Provocare! Prima dragoste?! 

 Au trecut ani mulți de atunci...amintirea e acum alb-negru.

 Dar incă îmi amintesc mugurii primei iubiri. Au încolțit brusc, și erau de un roșu intens. Era o flacără care mistuie, nu înflorește...un cocktail de sentimente amestecate de o mână nepricepută.

 Mi-a răsturnat lumea, combinând culorile. Mi-a pictat doar vise. El dorea să fie pictor, așa că a început cu mine. M-a tot prins în culorile lui.

Mă picta în zâmbete, în lacrimi, în arcuș de vioară.

În săruturi nevinovate de copii.

În atingeri stinghere.

În șoapte fără glas...

 M-a ars. Ani de zile. Pană când mi-am dat seama că roșul meu nu mai era pe paleta lui.

S-a scurs...în alte iubiri. Alte culori. Alte vise. Nu-mi mai ajungea o singură culoare.

 Și după ce am trăit toate culorile, am întâlnit în fine, Curcubeul! 

 Era oglindit în lacrima agățată într-un colț de zâmbet.

 Fiecare iubire m-a colorat într-un anume fel, că să pot azi să-mi trăiesc curcubeul.

 Răsfoind paginile amintirii, știu că azi sunt fericită.

Acum sunt pictată zilnic în toate culorile.

 Viață mea are...Culoare!

    

 Anonima