Comentariul dvs a fost transmis.
Dragii mei, nu È™tiu să scriu. Doar direct din suflet mi se desprind textele cu È™uvoi de iubire È™i lacrimi. Nu vă aÈ™teptaÈ›i la o analiză carteziana bazată pe statistici, dar vă rog, staÈ›i aici, cu mine la taifas. Am destule experienÈ›e să va povestesc, cât să va È›in toate frunÈ›ile în palmele mele calde, de ce-or fi aÈ™a de calde? Uneori sunt translucide în aur È™i căldură. Și mă ard. Singure mă ard.
Suntem femei adevărate, de carne È™i sânge, de 40+. Acelea. Suntem ori mame exemplare, care ne trăim viață cu plozii în poală È™i făcând balet doar la È™edinÈ›ele cu părinÈ›ii, când dna dirigintă face un tzucahara în echer...peste sufletul copilului/nepotului/pupilei tale, preÈ›ioase că un Goe poleit, cu tot cu Vizita È™i Bubico.
Saaaaauuu....ne negăm vârsta. Credem sincer că 40's este noul 30's, doar cu mai puÈ›ină frăgezime, dar cu ochii mult mai fosforescenÈ›i. Da, despre ochii ăștia vreau să vă vorbesc, ochii cu 50 shades of blue, adunate într-un coÈ™ cu ikebane fragile. Fetele mele strălucesc. În noapte. Fetele mele singure. Nu vor mai fi singure. Sunt frumoase, vii, înÈ›elepte. Au picioare de caprioare incredibil de lungi, plete în culori vibrante. ToÈ›i ochii se topesc într-un furibund verde sau albastru. O să ajungem vreodată È™i la 50 shades? Cum să nu? Când te trezeÈ™ti că nu ai trăit totul. Că doar te-ai întins pe un altar sculptat, din piatră antică. Când ai rămas singură, pe un mal de lac, mare, pădure. Când nu ai trăit destul. Când ai uitat pasiunea. Sau ea te-a uitat pe tine. Încremenită. Într-una din statuile Demetrei, soÈ›iei È™i mamei eterne.
Unde a dispărut acel prinÈ› care te dorea toată È™i îmbujorata, doar pentru el È™i tine? De ce È›i-a uitat ochii È™i căldură braÈ›elor? Copilul-amoraÈ™ desprins din Rafael? Cine este acum Venus pentru el?
Prea multe ne negam vârstă. Ascunsă sub mici intervenÈ›ii chirurgicale. Sau derapaje formale.
Nu spunem plus atât de uÈ™or ca minus. AÈ™teptăm totuÈ™i ca cineva să ne răvășească, să ne trântească. Să ne supună , fără mască.
Eu am ochii turcoaz. Nu-i pot opri din strălucire È™i fosforescentă. Îi doresc doar braÈ›ele lui. Le încep uÈ™or, sărutând degetele de copil, mătăsoase. Apoi vena aia mare, de la încheietură. Acolo unde îi creÈ™te temperatura È™i pulsul. Când mă las uÈ™or ca o pană, peste el. Îi fur mâna în mâna mea. Tremur prin mătăsuri întunecate, împletesc degete, încerc să aÈ™tept dar mă trânteÈ™te neverosimil de udă, pe patul cu aÈ™ternuturi parfumate de Egipt. Mă deschid ca o orhidee mare È™i turgescentă. Mă prinde, supune È™i gem, mă încordez că pe arcul lui Eros. Mă ajunge în cele mai indefinite È™i îmbujorate căuÈ™uri. Mă dezbrăcă cu mâini ferme, cunoscătoare, dar îÈ™i ia sânii mei în stăpînire hotărîtă. Cu dezmierdare È™i durere. Picioarele se împletesc. Ne întâlnim, iar cascada explodează senin...Se culcă între sânii mei, încă mangaindu-le sfârcurile umede, È™i trezite cu geamăt È™i râs. Îmi strânge talia nudă pentru că este deja apus.
Am pritene inteligente, vaccinate și prezente.
AceeaÈ™i vârstă a totalului. Ne dorim totul. Ne aruncăm peste el, ca niÈ™te lupoaice flămânde. Ca È™i cum ziua de acum È™i aici ar fi ultima. "Întoarcerea refulatului" ar spune psihologul. Noile puÈ™toaice, dezinhibate, sigure, mulÈ›umite È™i împăcate cu ele. Ar spune fetele mele. Ne dorim degetele lor, gemem, ne unduim, ne predăm. Jucării sau fără, întâlniri greceÈ™ti în Agora, patriciene sau sclave. Totul este autentic în alcovurile marilor curtezane. Venus de Botticelli. Pubis larg È™i spân, È™olduri generoase, sâni ca două mere. Eu? Noi? Alte femei, totul e permis. Doar până ce pasiunea începe să picure cu boabe de căldură È™i alabastru. Mă domină cu ochii topiÈ›i într-o mare albastru închis. Îl gust cu pasiune. Cu pierdere. Și voi? Un bărbat? O femeie? Mai mulÈ›i? O frescă de trupuri frumoase? Un sân muÈ™cat? O mână sărutată? ȘtiÈ›i cum este să dormi răstignită pe un corp de statuie caldă? Va doresc. Să ne împletim, ceresc.