"Ninge în povești, Iubitule. Te-am pus dorință pe o stea căzătoare-migratoare, pe o lună rotundă ca o medalie mare și acum pe prima ninsoare cu roiuri de fulgi ca fluturi albi și petale. Nu poți fi neadevărat, nu poți să mă uiți, alungi și plecat. Este păcat.Tu nu faci din iubire păcat...."

 Este începutul unei scrisori de iubire, de despărțire și disperare. Când toată magia Crăciunului moare.

 Atunci când o iubire a fost așa de mare încât te-a luat chiar și pe tine pe nepregătite, nu credeai că se mai poate întâmpla aievea așa ceva. Ai vrut să rămâi cu picioarele pe pământ, să nu îți răvășești straturile ordonate alfabetic de viață liniștită și rezonabilă. Erai acolo unde te-au purtat toate izvoarele de învățăminte utile și moralizatoare, ca și automotivarea și recentrarea. De la "Nu există Moș Crăciun" încoace. De la "nu răspândi mărgăritarele la porci", la inexistența hilara a creaturilor fantastice precum Zânele, Inorogii, Îngerașii, Elfii. Doar poate în feeriile Disney. "Dragostea durează 3 ani", îndrăgostirea are asupra sănătății efectul halucinogenelor puternice, seducția este ticăloasă manipulare, iar romantismul șiroiește de desuetudine și dulcețuri sălcii ca telenovelele.

 Și totuși, iată că și ție ți s-a întâmplat, draga mea prietenă. Și nu vreau să te cert că ai crezut, că ai visat, că ți-ai amintit de compunerile de când te duceai la olimpiada de română și cercul de literatură la care scriai în secret poezii pentru iubirile timpurii.

 Ninge în continuare, hai-hui și zglobiu, cu mici rafale de steluțe...sunt fulgii pe care îți vine să-i înghiți cu gura căscata, copilărește, care ți se prind în gene și pe haine Nu le zâmbești, nu vrei să mai faci îngerași în zăpada râzând cristalin și sincer. Nu încă o dată.

 Nu mai plânge, fulgii se vor îneca în lacrimile tale prea calde pentru ei.

 Ai întâlnit Unicornul? El ți-a răspuns așa cum sufletul tânjea de secole să i se răspundă? Ați preluat magia din poveștile pe care le-ați dorit furiș-adevărate în toate cărțile copilăriei? Mesaje fierbinți, mâini transpirate, sărutări infinite și neplictisite, "bune-dimineți" ștrengare, ploi cu soare, toptan de curcubeie, ploaie și praf de stele. "Noapte bună, Draga mea, uite, îți trimit o stea". Pe toate i le-ai închinat și încântat. Îți răspundea la fel, flămând și el, amețit de tine și de sine. Obosit de uscăciunea statului pe loc în ordine și mundan, rece ca un reptilian. Ați dansat același dans al culorilor și dogorilor.

 Când ai încetat să mai privești spre plasa de siguranță? Când te-ai pierdut în iluzie și speranță, printre fluturii din stomac care te mângâiau cu aripile lor, pe afară și pe interior? 

 Când nu ai observat că El s-a speriat? Că la început a ezitat, apoi s-a oprit din zburat? Ai fost panicată și tu, ai continuat să scrii povești, să vrei să-l aduci înapoi, să-l recucerești. Cu toate caleștile împărătești. L-ai cățărat pe piedestal pentru că-ți fusese prinț bun și loial. L-ai împodobit cu zale moi și strălucitoare, l-ai alintat și parfumat...Da, știu, uneori le dăm toate podoabele noastre, îi iubim prea tare, doar pentru că suntem așa de însetate de un cântec și-o floare. 

 Nu ți-am vorbit atât ca la final să-ți pot emite o judecată de adâncă valoare. Nu-ți pot spune lasă-te de iubit pentru că Făt Frumosul s-a plictisit. Tu rămâi cum ești, Inoroaga mea.

Ai avut curaj. I-ai pus în palmele-cauș tot miezul tău cald de vulnerabilitate, de sensibilitate cremoasă, de kinestezie nervoasă. Ai fost bună cu el? l-ai mângâiat și alinat? L-ai admirat sincer și direct cu bucurie și respect?

Atunci ai câștigat. Tu ai trăit frumos și asumat. Un bărbat puternic și adevărat te-ar fi purtat pe brațe pînă în palat. Ar fi văzut ce rar se întâmplă așa o iubire în jurul lui sau despre el și nu ar fi cedat. S-ar fi întors la tine din orice înfruntare în regat. Și nu te-ar fi certat.

 Pe unul slab și mic l-ai sugrumat. În valurile tale de parfum, a amețit, a strănutat și a luat-o razna pe alt drum. Asfixiat de plete, de întâlnirile magice și secrete, de planetele aliniate și dragostea în valuri de mare albastre și înspumate...A decis. Te-a proscris. Nu puteai fi adevărată, prea vulnerabilă, deci prea casabila, prea colorată, deci înzorzonată, zăluda, boita cu trudă. Și prea strălucitoare, zâmbitoare și solară...nă-i fi bipolară? Ați băut amândoi nectarul zeilor...poate ești o alcoolică reformată. Să nu-ți mai arogi inorogi și după cum bine se știe, mărgăritarele și diamantele se dau doar la porci. Ai insistat, ai plâns, implorat. Ai deranjat. Marș, blocată în insectar, Zînuța mică și strivită în pumn. Clasata și închisă în colecție. Omorîtă. Doar de frică. Pentru altcineva mult mai simplu....la o adică.

 Ninge acum mătăsos, iar îți rotesc ochii mărgelele alabastre către cerul misterios violet. O să treacă. Dacă El este slab și mic, ușor o să treacă. Tu ai să-l ierți pentru că vulnerabilitatea mărturisita și iubirea rostită, pot să doboare.  Sau pot să aducă o fericire la fel de mare.

 Ai văzut acum acea "stea căzătoare"? Pune-ți o nouă dorință pe ea, stelele astea nu mor, sunt doar călătoare. Să rămâi la fel, doar ascunde-te mai bine și nu da puterea de Unicorn la oricine.

 "Ninge în povești, IubituledinVis. Te-am pus dorință pe o stea căzătoare-migratoare, pe o luna rotundă că o medalie mare și acum pe prima ninsoare cu roiuri de fulgi că fluturi albi și petale. Nu poți fi neadevărat, nu poți să mă uiți, alungi și plecat. Este păcat. Tu nu faci din iubire păcat...."