Nu te cunosc, poate nici tu nu mă cunoşti,

Tu vii din nori, eu-lutul abanos

Să te înţeleg, să mă-nţelegi?

În mine te cobori, văd masca ta funebră

Sub care spirit blând ascunzi.

Tu mă cuprinzi cu-nfiorare-ncântătoare,

Să fie vrajă doar, să-mi spulberi purul univers?

Sunt numai trup în lumea ce tu mi-o oferi,

Căci gândul meu răsfiră liniştea în neputinţa inimii,

Ce cu putere bate azi la poarta sufletului ferecată.

 

Nu te cunosc,

Iubire te-am chemat?

Glasul singurătăţii mi te-a învăluit

Dar sufletul privirea ţi-a pierdut,

Căci pasul timpului grăbit,

De umbra amăgirii pribegind,

Îmi picură-n auz alt ritm.