ERA O ZIOBIŞNUITĂ ÎN ORĂŞELULMIC…

Adulţii făceau ce ştiau ei mai bine, adică lucruri Plicticoase.

Pensionarii îşi sorbeau cafeaua pe terasele caselor sau cafenelelor, cu ziarul în mână şi ochelarii pe nas. Dar, cum cea mai frumoasă parte a cititului este vorbitul, ultima ispravă a Hoţului Politicos era deja în spuma de cappuccino de pe buzele tuturor.

"-  De data asta a furat o rochie de la doamnaElegantă şi două păpuşi Barbie din colecţia fetiţei familieiEleganța…Ei au observat abia ieri, deşi furtul a avut loc acum o lună, conform indiciilor poliţiei!", spuse BunicaSmântână cu sprâncenele atât de ridicate încât se făceau una cu părul de culoarea smântânii, strâns bine în coc.

  "-  H-mmm, păi cum vrei să observe? Sunt cei mai bogaţi şi importanţi oameni din orăşelul ăsta, familiaEleganța. Au zeci de dubluri la fiecare obiect din casa lor!", raspunse CumătraDeLână, pregătindu-şi tacticoasă andrelele pentru al zeceleapulovergroscurenişimotivenorvegiene pe care îl tricota în anul acela blând.

"-  A câta spargere o mai fi şi asta??!! Cred că cea de la mine a fost cam…a doua, nu?" întreba CumătraDeLână pe un ton importantşirespectabil cum făcea de fiecare dată când se simţea utilă pentru orăşelul Mic. Într-adevăr, blânda CumătraDeLână fusese printre primele victime ale micului hoţ şi un martor important pentru poliţie!!

Venea acasă duminica de la biserică când, pe aleea umbroasă unde se afla căsuţa ei, s-a ciocnit de un băiat foarte grăbit, cu o căciulă veche, bine trasă peste ochi, cu un sac în spinare.

  "- Sărumâna, Pardooon!!!!!", a strigat băiatul, îndepărtându-se în fugă.

Bătrânica şi-a aranjat ochelarii de vederecitittricotatdereticat pe nasu-l borcănat (ochelarii nu erau potriviţi pentru nici una dintre îndeletnicirile mai sus menţionate, daaaar….pentru că aveau rame de aur şi o făceau să pară foarte importantă şi respectabilă, CumătraDeLână îi iubea nevoie mare!).

Ochelarii ăştia buclucaşi au scăzut însă respectabilitatea Cumetrei în faţa Micuţelor Forţe de Ordine Locale! Când s-a dus să raporteze lipsa unui pulover gros cu renişimotivenorvegiene, proaspăt terminat, ca şi a unei importante cantităţi de căciuli şi mănuşi de lână, dispărute în acea după-amiază somnoroasă de duminică, din mica ei căsuţă,….nu a putut spune decât: ”Pezevenghiul cu sacul…mi-a zis Sărumâna!”

Totuşi, fiind singurul martor care a putut spune cevaorice despre hoţul în serie, tocmai CumetreiDeLână i se datorează porecla dată acestuia: Hoţul Politicos sau Hoţul Sărumâna.

 Hoţul Politicos speriase foarte tare lumea mare din OrăşelulMic…Ultimul şi singurul alt incident local se petrecuse cu zece ani în urmă! (Biiiine, de fapt o afacere foarte dubioasă ce implica doar un împrumut şi o păcăleală simandicoasă).

Hoţul Politicos era acum personajul cel mai înfricoşător şi mai discutat la cafea!!

Raportul poliţiei era totalparţial:

•             UN BĂIAT DE APROX 10-12 ANI……SAAAAU….

•             UN PITIC CEVA MAI MARE;

•             CU UN OBICEI FOARTE ÎNGRIJORĂTOR ŞI CONFUZATOR DE A PURTA căciula trasă pe ochi PE TIMPUL VERII,

•             POLITICOS SĂRUMÂNA;

•             GRĂBIT  NEVOIE MARE

•             CARE FURĂ DIN CASELE LOCUITORILOR IMPORTANŢIŞIRESPECTABILI AI ORĂŞELULUI MIC NUMAI: dubluri, tripluri, cvadripluri şi alte-pluri!

Inimaginabil, incalificabil și improbabil, Doamnelor şi Domnilor!

Abia acest indiciu făcea şi mai anevoioasă ancheta: cinstiţii cetăţeni prăduiţi în mod barbar, nu observau imediat lipsa obiectelor deoarece aveau mai multe exemplare din fiecare…şi ca atare…nu le erau cu adevărat şi imediat necesare…

Vreţi să ştiţi povestea poveştii? Nu?! Biiiine, v-o spun oricum!

Hoţul Politicos era într-adevăr doar un băieţel de 12 ani din orăşelul Mic. Un băieţel cu păr blond ca mierea puţin zaharisită şi cu ochi mari, albaştri, ca cerul de toamnă. De ce tocmai de toamnă? Păi, pentrucă erau cam trişti ochii lui. Un băieţel cam firav pentru 12 primăveri înflorite, dar destul de mare pentru un Hoţ Politicos de Dublurişialte-pluri…Băieţelul locuia într-o căsuţă puţin strâmbă, puţin tălâmbă, de la marginea orăşelului Mic. Împreună cu un tata puţin ursuz, puţin confuz, iar mama, mama nu mai era. V-aţi prins deja de ce era băieţelul trist?!.

 Dar realitatea nu este întotdeauna ceea ce pare a fi…pentru copii.

Ca atare, băieţelul nu prea avea ce face duminică dimineaţa când copiii îşi scriu temele pentru şcoală şi atunci a apăru Hoţul Politicos. 

 De aici povestea o cunoaşteţi…

De când în gazeta locală apăruse Hoţul Politicos, la poarta căsuţei puţin mici, puţin strâmbe-talambe apăruse o tarabă.

 La tarabă, băiatul vindea cu preţuri mici lucruri frumoase şi inutile. Taraba avea mereu clienţi dintre puştii cartierului mărginaş. Copiii puteau cumpăra la un preţ mititel lucruri frumoase şi utile doar pentru joaca lor.

Toate astea au durat doar până într-o zi!!

 O oarecare suspiciune a apărut în cartier atunci când o fetiţă cu ochi căprui, mari cam cât jumătate din fețișoara ei mirată, a răsărit pe stradă îmbrăcată cu o rochieElegantă. Aşa ca a doamneiEleganța, din familiaEleganță. În acel moment, tatăl puţin ursuz puţin confuz al băieţelului nostru, a devenit puţin speriat-puţin şocat pentru că şi el citea (din păcate!) ziarul la cafea. Carevasazică auzise despre Hoţul Politicos şi a strigat, cu glas de Tată Adevărat:

"- Băiete, apucă-te repede de lecţii! Eu îţi voi pregăti o cacao cu lapte şi te voi ajuta la mate, pe o tăbliţă şi jumătate. Hai să vedem cât ai câştigat cu taraba aia de la poartă!"

 Ehheeeii…De atunci nu s-a mai auzit nimic despre Hoţul Politicos, iar pensionarii din Orăşelul Mic au sorbit cafeaua cu mai puţină poftă de vorbă şi cu mai mult interes octogenar la ştirile despre starea vremii.

Tot de atunci, în cartierul OamenilorImportanţi din orăşel, a apărut, în fiecare duminică după-amiază fără ploaie, un cărucior împins de un băieţel care strigă: “Lume, lume! Ne daţi ori nu ne daţi dubluri sau vă culcaţi??!!!!!!!! A sosit DublurăriaVeselă!!”

Da, da!! !Ciudatul personaj cu păr blond ca mierea puţin zaharisită şi ochii mari, albaştri ca cerul de toamnă, i-a surprins pe OameniiImportanţi atât de mult, încât au intrat în cămări, debarale, șifoniere adormite in casele lor şi au început să aducă dublurile, triplurile, cvadriplurile şi alte pluri la căruciorul buclucaş pe numele lui DublurăriaVeselă!

Chiar şi DoamnaDeLână a adus ceva! Ce oare? Un pulovergroscurenişimotivenorvegiene proaspăt terminat, ca şi un set de căciuliţe asortate, aşa ca să ştie şi ea o dată pentru totdeauana pentru cine tricotează!!!

 Astfel a devenit, din nou, neimportantă rubrica meteo a ziarului local! OameniiImportanţişiRespectabili au dezvoltat o bizară afecţiune pentru DublurăriaVeselă şi conducătorul ei curajos! În duminicile cu soare-după-amiază, abia aşteptau să-şi doneze obiectele mai puţin obligatoriu-folositoare şi să vadă cum, în ochii albaştri ai băieţelului antreprenor, primăvara a luat locul toamnei!

 Firavul baiat de 12 ani, îşi face temele la matematică împreună cu tatăl său în fiecare duminică dimineaţa şi le termină la timp, pentru că, nu-i așa, Dublurăria nu pleacă singură la colindat!

Aceasta este povestea Hoţului Politicos-Sărumâna din Orăşelul Mic. Şi dacă vouă, distinselor fețe cititoare, nu v-a plăcut, cel puţin unui băieţel cu ochi albaştri de primavara, i-a plăcut sigur!!!

Și-am încălecat pe-o șa, și am consemnat așa!

A la votre,

Adela, dupa dictarea Contributorului meu preferat.

 

"Dacă umbre ce suntem/V-am adus vreo supărare,

Credeți (și atunci avem/Un cuvânt de apărare)

Că în somn v-au apărut/Toate câte le-ați văzut.

Și atunci povestea noastră/Nu-i decât un vis ciudat:

Nu va fi înlăturat/De bunăvoința voastră.

Dar pe numele meu bun/Și cinstit, mă jur eu, Puck,

Încurând am să v-aduc/Ceva nou și mult mai bun.

De n-o fi așa cum spun,/Puck rămână de minciună.

Puck e hotărât să facă/Tot ce poate să vă placă.

Și acuma, noapte bună/Tuturor!

 Si nu plecați/Până ce n-aplaudați!

"Visul unei nopți de vară"

 William Shakespeare