte cote şi din partea doamnei T. Dragostea lor este devorantă, îi duce pe amândoi la o uitare totală de sine, bărbatul întrebându-se uneori dacă mai sunt "în toate minţile". Iubirea lor tainică, ascunsă de privirile lumii "atât de rea... neînţelegătoare", păstrând cu străşnicie trăirea intensă numai pentru ei, conturează femeia enigmatică, care atrage prin eternul mister feminin.
Doamna T. emană sensibilitate şi mister, este înzestrată cu o spiritualitate superioară, înclinată spre meditaţie, ca urmare a preocupărilor ei pentru artăşi literatură, având "acea permanentă tensiune intelectuală", fiind adesea "absentăşi gânditoare, înregistrând interior şi lin cele mai mici nuanţe ale clipei".
George Călinescu afirmă că nu existăîn viaţa reală decât femei ca Emilia,"femeia de toate zilele" ce se poate caracteriza, pe când "Doamna T. este fantoma romanului, aspiraţiunea lui Fred, obscurăşi enigmatică, tocmai prin aceasta, şi dacă autorul n-a ştiut să-i dea tonuri de ulei, este pentru că n-a putut s-o scoată din mediul ei aerian".

InefabilaT. Ai grija Fred, e plin de Emilii out there.
Atât am fost de interbelici.


Fred replied at 7.00 am:
Stimată doamnă, nu pot să vă spun decât că intru în erecţie când mă gândesc la dvs, iar dvs pierdeţi timpul cu tot felul de prostii.
Să nu te superi, dar mă duc să mai fur o oră de somn, de fapt mergeam până la baie. O să ne vedem cumva, într-un tramvai numit speranţă.