Încerc să scriu această poveste de mai mult timp. De fiecare dată când mă apuc responsabil și îmi mușc vârful creionului a inspirație, alte senzații, simțiri și istorioare își revendică scena, iar eu sunt scriitoarea clipei și a secundei de viață care mă cheamă cu cea mai mare intensitate către ea.

 Povești vechi, crezute învelite în giulgiul pufos al uitării, sau povești noi, încă așa de calde de parfumul proximului, toate acoperă ceea ce am vrut să scriu despre...niciodată. Niciodată nu am știut ce poate exista aievea, în locul metaforicului si rock-baladei "a bed of roses". Adică să-ți presare cineva în iatac, în așteptarea ta pulsatila, cu palme umede și nări dilatate, petale de trandafiri, demantelând coroanele regale de deasupra spinilor încăpățânați de vrăjitoare. Doar pe Frumoasa din Pădurea Adormită am imaginat-o, în febra copilăriei cu păpuși și spiriduși, dormindu-și somnul semi-etern pe un pat de trandafiri din jungla de spini care-i acoperea regatul. Și totuși....Zeițele mele prietene mi-au depănat la șezătoarele de taină dintre femeile sălbatice arzânde în noi. Că au pășit pe o trenă de petale până la patul învelit în olande fine, că s-au lăsat culcate peste petale catifelate și spongioase între brațele de Voinic (dar ce păcat de mătăsurile volatile ale rochiilor lor, care s-au pătat, când Voinicul a plecat...). Cum a fot? Ce au simțit, cât de frenetică i-a fost îmbrățișarea celui care a jumulit corolele florilor regale, ce a făcut cu tulpinile spinoase și acum arțăgoase, cât de repede s-au ofilit sub truprile încleștate în îmbrățișare peticele de catifea colorată sângeriu? Cum arătau dimineață? Pergament infam, mușcat de ofilire precoce, sau peceți roșii pe pielea preslăvită de sărutări pasionale? "I wanna lay you down on a bed of roses" mi-a sucit gâtul de lebădă al adolescenței privind în viitor, către poveștile ce va să vină.

Acum sunt atât de fericită dacă pășesc cu o mână caldă strânsă în mâna mea mică, pe desupra frunzelor de pădure și aramă toamna, peste trosnetul lor sub tălpile noastre,  sau dacă mă culcă două brațe strânse în jurul taliei mele fragile, sub un baldachin alb de iluzii și vise, într-un amurg ca o catedrală poleită.

 Am vorbit mult despre flori în aceste zile de celebrarea a iubirii, a feminității, a mamei, a mărțișorului șugubăț, prins deasupra inimii, a primăverii incipiente și încă temătoare. În viață mea lungă de "Ultima Romantică", termen greu de purtat în lumea asta dezlănțuită și pragmatică, în compania Reginei Măria, regină nepereche cu suflet de scriitoare-visătoare.

Am povestit că am avut flori pe care nu le-am putut aduce niciodată cu mine acasă. Buchete de trandafiri mititei cu căpșoare translucid-portocalii, în ulcele de lut, smălțuind o casă în care am fost doar oaspete, nu Regină. Pe care le-am sărutat cu buzele arse înainte de plecare, abandonându-le, așa cum și sufletul meu a fost apoi abandonat în întuneric și uitare. Le-am simțit greutatea pe inimă că a unei coroane funerare, fanate în 40 de zile de doliu pe pieptul unei mirese moarte.

 Am râvnit la un buchet de liliac amețitor și halucinant de parfumat, care să mi se frângă pe piept într-un evantai de arome, într-o îmbrățișare de început de mai și de sfârșit de lume. Am visat tutu-uri de flori de tei poleite când maiul se topește în vară. M-am înțepat în spini sângerând și am strâns la piept zambile de un sfâșietor albastru-violet, aduse timid de mâini de copil.

 Am povestit cu Zeițele mele despre buchete misterioase, lăsate fără carte de vizită, la porți de companii-cazemate. Admiratori secreți ca-n romanele de capă și spadă, sau cavaleri rătăcitori slăvindu-și pentru o clipă suspendată în timp domnițele. Ele visând a ajunge Împărătese și sfârșind Penelope care țes cuminți, buchete uscate din amintirile presate. Nu am cunoscut încă Amazoane-Diane care să-și prindă buchetul-ofrandă de teaca arcului doldora de săgețile lui Cupidon. 

Dar eu încă mai aștept. Pentru că știu că un buchet de dantele pastel te poate întâmpina într-un hotel maiestuos, într-un loc de istorie și vis. Pentru că am o Zâna a Florilor, care închipuie săptămânal un caleidoscop de petale și tije verde-smarald pentru crai de la Răsărit și Apus. Cu livrare și ramburs. Sigur toți au ceva de spus.

 Eu încă mai aștept povestea caligrafiată perfect în petale de catifea. Și peste cuvertura mea.

 Let me down on a bed of roses.