Ajung sa scriu cateva idei despre cum si de ce am ajuns sa citesc articolul "Fata moderna".

O buna, sper, amica de a mea, Femeie moderna ziua, mama responsabila, si ziua si noaptea, dar mai ales boema-visatoare cu spirit ludic si aer de diva interbelica in intimitate, ma indeamna sa citesc acest articol si sa-mi exprim parerea depre mai multe demersuri literare postate pe Adela.

Cu placere dau curs invitatiei si, evident, ma intreaba ce anume am inteles din cutare articol sau  daca am descifrat cheia unei anumite poezii. Dintre aceste exercitii literare unul mi-a atras atentia in mod deosebit anume acela in care se face refereire la Femeia moderna, care in ziua de azi incerca sa lupte de la egal la egal cu barbatii, pentru a reusi chipurile in viata, pentru ca, in final, sa descoperim ca si ea ramane la fel de feminina precum toate celelalte femei, necatalogate a fi ‘moderne’.

Cred ca in acest panseu s-a atins doar o mica latura a acestei, extrem de complexe, perspective. Privita din mai multe unghiuri problema capata proportii uriase. Voi incerca, in cateva cuvinte, din perspectiva personala, sa ating macar cateva din fatete.

Femeia moderna, in ochii celorlalti participanti la viata (cu exceptia altor femei moderne) pare depersonalizata. Pare lipsita de acea candoare proprie feminitatii, de acel suav aer ludic al adolescentei, de ceea ce in mintea noastra pare a fi indisolubil legat de conceptul feminin. Femeia moderna este imaginea unui bancher in costum impecabil, rece si fara scrupule (in varianta feminina) lucru de altfel greu de imaginat, sau al unei mari antreprenoare de succes, in rochie mulata, mereu ocupata, mereu in sedinte, fara sa lase haturile afacerii sa-i scape din mana. Sau poate o femeie diplomat, mai des vazuta peste ocean decat pe meleagurile balcanice. Este daca vreti o Angela Merkel sau o Margaret Thacher.

Este adevarat ca aceste femei exista, traiesc in jurul nostru si au ajuns sa ia decizii, uneori, spre beneficiul sau in detrimentul unor mari  mase de oameni. Dar ce se ascunde in spatele acestor imagini publice? Ce se ascunde in spatele acestor zambete protocolare? Ce se ascunde in spatele acestor costume (a se citi armuri)? Raspunsul, din perspectiva masculina, nu poate fi decat steril, practic, tangibil. Ce se intampla in sufletul unei femei nu poate fi gasit de niciun barbat. Niciun barbat nu detine cheia de la zavorul acesta. Incearca mereu sa se uite pe geam, pe gaura cheii, cauta fisuri sa traga o privire, pe furis, dar imaginea de ansamblu nu o va putea vedea niciodata. Sufletul feminin ramane un mister. Acest mister se adanceste in cazul femeilor moderne, mai ales din cauza laturii pe care o afisaza in public. Insa eu cred ca daca vedem dincolo de aparente vom gasi aceleasi coordonate ca  in cazul tuturor urmaselor Evei. Toate au avut in copilarie si adolescenta aproape aceleasi vise, aceleasi dorinte ascunse, aceleasi iubiri secrete, dar si aproape aceleasi dezamagiri, tradari, umilinte. Le poarta cu ele tot restul vietii asa cum isi poarta zilnic, nelipsita geanta plina de lucruri utile si mai ales inutile. Iar geanta, pe masura trecerii anilor, devine tot mai grea. Se ajunge pana acolo incat nici ele nu mai stiu ce contine geanta lor, dar nici nu renunta la continut si nici nu se lasa iesite din casa fara ea.

Poate daca din cand in cand ar avea puterea de a-si face ordine in geanta, le-ar fi mult mai usor. Ar renunta la lestul care le impovareaza viata si ar pastra doar amintirile lucrurilor trecute, facand loc sperantei inlocuirii lor cu altele cu adevarat utile.

Scoase din acest context social, aceste femei se leapada de armura si redevin ceea ce sunt cu adevarat: mame, sotii, iubite, prietene. Revin in universul feminin unde sunt din nou capabile sa raspandeasca ceea ce stiu ele mai bine adica dragoste, alinare, intelepciune, dorinta.

Femeia, moderna sau nu, va ramane pentru totdeauna acelasi misterios personaj, incoplet descifrabil, care ne face sa Il urmam, sa Il adoram, sa Il iubim si de ce nu, din cand in cand sa Il uram.