Verzi sunt ochii lui Rareș! Rareș e fiul meu.

Verzi sunt și ochii mei... și mi-s și brunetă (a se citi modestă). Nespus mi-am dorit, ca cei ai primului meu fecior să fie aidoma.

Verde e respirația, e strigătul naturii... ,,verde crud, verde crud... te mai văd, te mai aud...″

Piatra cerceilor mei preferați, cerceii mei de ,,sultană”, e smaraldul!

Arborele, ce ne bucură tuturor sufletul și privirea, iar și iar, oferindu-ne clipa unică a copilăriei e:  verde ,,O, brad frumos!″ Știți, în Nisa brazii străjuiesc marea, e copleșitor verdele rostogolit în mare.

Spuneau oamenii că bunicul e ,, încă verde″. Nu înțelegeam atunci, acum am înțeles.

 Eu sunt verde.

Verde! Verde a fost și singura bicicletă din viața mea adusă de peste mări și țări, era marca Hayat (= viață). Iar verdele ei strălucitor, unic pentru acele timpuri, mi-a dăruit prietenii ce-mi sunt și azi aproape și dragi.

Pentru mine, valurile sunt verzi, iar o ceașcă aburindă de ceai verde (și el, ceaiul și eu, ne-am născut în China) îmi transmite yang.

Într-un amurg de iulie ființa mea a vibrat ascultând cosașul verde. Și-un glas!

În poveste aleg să fiu Fata lui Verde Împărat, sau ,, Fata-Pădure″.  Iar între lămâi și limete le aleg pe cele din urmă.

Verde e și beculețul ce-mi indică faptul că bateria mobilului e încărcată, deci imi pot expedia mesajul.

Și totuși ,,ochii verzi niciodată să nu-i crezi!”

 

Alina  Șandru