Hello Party People,

În urmă cu mai bine de o luna, am primit virtual (email-ian) o invitație la o petrecere ce se anunța a fi cu mare pompă electrizantă, întrucât subiectul era: "40’s are the new 30’s". Waw, cum va să fie oare? A trebuit să aștept încă o săptămâna pentru detalii logistice: place, timming sau dress-coding și încă trei săptămâni până la petrecerea propriu-zisă. 

 Altfel spus, urma să merg la o schimbare de prefix, într-o cafenea de tip acvariu-vitrină de la Universitate, cu vreo 60 de invitati, o nuntă mică, doar prietenii apropiați-cică și plus-1- urile atașament. Hmm...de acolo se vedea amfiteatrul în care am tocit ceva coate la cursuri, seminarii și examene filologistice; Prezentarea: incepând cu 9 pm îmbrăcată ca de Revelion, pentru că așa bătea din picior dress-code-ul sărbătoritei, de altfel de primăvară. Vroia glittering, so, dacă nu aveți nimic nou, mai bine ceva recycling, că la un Revelion am fost cu toții datori, Doamne-Ajută!

Cum mă știți că stau prost cu nevroza de fashionistă, am început un brainstorming-ul cu tema cea mai complicată de pe storyboard: Cadoul! Ce să își poată dori cineva, care, probabil are din toate?!

Regină răsfățată si lesne bosumflată! Cu ce să impresionez? Și am făcut liste și listuțe; am cerut sfaturi și am decis, împreună cu prietenii, să îi luăm femeii o bijuterie specială, care să marcheze evenimentul și trecerea la maturitate (sic).

 Perfect! începe căutarea în boutique-urile de gen, de net, de galerii de artă, etc. Când aproape alesesem o rara avis, primesc un mesaj în trombă ca să-mi mai taie mie-o trompă: cum că sărbătorita nu își dorește bijuterii! Că are prea multe în sipete și casetuțe si chiar donează frecvent și neglijent.

 Alt brain-storming, alte liste, altă panică.

Totuși, în pur stil american-hollywoodian, au venit rapid și recomandarea și referințele. Astfel că în boutique-ul de pe Calea Victoriei și-a creat propria colecție, o nouă garderobă de primăvară!

Bună idee, căci astfel scăpam de stresul ideilor originale, listelor interminabile și al căutărilor febrile. Pe cât de lăudabilă idea, pe atât, parcă, de lipsită de elementul surpriză. Păi cum să știi dinainte ce vei primi? Unde e bucuria? Unde mai sunt fluturii emoției despachetării cadoului? Foșnetul hârtiei, fundele decorative? Cu siguranță, nu înțeleg eu! Dar ea, hârșită în desfășurările petrecerilor multiple d'antan, nu mai vrea să riște surprize neinspirate sau repetitive, fie-i dorința respectată! EEEiiimin!

 Acum, că treaba cadoului este rezolvată, mi-am mutat focusul pe outfit! Pentru că AMR 7 zile până la petrecere!

 Aleg câteva ținute, le probez, le accesorizez și stau liniștită! Cu o zi înainte mai citesc invitația încă o data! Surpriză! Dress-code-ul era pe bază de rochie; iar eu alesesem pantaloni și top plin de giuvaieruri statement!

 După ce îmi mai zăpăcesc căteva zile înșirate mama și colegele de birou cu ținuta mea, povestesc toată tărășenia Însoțitorului meu și prieten apropiat al Casei, îmi dau seama că ținuta mea de crazy horse nu mă avantajează, rochia mov e prea Gatsby, cea neagră e largă ca un abajur și tot așa...Însoțitor, dehh, pretențios, dandy cu ștaif și blazon, iar eu, mijind fragil primii fluturi albaștri gâdilători de stomac către Domnia-lui asupra brațului meu delicat. Început de amor, greutate în primul outing al nostru.

Deci, eu cu ce mă îmbrac mâine? Și primesc un răspuns: "Nu știu cu ce te inveșmântezi, Domniță, dar trebuie să STRĂLUCEȘTI...asupra inimii mele!" Că deh, Însoțitorul se încadrează în tipologia jungiană a Războinicului!

 Dilemă mare! Cum să fac eu, little old me, asta!? Csf Ncsf!

 Sâmbătă dimineață, panica începe să se ițească, atinge cote alarmante în jurul prânzului, scotoceală furibundă printre umerașe cu fustițe și rochițe expirate. Nimic nu se potrivește cu nimic! Nu mă mai duc, foarte simplu!!! Nu, asta nu se poate!!! Acum e blazonul meu în joc. Respir adânc, las dressing-ul în vârful patului și plec la cumpărături cu cardul tremurând în portofelul de piele reptiliană - the ultimate option!

 La shopping - eficiență/viteză! Merg în colțul străzii, știu eu un loc “ieftin și vitamions”. Intru, dintr-o privire pe diagonală/hexagonală ochesc juma de metru de paiete negre. Probez și plătesc! Tranzacție aprobată!!! Thnx, God al fashionistelor nevropate!

 Revin din apnee, pulsul se reglează și urmează o după-amiază de răsfăț: măști, masaj, baie cu spumă și alte tratamente de îmbălsămare! Că doar trebuia să strălucesc...dorind tainic ca apoi să plutesc în brațe războinice!

 Deci: make-up check, dess-uuri de mătase (for later use, just in case) check, toc amețitor, și apoi rochița neagră cu decolteu cuminte, dar cu lungime… (lipsă), blăniță pufoasă, clutch și trei picături de Yellow Diamonds. All set! Lets party! Imaginea din oglindă era WAW!

Pe piatra cubică de la Universitate, tocurile nu au fost ușor de manevrat, dar am ajuns la destinație!

Și încep să vina invitații: băieții cu papion sau batista la rever; iar fetele, ei, Ielele, un adevărat catwalk de tocuri, mătăsuri, catifele, tutu, voaluri și volane. O folia, folia! Încântare a ochiului și simțurilor! Un pahar de vin roșu pentru curaj și mingle for party-ing.

Numită în cercurile mele Duracell, nu m-am mai oprit până spre dimineață: 70s-house; vals-electronic, pe orice ritm! Distracție maximă, chiar șocuri și fustele fetelor au devenit spectacol can-can Follies Bergere, prăbușindu-se la un moment prea exuberant într-un nor de tulle și ceva cocktailuri în plus; râsete, poze și entuziasm. Strălucire, Glitter!

Pe la oră de a.m. am zis că ar fi cazul și timpul să mă aventurez, din nou, pe piatră cubică spre casă. La același braț strâns în jurul umerilor mei îmblăniți! Însoțitor mulțumit și Războinic mândru, ușor nesigur, fără tocuri. Se anunța o zi-noapte de altă poveste...

 Capul, încă, îmi vâjâia de bucurie: the 40s știu să se distreze! There is hope into the future

 Pe scurt: Memorabilă petrecere!

  LA MULȚI ANI, DRAGA MEA!