În “ţara” din care vin eu, tradiţia spune că o dată pe an, într-o anume zi Sfântă, trebuie să purtăm ceva nou ca să ne aducă noroc. De aceea, am urmat întrutotul acest obicei şi am pornit la o sesiune de shopping performant, însă pentru casă. Asta pentru că locuinţa cu vaste încăperi nu a beneficiat de ultima tuşă de design.

Prin urmare, am decis ca fiecare încăpere să fie înnoită cu câte un artefact din categoria artă şi suflet; aici, un sfeşnic, cu patru braţe susţinute de un amor, motive zoomorfe şi religioase; dincolo, un tablou cu temă fantastică, un pastel cu temă orientală, un felinar de exterior, un alt sfeşnic de cristal scos de la natfalina familiei pentru bucătărie, chiar şi dressing-ul s-a înnoit cu două umeraşe, art-nouveau cu modele florale, care să susţină rochiile vaporoase din voal regal.

Conform legilor de design interior, perdelele se aleg la final. Eu, pe dos fiind, am lăsat la final elementele de iluminat pentru că niciodată nu am găsit ceva care să simt că se potriveşte. Aşadar, lumina pătrundea in odai printr-un fir de care am spâzurat două becuri.

Totuşi, a sunat mobilizarea. A  venit şi vremea Iluminarii.  Am început cu studiul revistelor de profil, am solicitat idei şi poveţe, după care am plecat la cumpărături alături de Designer-ul, deja, specializat în domeniul luminilor: sfeşnice, lampadare, lămpi, lustre, etc.

Ne-am dus drept la ţintă, la târgul de antichităţi şi vechituri. M-am înarmat cu răbdare (şi fără tutun), inspiraţie, idei, finanţe parcimonios economisite pentru Scop şi am purces la scormonit fiecare cotlon.

Atmosfera de la târg spunea poveşti fel de fel; mai vesele, mai triste. Când merg la astfel de târguri sunt ca un burete care încearcă să absoarbă cât mai mult posibil; încerc să îmi încarc bateriile și tolba de colectionar de vise cu basmele obiectelor expuse.

Am remarcat forfota din jur şi plăcerea nebună cu care vizitatorii se vânzoleau în sus şi în jos, pipăiau un porţelan de Sevres, analizau un tablou de şcoala flamandă, testau încheieturile unui fotoliaş delicat din alt secol, probau bastoane cu mâner de argint, negociau, se mai certau şi tot aşa. Pentru cunoscători şi iubitori, atmosfera pe care o resimt la astfel de ieşiri este, parcă, desprinsă din “Scrinul negru”.

Însă, eu, cu ochii zgâiţi pe toţi pereţii, aveam un singur ţel: Lustre! Lămpi! Felinare!

Aşa că, dăi şi caută lămpi, cercetează şi calcă în picioare nimicurile de pe jos: vesela Wedgewood verde, argintăria, paharele Baccarrat pocnesc un clac, mă  joc cu o umbrelă de mătase cu mâner de ambră, probez mănuşi de dantelă şi un joben; şi, într-un final, faţa mi se luminează de o superbă lustră, care m-a ţintuit minute îndelungi până am reuşit să articulez câteva întrebări de ordin tehnic: poveste, vechime, pedigree, preţ, defecte etc.

Mă gândesc să vă ofer câteva detalii! Să vedem cum staţi cu imaginaţia!

Forma săsească, corpul format dintr-un glob de sticlă alb-mată cu motive florale bleu-ciel; sub glob, zvelt, se iţeşte un coş de lampă pe gaz, care îi conferă aerul clasic-antique de “LudovicBaroc”; corpul principal este din ceramică albă decorat cu flori şi crenguţe albăstrii. Toate astea sunt legate fedeleş printr-o montură de fier-forje cu elemente marine. Vis! Am înşfăcat-o extemporaneu!

Împachetează, cară din  greu cu degetele zdrelite de la elementele metalice. Dar ce mai conta: lampa era perfectă!

Căutarea, însă, continuă! Episodul doi: Bucătăria!

Cum să fie? Întrucât mobilierul modern, masa cu elemente metalice şi scaunele masive nu suportă orice combinaţie, nu și nu! Mai caut şi descopăr o lampă cu braţe metalice şi globuri de ceramică portocalie. Supercalifragilistic! Merge! O înşfac şi pe asta, mai arunc o ocheadă şi plec fericită, la braţ de Designer, că am reuşit să decorez două camere dintr-o suflare ușsoară ca și vânticelul care bătea prin contul mult-trudit!

Daaaar, nu a fost să fie chiar aşa!

Ajung acasă, harnică-furnică, cum mă ştiţi, mă apuc cu elan să curăţ achiziţiile. Fericire maximă! Fiecare şurubel, fiecare articulație, fiecare braţ. Elemente fragile, moncher! Iau glob cu glob, îl spăl cu apă călduţă, degresez cu strășnicie şi când ştergeam, mai cu foc, ultimul glob îmi alunecă printre degete şi se face zob. Explozie de mii de cioburi mărunte! Ca cioburile unor poveşti de dragoste, uneori! Mooor de ciudă! Mă abţin de la injurii prea vartoase, trag un pumn în smalțul chiuvetei, urlu de durere, apoi, docilă ca o mare mucenică, mă apuc să adun cucernic, ciob cu ciob, cu râsu-plânsu pe faţă şi scrâşnind din dinţi pe spate.

Taur veritabil! Tare ca piatra și iute ca...sic transit gloria mundi!

Ce mai pot face cu lampa asta, incompletă?

O iau de lanţ şi mă plimb prin casă, îi dau jos globurile, o sucesc, o învârt pe toate părţile ca la horă şi am o epifanie înbibliotecă. Se asortează cu galeria, e în contrast cu draperiaşi cu pieleabiroului. Evrika! În bibliotecă, așa mai austeră se potriveşte.  Chiar şi mai bine!, ochesc eu cam cruciș partea plină a paharului cu dezamăgire metafizică. Că și cioburile aduc noroc, nu-i așa?!

Dar cu bucătăria?! Cu bucătăria, cum rămâne? Întunericul se pogorî din nou.

O nouă expediţie la târg! Temeinic, dar discret, mi se recomandase ceva metalic pentru bucătărie; masiv şi delicat în acelaşi timp. Cum ar fi?! Ar trebui să se potrivească cu împletitura metalică a mesei şi scaunelor; cu mobilerul, cu pardoseaua şamd-elemente. Teribil, Monsher!

Căutarăm cu frenezie  şi aflarăm două variante: un lighean de cupru dantelat cu flori şi, încă un coş de lampă sau o lampă-coș. Hmm, grea decizie! Le sucim, le analizăm, eu și designerul-cerber şi parcă întrezărirăm la unison...ligheanul!

“Comersantul”, spirit intrepid, văzând marea mea dilemă, îmi propune să le iau pe amândouă acasă şi să fac proba live. Casc ochii mari, le înşfac şi fug acasă până nu se răzgandeşte. De cum am pătruns în bucătărie, am ştiut că ligheanul este varianta câştigătoare.  Se potriveşte întrutotul, cu scaunele, masa, ţevile, se împrietenesc la cataramă şi parcă sunt împreună acolo de când lumea…

Uite aşa, am achiziţionat cât o casă în doar două zile febrile.

Ca să îşi intre în drepturi depline aveam nevoie de serviciile unui electrician. Așa-i?!

Norocul netului ubicuu, cu prieteni virtuali care să te ajute la nevoie. Programez un electrician, care transformă pentru o zi nesfârșită (pastilată pentru mine) toată casa în șantier. Taie-lipește-gaurește și într-un solemn final îmi spune...că NU SE POATE!!! În bucatărie tavanul e prea fragil - tună el wagnerian; in dormitor lipsește un fir, sâsâie șerpește, etc; etc. Îl dau afară, curat Walkyrie și eu acum. Dau din colț în colț în cautarea unui alt mag-electrician priceput, să vie cu o soluție, dom’le, doară nu cu o altă axiomă. Gasesc un meseriașul-priceput, care leagă două sârme, trei soroafe, atârnă lampa și trage de probă. Problem solved! Șapte dintr-o lovitură aka Croitorașul cel Viteaz.

Fiat Lux!

Seara, lămpile străluceau-magic și îmi luminau casa și sufletul. Lumina caldă se juca pe tavane prin dantelăriile florale oferind încaperilor un aer nobil împreună cu parfumul de liliac mov și dalb din bucătărie, subtilă nuanță de narcise în dormitor și zvelte lalele galbene în baie (Designer-ul știe!). Ca romantismul să atingă cote maxime și pentru ca altfel aș fi mâncat becuri în loc de cina cu somon și Chablis’, am luat take away de la un “fancy “ restaurant american de rețea și degustând  din vesela englezească și cu tacâmurile de argint, am petrecut seara în jocul de lumini și umbre noi.

Abia acum realizez ce goală îmi era casa, neterminata și împiedicată în atmosferă. Cât de mult poate schimba aerul, starea și sufletul unei case și al celor ce o locuiesc, o lampă, un sfeșnic sau un tablou, un fotoliu sau o berjeră amplasate sub căldura luminii din iatacuri.

Acum serile mele sunt mai pufoase-romantice, iar alunecarea in lumea Zânei Nopții și a Somnului, pe acorduri muzicale diverse, e plină de incântare , precum o poveste nemuritoare!

Later edit: Nu vă pot descrie cum a strălucit paietat Crăciunul înnoit sub lămpile mele inaugurale, sau cum mi-a pus El sub brad o lampă delicată de sticlă, cu un îngeraș colindator alb ca neaua de curând ninsă...și cu led galben încorporat. Nevermore Grinch-electricieni!

Dar despre toate astea...într-o poveste viitoare! De pus în sacul Moșului.

XOXO, Sia