Dragă Prietene, iubesc din nou. Se revarsă din mine ca un izvor. Se revarsă din mine strălucirea, ca și cum o bilă de lumină i-ar fi prinsă în căușul palmelor. Asupra lui, ca o peșteră fermecată, ca un elixir de ambrozie și nectar. Din care picură iubirea. I-am înlănțuit dragostea în jurul unui copac. Într-o seară de iarnă, în care viscolul stătea să ne cearnă.

Nu o să-ţi scriu mult, nu te speria, îngăduie-mi doar mică poveste, a mea. Cu o mare noapte de dragoste, în ea. M-a răpit pentru acolo, cu curajul unui Gladiator. Mi-a furat mica făptură fragilă și nesigură și mi-a împlântat o mână delicată și curioasă peste toate obstrucțiile unor ciorapi prea cuminți, pe coapsă. Picuram la orice mișcare. Mâna lui mă căuta frenetic, spre soare.

 Te știu plecat spre alte zări și alte comori, arheologul istoriilor mele antince, printre cărări.

 Pe aici este încă iarnă, sau a fost. Dormeam demult, tacticos. "Nu, fără versuri!", vei spune. Nu mai pot să-ți ascund, m-am îndrăgostit căuș, de un suflet ghiduș.

Ți-am zis, l-am întâlnit aparte și este ca o spumă peste cafeaua cu lapte. M-a rostogolit și înghesuit către toate cearceafurile sidefii, către noapte.

 Gata, Bunule meu. Nu-ți mai scriu cu rime, doar eu.

 Dragă Prietene, sunt atât de fericită iubită, cum te simți tu, Prometeu.

 Îți poți imagina că m-a dus la mare? La mare într-o primăvară aproximativă și improbabilă. Mi-a luat valiza doldora de scuze și acuze și mi-a baricadat gura cu buzele lui moi și pufoase, atât de moi, atât de mătăsoase. Știu, ai să spui că m-am îndrăgostit de zei, că iar voi fi o zeiță răstignită peste tei. Te rog, mai stai un minut, mai lasă-mă răsuflarea-i s-ascult. Să-mi respire în lobi de urechi, atâția cercei vechi.

Când ne împreunăm, ne recunoaștem de peste sute de ani și reîncarnări pleonasmi. Nu ne jucăm.

 Dragă prietene, sunt îndrăgostită iar, de un crai. 

 Stop. Acum nu mai e joc, e potop.

 Eram într-o dimineață precară. Nu aveam chef de nimic și-mi pusesem căciuliță de casă, cu șosete tricotate din lână groasă. Ninsoarea stătea să apară. Era un nor negru și greu. Vroiam să mă culc, ascunsă sub el. Eram singură și tristă, așa cum mă știi, din batistă. A venit un mesaj, ca un paj. Un prinț de cupă, cu o mare voința pe crupă. El este frumos, Prietene, este bun, îți jur, probabil și el se va face un scrum. Am fumat indolent, dar am făcut rapid un bagaj insolent.

 Dragul meu, Fratele meu. Lasă-mă să-ți spun, praf de stele s-adun.

 Am plecat la mare pe un pericol de mare ninsoare. Atâta siguranță și bunătate nu am mai văzut în nicio eternitate.

 Tu, doar Tu, Tainicule, Fratele meu de cruce, vei ști cum atâta căldură mă seduce.

 Când te apropii de o plajă pustie, când este doar un decembrie precar, peste-o mie. Vântul bătea violent, pescărușii începuseră să urle strident. Mi-era puțin frică. Deja părul îmi flutura ca o aripă....

 Știi ce am simțit? Ca ultima femeie din univers. Doar ofranda frumoasă a unui vers.

 Eram acolo, eram noi, el avea buzele lui mătăsoase, de trifoi. Da, l-am sărutat, gulty as charged, l-am urmat. Începuse să cadă poleiul prin noi.

 S-a dezbrăcat, într-un apartament împrumutat. Este frumos, este Ahile, este cald, este luminos. M-am încolăcit în jurul lui pe față și pe dos. Marea de afară urla. Lacul încerca să se împreuneze cu ea. Am văzut valuri sărate, am sărutat zăpada criogenată, m-am impletit ca o iederă toată, ca să ofer un destin, colorat cu carmin. L-am acoperit de sărutări lipicioase și ofrande frumoase. Ce vrei să fac? M-am îndrăgostit din nou. L-am îmbrățișat, știu că zânele nu au voie și iar am trădat. Am stat cu Ahile până dimineață. Am vrut să-i sărut ochii când se va trezi iar, la viață. Ochi verzi, de mușchi, povestiți între curți. Care doar atât știu...un verde...azuriu. Dragul meu, ce mi-i dat-a Dumnezeu. Mai lasămi-l, pe Aheu. Nu omorî nimfa din mine, așa cum știu că-i datina din sine. Eu sunt doar o mică zână, dar nu am pieptul încă de lână. Mai vreau să-l sărut pe Narcis pe mână. Mai vreau să mă contopesc în el, când din nou, mă va chema din vis...doar pe mine, singurul Eu.

 Într-o ninsoare pe plajă, iubitul meu mi-a dat tot ce contează. Sărutare și pavăză.

 Mai lasă-mă trează, sunt o Zâna fară amiază..salvează. Doar dragostea salvează.