Comentariul dvs a fost transmis.
Din pleoapa ta se lasă frig în vineri
De cad în dor ninsori de sărbătoare...
Să baţi în poarta vocii de te doare
Căderea din oglindă în destin.
Căci tot ce e născut spre-mpresurare
Printr-un inel de ceaţă curge lin,
Iar eu, inel de ceaţă mi te ţin
În degetul de vis şi de culoare.
În moi spirale scapără subţire
Făptura ta, şi-n gol se mistuieşte,
Când vânturi de plecare te colindă.
Şi numai vreau Speranţei, în neştire,
Să-i fiu iar trup ce cântă nebuneşte
Când tu te-ntorci iar, abur, în oglindă.