IubitulMeudinVis,

Te invoc acum din nou, în prag de Sărbătorile Iubirii, de Valentine's Day, de Dragobetele neaoş, de lumina de soare în februarie, de aşteptarea către deşteptarea primăverii, de ploaie albă costumată în lapoviţă sau poleită argintiu când curge din felinare peste o stradă neagră.Te invoc pe trena lunii pline şi prea strălucitoare, dar îndepărtate, moneda de zece bani, noroc licărit într-o palmă îngheţată. Fie-ţi blândeţea caldă cu mine şi frigul care încă îmi suflă în ceafa dezgolită.

De-ar fi să vii, n-aş crede că visez. Dar dacă vei veni, vino iar în camera noastră cu pat împărătesc sub baldachin de cearceafuri albe, ca un mare cort alb al regatului de iubiri fierbinţi, de patimi drapate. Poate îţi falfaie şi ţie în suflet acum draperiile albe, filtrând soarele impetuos  scurs prin ferestre. Poate îţi adie în nări parfumul meu de crini albi, imperiali. Soarele amurgului nostru tăinuit. Când mi s-a înfăşurat la picioare halatul roşu de mătase, curgând moale peste cămaşa ta albă, mototolită de sărutările mele. Nu ne aşteptam să descoperim locul mărinimos şi tăinuit la margine de pădure, aşa de departe de vuietul oraşului, dar aşa de aproape de respiraţia codrului umed de seve vechi şi adieri noi, fragede, de muguri, de ghiocei promişi şi striviţi pe piept de prima îmbrăţişare. Cel mai pur alb, cel mai fermecat  alb este al primilor ghiocei sălbatici, din pădure. Fugeam de vieţi şi mătănii de griji mundane, fugisem să fim iar doar noi, primii, ultimii, izgoniţii din lumea dezlănţuită pentru o după-amiază de alb şi roşu. Am împletit un ursuleţ alb dintr-o cămaşă umedă şi stropită de sărutări carmin, cu o inima din fâşie de satin roşu, alunecător. Pentru sărbătoarea Valentinului. Am lipit pielea mea prea albă pe pieptul tău arămiu, bronzat de soarele care-ţi tot curge în sânge de când te-am plăsmuit, prinţ fericit al zâmbetului nesfârşit. Nu mă mai pot sătura de căldura pielii tale de când a înviat-o pe a mea, cea care devenise statuie de marmură rece, zeiţa fără braţele sfărîmate în aşteptarea pietrificată a îmbrăţişărilor ce uitaseră să mai vină. A fost o după-amiază de fauni şi bacante, cu vin alb-șampanizat, în pahare scăpate pe podele. Zgomotul cioburilor s-au topit, vătuite de suspinele noastre, înghiţite în sărutările flămânde.

Am adormit cu atâta voluptate în braţele de bronz, m-a legănat foşnetul gutural al aţipirii tale copilăroase, nu mă mai ştiam că pot dormi chiar eu, regina insomniilor nevrotice, aşa de simplu şi de uşor, cu visele plutind lin către însearare; somn pufos de amoraş dolofan, uitându-şi pentru o clipită șotiile şi îndatoririle de vis de vară. Era o iarnă în care totul părea să invoce vara, patul cu baldachin era dedicat unor plaje despletite către o mare de azur lichid, nu ştiu ce decorator îndrăgostit halucinant de mare a putut aduce într-o cameră de hotel periferic patul în care doar la soare te poţi uita, printre perdelele albe de in imaculat.

Am contemplat lipită în tine, încălzindu-mă la tine, după-amiaza unui faun cu ochi verzi de muşchi catifelat, ochii care m-au făcut să fredonez şi să vibrez ca un cântec de sirenă topită în spuma mării. Ai supus şi sedus sirena cu solzi reci să ţi se încolăcească femeie caldă cu picioare lungi şi adevărate, devenite şi revenite la viaţa şi iubire, vie, voluptoasă, să plutească pe aripi de baldachin către soarele alb al speranţei că mai poate visa şi trai. Ţi-am mulţumit cu sărutarea palmei, pe încheietura braţului de războinic.

Mi-ai mulţumit topindu-mă în altă îmbrăţişare fierbinte, răsturnată peste pernele umede de noi.

Alb. Trezirea ne-a fost albă şi bună. Puteam să ne întoarcem iar la vuiet şi destine, dar cu sufletul împăcat sub magia albului. Albă este şi invocarea ta în paharul de cristal al sufletului meu de taină. Alb ninge şi în globul de cristal unde un îngeraş poleit cântă un colind de mulţumire şi pace.

Îţi trimit un porumbel călător cu mesajul meu. Pe care nu scrie nimic. Hârtia e albă şi goală, dar tu vei şti să citeşti că te chem să mai sărbătorim şi anul acesta iubirea lunii februarie, My Funny Valentine, sweet, comic Valentine. Fă-mă iar să mă pierd pe străzi de mână cu tine, să uit locurile cunoscute, să ne ascundem de lume, dar să ne găsim pe noi, râzând de o poveste  nouă, poznaşă, pe marginea unui pahar de vin alb, în patul cu baldachin.

Colour me White, again!