Relatii…

“Parintii mei au trait patruzeci de ani impreuna, dar din pura animozitate.” – Woody Allen

”A iubi inseamna a suferi. Pentru a evita suferinta, trebuie sa nu iubesti, dar atunci suferi ca nu iubesti. De aceea a iubi inseamna a suferi, a nu iubi inseamna a suferi si a suferi inseamna a suferi. A fi fericit inseamna a iubi, a fi fericit inseamna deci a suferi, dar suferinta te face nefericit. In consecinta, pentru a fi nefericit trebuie sa iubesti, sa iubesti suferind si sa suferi ca esti prea fericit. Sper ca ma puteti urmari…” – Woody Allen

De obicei o relatie incepe cu o dragoste mare, dar e posibil ca intr-un anumit scenariu, asa ca un exercitiu de imaginatie, sa ajungem sa ne intrebam cat de mare este dragostea asta, mai ales cand, felul cum se imbraca, muzica pe care o asculta si prietenii, nu ne mai plac la partener.

Si stam si ne gandim daca este posibil ca de fapt, la un nivel mai subtil, incercam sa ne impunem in fata partenerului de mai mult timp si nici nu ne-am dat seama. Totul s-a transformat intr-o lupta pentru control, pentru suprematie.

Este foarte ciudat, pentru ca e posibil sa fi devenit atat de obisnuiti cu asta, incat este o parte integranta a dinamicii de cuplu.

Si daca acest mecanism a tinut partenerii uniti ca intr-un soi de legatura intre vechi adversari respectabili, la un moment dat poate sa nu mai functioneze. De ce?

Unul dintre parteneri poate simti nevoia de a avea o cariera si celuilalt sa nu-i convina acest lucru, deoarece poate trezi in interiorul lui sentimente de nesiguranta si ca o compensare fata de acest sentiment, acesta din urma se exprima prin posesivitate si gelozie. Aceste sentimente exprimate in dinamica de cuplu, automat ca  vor produce din partea partenerului cu nevoia „de cariera”, o reactie de secretomanie si asa incepe concertul. Deschiderea celor doi devine o mare bucla.

La un moment dat, partenerii se pot satura, pot obosi din cauza acestei „lupte” si fiecare in sinea lui sa vrea sa puna capat „jocului”.

De ce nu pun capat jocului si ca in cazul parintilor lui Woody Allen, acesta poate dura patruzeci de ani sau chiar mai mult? Sa nu uitam ca umorul este cea mai buna arma impotriva penibilului.

Poate ca exista o mare teama.

Teama de a ne opri. Poate ca ne-am obisnuit sa relationam intr-un mod atat de distructiv incat nu concepem ca putem sa traim impreuna si altfel, mult mai armonios.

Cum putem reactiona, imaginandu-ne ca suntem unul din parteneri?

Sa presupunem ca ne intrebam daca nu cumva putem sa-l pedepsim pe celalalt printr-o aventura cu o alta persoana. Nu ar fi un caz foarte rar intalnit.

Dar iar ne intrebam, de ce am face asta? De ce am introduce in bucla si o atreia persoana?

Daca initial partenerii de cuplu si-au creat intimitatea printr-o conspiratie impotriva unui al treilea, atunci nu poate fi decat o incercare de a reinitia jocul? Poate nu se incearca decat sa gaseasca un alt subiect fata de care cei doi sa conspire, sau sa-si gaseasca un alt partener cu care sa conspire impotriva actualului partener. Cred ca e usor de urmarit ideea.

Agresivitatea exprimata prin focalizarea pe un al treilea, poate fi o solutie de ales pentru restabilirea armoniei cuplului, atunci cand agresivitatea grupului din care face parte cuplul nu se impune.

Uneori, in mod paradoxal, a termina un conflict nu este cea mai buna optiune pentru relatie pentru ca cei doi parteneri se pot obisnui atat de mult cu aceasta situatie conflictuala incat,  daca aceasta inceteaza, se poate ca partenerii sa-si piarda interesul unul fata de celalalt partener.

Printre alti factori, dorinta femeii de a fi cu castigatorul si nu cu unul care renunta, care pierde, se cere a fi satisfacuta. In fond, nu asa se intampla in mod obisnuit in societate? Nu acesta este alegerea corecta, asa acum este promovata in cartile de povesti, filme si mijloacele mass-media?

Intotdeauna, atunci cand doi adversari s-au confruntat, indiferent de motiv, s-a identificat un invingator si un invins, unul bun si celalalt rau, primul a plecat cu printesa, in spiritul perpetuarii speciei cu cei mai de seama urmasi, sau oricare ar fi motivul.

Poate uneori aceasta incercare de reinitiere a geloziei partenerului functioneaza, dar ce ne facem  cand obosim si de jocul acesta?