Jurnal de vacanta:

"Am ajuns la mare. Soarele imi incalzeste sufletul, iar nisipul auriu imi imbraca incet forma piciorului. M-am agitat toata noaptea, cautandu-mi parca un loc in care sa pot uita de tot, sa ma cufund in pernele de matase si sa intru in lumea viselor. Alerg ca o nebuna spre apa marii. Ma intind pe nisipul umed si las valurile sa imi pipaie corpul, pielea, sa ma cuprinda toata. Apa imi mangaie fata si ma trezeste din amortire. Este rece, o simt precum atingerea unui cristal inghetat, un cristal ce isi schimba culorile fugind dupa razele soarelui. Parca traiesc in vis, un basm-nescris. Poseidon, este linistit astazi. Ii surprind zambetul cand imi vede sclipind fericirea din ochi. Cum as putea descrie Bucuria, daca nu atunci cand ma preschimb in Zeita Nisipurilor, Anisia, Zeita Nisipurilor. Din pamanteanca cu pletele nisipii si lungi care s-a intalnit cu Zeul Marii.

 Poseidon, cel care starneste furtuni si face ca apele marii sa devina linistite sau zbuciumate dupa bunul plac, el, zeul puternic si neinfricat, el care scoate la iveala insule sau le cufunda, el, marele Poseidon, acum s-a indragostit.

Indragostita e si ea, Anisia, noua Zeita a Nisipurilor, se contopeste in bratele valurilor lui, marea zeitate. Asteptase doar sa rasara soarele ca sa vina in largul lui. Un vis tulburator o trezise devreme si ii facuse corpul sa devina incins precum un cuptor inflacarat."

 

       Anisia era de fapt o fata simpla si studioasa, anul intai la conservator. Studiase pianul din copilarie. Pana de curand, acest instrument ii fusese unul dintre singurii ei prieteni fideli. Degetele atingeau clapele, iar sunetele o invaluiau de dimineata pana seara. Pianul, dragostea ei crezut-eterna, pierise acum in fata atingerii lui, Zeului. Era prima oara cand se indragostea. Atunci si acolo. Dar ce dragoste imposibila! Cum sa isi imagineze ca Poseidon ii va raspunde semnelor ei?

 

Era in vacanta. Vacanta mare, de vara. Era prima oara cand plecase de acasa singura. Doar cu prietenii ei, cartile care o insoteau mereu.

Si intr-o buna zi, pe plaja vacantei incepu o furtuna. Se iscase din senin. Neptun era extrem de agitat si intunecos. Anisia era pe plaja alaturi de prietenul ei din copilarie, Matei. Rasfoiau impreuna o carte si zambetele lor parca umpleau lumea si luminau marea. Cerul se deshisese de iubire si soarele le zambea in acordurile lui de chitara clasica. Atunci a inteles Anisia ca dragostea ei va fi una pamanteana.

Pleca uitandu-se in urma cu un oftat profund. Il adorase pe Zeul Marii, era limpede. Dar acum traia deplinatatea visului adolescentei.

Poseidon ramase agitat, tunand si fulgerand in culori inchise si amenintatoare. Parca lacrimi intunecate ieseau din mare.

Anisia ii zambi si isi lua "la revedere". Pleca cu Matei, tinandu-se pentru prima data de mana, ca doi adolescenti indragostiti.

Mai intoarse o data fata catre mare, isi duse mana la buze si ii transmise o sarutare. Sarutarea de ramas bun.

 

Anisia se maturizase, lasase copilaria in urma.