Așteptările tale au luat sfarsit sau cum să-ți prelungesti viața dând startul la fericire

 Julson, psihoterapeut

 

Așteptăm...

Tu ce aștepți?

Aștepți să-ți trăiești viața sau viata te trăiește pe tine?

Aștepți ca altcineva să facă ceva anume pentru a simți că trăiești din plin?

Ce faci când bate așteptarea la ușa ta? Sau tu la ușa ei?

Nu, asta nu este o lecție de viață , ci mai degrabă o trezire la constiență. Ceva ca o urare: “Bine ai venit în sufletul tău, acolo unde ești tu cu adevarat, acolo unde ar fi bine să ștergi de praf fiecare credință și să-i dai o nouă "față", aceea în care viața poate fi trăită fără așteptări.

Îmbrațișează-te pe tine așa cum ești, fără a mai împlini așteptări; fă curațenie în grădina sufletului tău și trăiește liber în iubire necondiționată de așteptările celorlalți. Asta înseamnă să te iubesti întâi pe tine și astfel nu vei mai avea nevoie de vindecare. Când ai așteptări, chiar așteptând, de fapt plătești cu cea mai scumpă resursă a ta: clipele vietii tale.

Atunci când nu mai aștepți nimic, lași spațiul necesar pentru manifestarea iubirii, pentru că tu nu ai nevoie de validare. Atunci când nu împlinești așteptarile celorlalți înseamna că ai renunțat la starea de conformitate și îți traiesti propriul vis în acord cu notele sufletului tău. Este de fapt drumul tău către libertatea intrinsecă.

Ești Tu! Să trăiești având  asteptări de la ceilalți presupune să nu-ți dai voie să trăiești în "aici si acum", să te abați de la sensul tău și să-i mulțumești pe ceilalți mai mult decât pe tine.

Încercările de a satisface nevoile neîmplinite în copilărie și consolidarea unor credințe puternice dobândite atunci, ne pot conduce la nașterea "iubirii dependente". Astfel, dependentul nu se simte împlinit și caută parteneri care să-l completeze. Apare apoi tendința de a-i schimba pe ceilalți sau de a le pune sub lupă toate acțiunile.

Singura perioadă în care avem nevoie de dragoste necondiționată este în copilărie (depindem de ceilalți pentru a supraviețui). În viața adultă,  a dori și a primi iubire necondiționata este un lucru dezirabil, dar a pretinde iubirea necondiționată e o așteptare nerealista și păguboasă.

Dacă tu nu-ți permiți să-ți dăruiești iubire sau nu ai primit-o în copilărie, de ce ți-ar oferi-o altcineva? Dependenții de iubirea celorlalti îsi refuză iubirea necondiționata și trăiesc adevarate drame dacă nu o obțin de la ceilalți. Așteptarea recunoașterii și aprecierii celorlalți nu este sănătoasă și se asociază cu o pierdere a stimei de sine, autodevalorizare și trăirea emoțiilor inferioare legate de rănile și suferințele noastre: furie, gelozie, ură, neliniște, frustrare.

Iubirea condiționată are la bază frica de singurătate, sentimentul de inferioritate, și posesivitatea tradusă prin control.

Când ai așteptări de la partenerul tău funcționezi după regula: ” Dacă tu mă faci sa mă simt bine și eu voi face același lucru”.

Ne aruncam pe noi în viață cu toate nevoile noastre psihologice pe care le-am experimentat pe parcursul copilăriei mici, în familiile noastre, dar care nu au fost satisfăcute: nevoia de a fi iubiți așa cum suntem, nevoia de acceptare, nevoia de aprobare, nevoia de apreciere. Așteptăm așadar să ni se spună ce, cum și când să facem, dacă avem voie sau nu avem voie și ne uitam permanent la cei din jur pentru a ne compara cu ei. De multe ori nu ne simțim bine dacă persoanele din jurul nostru nu ne plac sau cerșim laude pentru realizările și abilitățile noastre. Ne abandonăm încrederea în forțele proprii atunci când nu ne putem asuma responsabilitatea pentru noi, când cerem mereu ajutor și nu avem încredere în capacitățile noastre, așteptând de la ceilalți să compenseze nevoia noastră neacoperită. Avem tendința la gratificație imediată (deși studiile din domeniul neuroștiințelor au demonstrat contrariul, și anume că amânarea gratificației este corelată cu succesul pe termen lung), dorind să profităm cu orice preț de șansele vieții, fără a ne gandi la consecințele pe termen lung.

Ai așteptări de la ceilalți pentru că asta te ajută să-ți dobândești stima de sine, sentimentul de apartenență și deci pierderea libertății individuale. Poate fi asta o relație care te ajuta sau te protejează? De fapt ce se întamplă este că unul din parteneri acordă celuilalt puterea de a-l întregi pentru că așa obține niște beneficii și satisfacerea nevoii de siguranță, emoție și putere. Așeptările sunt de fapt împlinirea unor credințe limitative care ne-au ajutat să supraviețuim atunci când viața nu a fost prea ofertantă cu noi. Un indicator al status-ului de persoană care se hrănește cu așteptările celorlalți sunt  dezamagirile numeroase.

Așteptările oamenilor de a fi iubiți semnifică faptul că rezervorul de iubire este o ecuatie cu minus.

Dacă tu ai trăi fără așteptari de împlinit ți-ai putea permite afirmarea individualității, trăirea sentimentului de contopire dar și de separare față de ceilalți, stimularea dezvoltării proprii și a celorlați, evitarea controlului la adresa celorlalți, stima de sine ridicată, acceptarea propriilor limite, ca și pe cele ale celorlalți, exprimarea sentimentelor în mod spontan, afirmarea puterii personale și a egalității față de sine și ceilalți. Si asta ar înseamna să te bucuri din tot sufletul de unicitatea ta.

Atunci când iubești necondiționat, înlocuiești “a avea nevoie” cu “a dărui”.

Studiile realizate până în prezent sugerează că bunăstarea psihologica pozitivă, acel concept de “well-being” are un efect favorabil asupra supraviețuirii atât la populația sănătoasă cât și la cea care suferă simptomatologii.

Există însă și așteptări sănătoase. Acelea care genereaza evoluție personală, împlinirea potențialului și care produc creștere psihologică. Așteptarea sănătoasă se traduce prin încrederea pe care o am în capacitățile mele de a face un anumit lucru, credința că pot avea rezultate intenționate în situații care mă provoacă și poartă numele de "autoeficacitate", concept descris de psihologul Albert Bandura în cadrul teoriilor social cognitive ale personalității. Studiile de psihologie pozitivă arată că momentele importante din viața ta, cele care produc emoții intense fără a fi urmate de schimbări interioare, de atitudine sau de valori,  influențează doar 10% din fericirea experimentată de om.

TU cât timp mai ai ca sa (te) aștepți?

Trăiește…și reușește să oferi cel mai bun Sine al tău.

 

“Animal social. Și frici sociale. O mie și una de frici: să fie uitați, respinși, ridiculizați, neiubiți. Aceste lucruri ne fac uneori hipersensibili la lucruri de care ne temem, într-atât de mult, încât ne fac să vedem pretutindeni riscuri de respingere și de neiubire. Așteptarea recunoașterii se transformă atunci în fragilitate, apoi în suferință, provocată de o nimica toată. Marea îngrijorare, marea obsesie a stimei de sine este respingerea sub toate formele ei: indiferență, răceală, răutate, agresiuni, dispreț, neglijență. Pentru a evita toate acestea suntem gata de orice: să luptam, să ne supunem, sa facem eforturi uriașe. Orice, doar ca nu cumva să nu existăm în inima celorlalți..” (Cristophe Andre,“Imperfecți, liberi și fericiți”)