Căci de groaza Nevederii,

Șapte zile Primăverii,

Am furat puține ore,

Pe o bancă, într-un parc, pe o margine de lac.

Ca să te simt

Și să ma miroși,

Ca să te ating

Și să ne auzim

Doar de groaza Revederii.

................................................................................................

Strigarea mea va-ncepe într-un timp

Când pietrele nu-mi vor mai fi străine

Şi toate râurile am să le simt

Că-şi lasă glasu-ntârziind în mine.

Eu nu voi fi decât un prag călcat.

De lacrima tăcerilor de-afară

Atunci, târziu, cuvântul mult visat

 

 Îl va rosti chiar ploaia când mă spală.