Comentariul dvs a fost transmis.
Căci de groaza Nevederii,
Șapte zile Primăverii,
Am furat puține ore,
Pe o bancă, într-un parc, pe o margine de lac.
Ca să te simt
Și să ma miroși,
Ca să te ating
Și să ne auzim
Doar de groaza Revederii.
................................................................................................
Strigarea mea va-ncepe într-un timp
Când pietrele nu-mi vor mai fi străine
Şi toate râurile am să le simt
Că-şi lasă glasu-ntârziind în mine.
Eu nu voi fi decât un prag călcat.
De lacrima tăcerilor de-afară
Atunci, târziu, cuvântul mult visat
Îl va rosti chiar ploaia când mă spală.