Comentariul dvs a fost transmis.
Se spune că nu demult,
O Păpușă vie și un Neîntrecut cavaler în arta iubirii,
Stăteau tăcuti, pe-o margine de poveste, oglindind infinitul.
Povestea este despre NOI, cei de când totul era nimic,
de când am sculptat o aripă de vis și s-a născut speranța.
Iar dintr-un crâmpei de dor și o mare de așteptări, s-a tatuat magia iubirii.
S-a strecurat tiptil, pe-o ușiță ferecată de temeri, iar primăvară însăși s-a îmbujorat colorat!
Miros de sărutări, fluturi și viața dădea în floare!
Atunci a izbucnit iubirea! Cu NOI!
Pictăm o dorință, declanșăm o avalanșă de minuni și suntem stăpânii unei lumi reinventate,
în care două suflete îngemănate,
trăiesc infinitul clipei eterne.
Când am desprins o petală de speranța și i-am cules dorul, am înțeles de ce trăiesc.
Când visarea a inundat pereții sufletului și brațele tale îmi alungau atâtea ploi,
am înțeles de ce iubesc.
La adăpostul grijii tale s-a zidit întregul meu univers de copil rătăcit.
Tu, stăpân al viselor mele, îmi deschizi o lume netedă,
în care "ieri" e declarat pierdut, iar "azi", cel promis, e regăsit.
Alung orice teamă și suntem iarăși noi,
dincolo de atâtea cuvinte nerostite, de mărturisiri infinite.
NOI, tăcuți, pe-o aripă de infinit, ca la începutul poveștii.
Eu, o Păpușă vie, iar Tu, același desăvârșit Cavaler în ale iubirii.