Coala albă se aşterne în faţa mea ca o prelungire a peretelui, ustensilele de scrijelit sunt pregătite în aşteptarea inspiraţiei care nu mai vine! Pe moment, în micul meu birou de povestitoare, nici lampa interbelică nu mă ajută cu lumina ei de miere , nici norii de iunie pe seară, nici pălăriile sofisticate colecționate pe colțul oglinzii, nici poantele balerinei atârnate pe perete ca un memento al copilăriei . Adierea vântului mişcă uşor fâşiile de mătase ivorie ce, o dată, au îmbrăţişat glezna subţire; acum, doar, zac prăfuite de amintiri şi dorinţi.

Deodată verdele ochilor îmi cade peste copertă cartonată a unei plachete frumos colorate, despre femei cărora le place să citească. Este cel mai valoros suvenir dintr-o călătorie din oraşul luminat de sufletele noastre, de promisiunile lui de iubire, de locurile vizitate mână-n-mână.

Smulg cartea dintre straturile de praf, o şterg cu grijă şi îi deschid copertele tari. Mă las sedusă de mirosul de cerneală, de imagini şi de rândurile rondo.

Şi mă gândesc la Tine care Iubeşti O Fată Care Citeşte!

Iubeşte-o pe fata care cheltuie pe cărţi mai mult decât pe rochiţe şi fustiţe diafane, care găseşte cotloane pentru depozitarea cărţilor mai degrabă decât pentru pantofii cu tocuri înalte. Ea este fata care pe lângă lista de piaţă zilnică poartă in etui-ul ochelarilor cu acroterion protocaliu, încă o listă, mai lungă, de cărţi pe care îşi doreşte să le cumpere.

Caută fata care dimineaţa aşteaptă autobuzul citind, se urcă în bus de parcă ar intra în povestea cărţii şi uită să mai coboare, furată fiind de vreun personaj blând. Caută fata care mângâie rafturile cu cărţi şi care se emoţionează la aroma ce răzbate dintre filele îngălbenite. Frişca din capuccino-ul vienez se va topi, fiindcă a uitat să bea din el. Mai cumpără-i unul!

E uşor să o iubeşti pe fata care citeşte. Cadourile de ziua ei, de Crăciun sau alte  aniversări cu 17 magic, pot fi cuvinte sub forma lui Zafon, Lodge, Tamarro, Dickinson, pentru că aceste cuvinte înseamnă dragoste!

Dar Fata care citeşte, cunoaşte sintaxa şi va înţelege nevoia ta de minciună. Ştie că în spatele cuvintelor există o motivaţie, valoare, nuanţe, dialog. Nu va fi sfârşitul dintr-atât!

Dacă îţi spune că l-a înţeles pe Ulisse-le lui Joyce este pentru ca Tu eşti Ulise antic pentru ea. Când îi spui poveşti bizantine, pupilele i se dilată de plăcere, drag, emoţie şi curiozitate. Scoate carneţelul cu arabescuri şi îşi ia notiţe, de parca vrea să te introducă în cartea ei.

După fiecare întâlnire, Fata care citeşte, pleacă ameţită şi îmbujorată. Ştie că povestea va avea un final. Deci poţi relua povestea ori de câte ori vrei, şi tot vei fi eroul ei. Fă-i încă o cană de ceai când vezi că suferă şi oferă-i pieptul tău până se întrupează din nou dintre coperți.

O fată care citeşte se va căsători în balon deasupra norilor de vată de zahăr ai lunii iunie. Sau pe acodurile unui concert rock simfonic,  sau pe plaja plină de ciulini purpurii şi fluturi. O să îi zâmbeşti atât de strălucitor  încât o să te întrebi de ce nu ai iubit-o mai tare şi mai demult. O să ajungi să scrii povestea Fetei care citeşte, o să ii faci copii frumoşi ca îngerii lui Rafael și o să plantezi floricele în grădina casuței voastre noi, decorată cu povești.

Fata care citeşte se va plimba prin iarna vieţii alături de tine şi îţi va şopti versuri din Shelly şi Keats în timp ce te va încălzi cu respiraţia ei caldă şi îţi va topi zăpada de pe umeri.

Daca vrei Lumea şi Lumile de dincolo de Lume, iubeşte-o pe Fata care citeşte.

Sau, şi mai bine, pe cea care scrie.