Tic, tac, tic, tac..se aude ceasul de pe noptiera. Ma ridic in capul patulu i și aprind lumina telefonului. Ceasul arata 3.15 noaptea. Mi se intampla de ceva timp sa nu pot sa adorm. Ma intorc pe partea cealalta și ma autosugestionez  ca oboseala ma va dobori pana la urma. Tic, tac, tic, tac, aud ceasul pe noptiera, ceasul clașic, vintage. Dar caut iar telefonul. Tot 6.20 arata amandoua. O alta noapte alba se prelinge catre zori. Mai stau putin trantita pe pernele mototolite. Programul casei incepe la 9.00, as avea timp sa dorm vreo doua ore, te rog, Doamne! Patul devine incomod, tare și incomod. Saltea ortopedica. 7.40 Tictacul. Trebuie sa ma ridic și sa ma pregatesc. Gandurile imi fug de-a valma  dupa alta noapte de nesomn. Sunt calma dar nauca. Cautasem noptile trecute articole despre oamenii care au insomnii. Nu mor, asta este clar, am insomnia doar de un an și jumatate. Sunt altii care nu au dormit de 5 ani, 12 ani, 17 ani. Ma apuca o groaza frenetica doar gandindu-ma ca as putea sa trec și eu prin asta mai multi ani.

Ma grabesc sa pregatesc micul dejun, pachetelele copiilor. Alerg in camerele lor sa ii trezesc. Doamne, ce minunatii, ce omuleti frumoși și blanzi. Ii trezesc incet, mangaindu-i. Cata caldura, imbratisari minunate.

Fug in bucatarie.Trebuie sa termin repede. Timpul zboara cu viteza luminii ...ziua și se taraste ingrozitor de greu in intunericul noptii. De unde atatea timpuri paralele, filozofez ambiguu in oboseala roșie din spatele pleoapelor umflate.

Incerc sa fac sandwich-urile calde. Nu imi iese nimic. Furculita atinge cu zgomot strident podeaua. imi rezoneaza in fiecare nerv. Untul aluneca cu un pleoscait flasc. Oare cum pot sa inving din nou oboseala? E o lupta infricosator de nedreapta. Nu ma șimt bine. Imi pastrez firea, dar camera devine incetosata, fumurie. Gri, cenușiu.

Amintirile iși naruie clipele rostogolindu-se intr-un prezent nesemnificativ.

Dar...O bucurie imensa iși dilata neobisnuit aripile atunci cand copiii intra in bucatarie. “Mami, mergem?”

Ma trezesc din nesomn iar trupul preia fluxul puterii. O noua zi incepe. Cat de lungi sunt zilele in ultima perioada…oare vor veni și nopti?

Gresesc strazi, adrese, uit aniversari ale prietenilor…oare cat va mai tine insomnia?

Doi ani de terapie pe canapeaua unei pșiholoage, cu bune și rele. Introspectie, amintiri, sute de carti citite și exersate.

Apoi revenirea! Salvarea, Bucuria.

In sfarșit au inceput sa apara noptile, incetul cu incetul…