Anad 28 Noiembrie 2017 la ora 06:58 Atunci când vad un dans de lebădă, si eu visez, ma-nfior și las o lacrima să-mi umezeasca obrazul ales la întâmplare. Niciodată pe amândoi de o data. E un fel de undercover fata de lumea care nu mai găsește sensibilitatea de a merge ca o balerină. M-am regăsit în textul tău. Îți mulțumesc încă o data și sunt sigura ca voi mai avea multe ocazii s-o fac. Poate într-o zi, voia avea curaj sa las la iveala o litera dintr-o peniță pe verdele frunzei. Îmi place verdele. Mulțumesc.