Dragă IubitulMeudinVis,

A existat o zi mare, ca un Bing Bang cu soare…

Pe o mică planetă nestudiată,

ca o minge de ping pong dezaxată,

în care o Contesă a iubit

un prinț prea închipuit,

în spuma unei cafele cu lapte.

Din prea duioase șoapte.

În care poveste,

ca-nainte mult mai este,

un suflet s-a dezbrăcat de orice zale fatale

și a înlemnit ca într-o cupă de argint.

Așa de sus și așa de dus,

încât toate statuile de fum,

au încremenit ca și cum,

nu ar fi fost făcute din scrum.

Cum să iubești și cum să trăiești,

în loc de prinți cu zale de-arginți,

oameni moi, făcuți din trifoi?

A fost odată, ca niciodată, doar o simplă fată…

Intr-o zi cernită, cu aere de stalagmită.

Şi mâhnită și vecină, într-o banală rutină.

Era o fată foarte bolnavă și foarte firavă

din care nu mai rămăsese aproape nimic,

doar cât într-un plic.

Dar care s-a înzdrăvenit șuvoi,

doar de la mujdei de usturoi.

Şi din două aspirine,

a închipuit vespertine,

crepusculare, ca valurile siderale.

Şi-am încălecat pe-o rază,

și-am dispărut în amiază.

De dor și doine, ale timpului oine…