Provocare! Prima dragoste?! 

 Au trecut ani mulÈ›i de atunci...amintirea e acum alb-negru.

 Dar incă îmi amintesc mugurii primei iubiri. Au încolÈ›it brusc, È™i erau de un roÈ™u intens. Era o flacără care mistuie, nu înfloreÈ™te...un cocktail de sentimente amestecate de o mână nepricepută.

 Mi-a răsturnat lumea, combinând culorile. Mi-a pictat doar vise. El dorea să fie pictor, aÈ™a că a început cu mine. M-a tot prins în culorile lui.

Mă picta în zâmbete, în lacrimi, în arcuÈ™ de vioară.

În săruturi nevinovate de copii.

În atingeri stinghere.

În È™oap...

Hello Party People,

În urmă cu mai bine de o luna, am primit virtual (email-ian) o invitaÈ›ie la o petrecere ce se anunÈ›a a fi cu mare pompă electrizantă, întrucât subiectul era: "40’s are the new 30’s". Waw, cum va să fie oare? A trebuit să aÈ™tept încă o săptămâna pentru detalii logistice: place, timming sau dress-coding È™i încă trei săptămâni până la petrecerea propriu-zisă. 

 Altfel spus, urma să merg la o schimbare de prefix, într-o cafenea de tip acvariu-vitrină de la Universitate, cu vreo 60 de invitati, o nuntă mică, doar prietenii apropiaÈ›i-cică È™i plus-1- urile ataÈ™ament. Hmm...de acolo se vedea amfiteatrul în care am tocit ceva coate la cursuri, seminarii È™i examene filologi...

Încerc să scriu această poveste de mai mult timp. De fiecare dată când mă apuc responsabil È™i îmi muÈ™c vârful creionului a inspiraÈ›ie, alte senzaÈ›ii, simÈ›iri È™i istorioare îÈ™i revendică scena, iar eu sunt scriitoarea clipei È™i a secundei de viață care mă cheamă cu cea mai mare intensitate către ea.

 PoveÈ™ti vechi, crezute învelite în giulgiul pufos al uitării, sau poveÈ™ti noi, încă aÈ™a de calde de parfumul proximului, toate acoperă ceea ce am vrut să scriu despre...niciodată. Niciodată nu am È™tiut ce poate exista aievea, în locul metaforicului si rock-baladei "a bed of roses". Adică să-È›i presare cineva în iatac, în aÈ™teptarea ta pulsatila, cu palme umede È™i nări dilatate, petale de trandafiri, demantelând coroanele regale de dea...

SimÈ›irea îmi era asemeni unei Frunze,

Se ofilea în palida culoare-a Toamnei,

Desprinsă din vlăstar pe aripi de vis,

 Aluneca înspre trecut.

 Purtată iar de timp un glas al nepăsării,

 Ieri te hrăneai cu amintiri, speranÈ›e È™i vise-nÈ™elătoare.

 Azi le ascund în ale Primăverii flori.

 Nu mă-ntreba de ochii plâng, nici sufletul de pl&a...

Când nu iubeÈ™ti. Când ai iubit, când ai un suflet ferfeniță, de nici măcar un covoraÈ™ de resturi de flanel nu mai poate face mamae din el. Când stai în picioare È™i toÈ›i judecătorii stau jos. Când È›i-e ruÈ™ine să vorbeÈ™ti È™i cu prietena cea mai de taină, cu care ai băut o bere fără alcool în săliță de la intrare. Pentru că nu ai vrut să intri È™i să te aÈ™ezi. Pentru că nu poÈ›i să stai È™i să vorbeÈ™ti. Cuvintele nu mai intră. eÈ™ti ca un animal rănit care nu a studiat arta conversaÈ›iei cu primatele superioare.

 Când vrei să dormi. Măcar încolăcită pe covoraÈ™ul pisicii. Dar nu poÈ›i să te odihneÈ™ti. Când vrei să mori ca È™i cum universul va muri oricum curând, în jurul tău. Dar nu o să moară. Nu moare nimeni. Nici tu. Nu e ...

Verzi sunt ochii lui RareÈ™! RareÈ™ e fiul meu.

Verzi sunt și ochii mei... și mi-s și brunetă (a se citi modestă). Nespus mi-am dorit, ca cei ai primului meu fecior să fie aidoma.

Verde e respiraÈ›ia, e strigătul naturii... ,,verde crud, verde crud... te mai văd, te mai aud...″

Piatra cerceilor mei preferaÈ›i, cerceii mei de ,,sultană”, e smaraldul!

Arborele, ce ne bucură tuturor sufletul È™i privirea, iar È™i iar, oferindu-ne clipa unică a copilăriei e:  verde ,,O, brad frumos!″ ȘtiÈ›i, în Nisa brazii străjuiesc marea, e copleÈ™itor verdele rostogolit în mare.

Spuneau oamenii că bunicul e ,, încă verde″. Nu înÈ›elegeam atunci, acum am înÈ›eles.

 Eu sunt verde.

Verde! Verde a fost și singura bicicletă din viața mea adusă de peste mări și...

Ziua de azi va fi luată curând de o pală de viscol. Din ăla mugitor, ca în poveÈ™ti de speriat copiii în miez de noapte. Știu asta. ZgâlÈ›âie ferestrele. Astupă respiraÈ›iile. Mi-e frică È™i fascinaÈ›ie. Simt în fiecare fibră a unei fiinÈ›e solare la originea ei mică. Povestea de azi o veÈ›i auzi È™i uita, ca într-un vis de iarnă grea, în hibernarea dinaintea unei primăveri aproximative. UitaÈ›i-o dar! Doar o clipă bântuită È™i viscolită, va fi a voastră:

Miroase aÈ™a bine a cafea tare, neagră. E fiartă la ibric, în soba de teracotă. Ibric roÈ™u, smălÈ›uit. Sobă veche, căpruie. Cămin studenÈ›esc. Clădire istorică în centru metropolitan. Igrasie, afiÈ™e de hârtie È™ifonată pe pereÈ›i. TinereÈ›e nudă È™i prosoape ude, colorate, întinse la uscat, pe sobă. Sărăcie-bucurie. M&a...

Dragul meu,

AÅŸternutul alb–apretat  îmi mângâie trupul firav ÅŸi îmi foÅŸneÅŸte uÅŸor în urechi: Trezirea!!!

Tălpile călduÅ£e ating teracota răcoroasă, tiptil-tiptil, ca să nu te trezesc, părăsesc încăperea de taină ÅŸi mă pomenesc direct în grădina străjuită de cei ÅŸapte colÅ£i de cetate toscană. Soarele îmi mijeÈ™te ochii,  printre gene zăresc în stânga mea câmpul de vrăjit de levănÅ£ică.  Avansez, ameÅ£ită de parfumul suav, printre rândurile lila. Fiecare crenguţă îmi atinge ÅŸi parfumează coapsele, degetele mângâie bucheÅ£elele de flori mărunte, iar nările îmi sunt saturate de aroma dulce-înÅ£epătoare (la iarnă sigur nu mă vor devora moliile!).

La capătul rândurilor de levănÅ£ică s...

Azi dimineață m-a izbit un miros de octombrie târziu

M-am îmbrăcat evident în verde È™i portocaliu!

Am plecat în grabă la birou

Ascultând dansul săbiilor, ielelor

În amestecul motoarelor.

Un corp întins zăceam în inerÈ›ie

Și faÈ›a îmi pulsează străvezie,

Văzând roÈ™ul sângelui prin garou.

Ajung în parcare,

Stupoare!

Zeci de bărbați și femei,

Acoperiți de albe și negre idei

Alergau zănatec prin soare.

Și niciun pic de culoare.

Ce timp ciudat de fervoare-paloare.

Zâmbetul tău... magie de culoare:

Fierbinte-pasional atunci când facem dragoste...colorat în roÈ™u.

Vesel-poznaÈ™, atunci când ne jucăm ca doi copii îndrăgostiÈ›i ... colorat în oranj.

Temător-visator, atunci când mă priveÈ™ti umbrit, printre gene...colorat în galben.

Vindecător-iubitor, atunci când mă strângi în braÈ›e să mă liniÈ™teÈ™ti...colorat în verde.

LiniÈ™titor-plutitor, atunci când stăm unul în braÈ›ele celuilalt...colorat în albastru.

Fremătător È™i energic-deodată, atunci când explodăm în acel "Oh" splendid...colorat în indigo.

Cugetător, angelic, spiritualizat, dumnezeiesc, atunci când îmi vorbeÈ™ti despre viață;

Când dormi in braÈ›ele mele...colorat în ...

O pagină albă. Nu am inspiraÈ›ie în februarie. Mi-e somn, dar nu pot să adorm insomnia. Enervant, neurastenic. O să vă spun o poveste care nu-mi aparÈ›ine, sunt doar păstrătoarea ei. O pun încet, delicat, între file de carte. AÈ™ dori sa răsară fluturi din viermii graÈ™i È™i albinotici de mătase. AÈ›i văzut aÈ™a ceva? AÈ›i crescut viermi de mătase vreodată?  Sunt niÈ™te omizi mari È™i grosolane, chele, care se târăsc pe frunze pergamentoase, verde întunecos. Le devorează lent, în hărÈ›i de neÈ™tiute comori, cu o caligrafie lină. Trosnesc frunzele ronțăite. AÈ™a cum trosnesc poveÈ™tile prea îndelung povestite. Dar răsare fuiorul de mătase din viermii graÈ™i. Să-l depănăm:

"Stau la stop. E gri. E șobolăniu-ud. E morbid-plicticos. Nu suport nicio muzică la radio. Postul a rămas răpus pe muzică clasică. ...

Nu mă așteptam să mă iubești,

Nu mă așteptam să mă citești,

Imi spuneai...

Cortina s-a deschis cu scârÈ›îit È™i miros de praf. Material gros, tivit cu auriu, cu iz de timp învechit. Doar  faldurile mai valsau un dans decrepit. Scaunul grena de catifea, obosit  È™i el în ani, se lăsase mult pe spate È™i mă imbratiÈ™a cu miros de naftalină când m-am trântit pe el. Un actor iÈ™i făcu apariÈ›ia discret pe scenă, în lumina unui singur reflector. Stătea drept, impunător, era înalt, sobru. È˜i recita în È™oaptă niÈ™te versuri necunoscute mie. Vocea în tremolo, trupul nervos i se legăna cu trăirea emoÈ›ionată. "Până aici e bine", semăna cu o statuie greacă din care vibrau sunete. Exact ce-mi trebuia ca să mă relaxeze după o zi încrâncenată la birou. Atunci când tăcea, în acoladele largi ale monologului, se auzea respiraÈ›ia specta...

Tic, tac, tic, tac..se aude ceasul de pe noptiera. Ma ridic in capul patulu i È™i aprind lumina telefonului. Ceasul arata 3.15 noaptea. Mi se intampla de ceva timp sa nu pot sa adorm. Ma intorc pe partea cealalta È™i ma autosugestionez  ca oboseala ma va dobori pana la urma. Tic, tac, tic, tac, aud ceasul pe noptiera, ceasul claÈ™ic, vintage. Dar caut iar telefonul. Tot 6.20 arata amandoua. O alta noapte alba se prelinge catre zori. Mai stau putin trantita pe pernele mototolite. Programul casei incepe la 9.00, as avea timp sa dorm vreo doua ore, te rog, Doamne! Patul devine incomod, tare È™i incomod. Saltea ortopedica. 7.40 Tictacul. Trebuie sa ma ridic È™i sa ma pregatesc. Gandurile imi fug de-a valma  dupa alta noapte de nesomn. Sunt calma dar nauca. Cautasem noptile trecute articole despre oamenii care au insomnii. Nu mor, asta este clar, am insomnia do...

Cel mai departe È™i cel mai aproape de pământ după ce se arde miriÈ™tea. Agonia È™i extazul. Părul ca grâul al unul băiat frumos È™i rău.

Cruzime în soare, cu sclipire metalică. Nisip orbitor peste scoici ciobite È™i tăioase. DeÈ™ertul.

Teii. Tutu-uri de flori, îmbătătoare, halucinante. Efluvii de căldură galben-verzuie. Rătăcirea teilor. Prima căldură de iunie. Galben-verzui.

Galben-auritul, galbenul hieratic al veșmintelor sacerdotale.

Frunzele de tei căzute în noiembrie sunt de un galben ameÈ›itor. În ultima iarbă nepârjolită de iarnă. ConvalescenÈ›a în lumină aurie. Privind soarele prin ochii închiÈ™i.

Culoare primară, puternică, mama nuanÈ›elor prin topirea în toate suratele ei. Verdele este copilul nelegitim È™i È™trengar al adulterului dintre galben si alba...

Azi plouă mohorât.

Parcă te văd la fereastra când trec pe strada ta cu felinare

Azi plouă mohorât.

Îmi place cum mă minÈ›i când taci.

Bună vremea, Verdele meu Dyonissos... EÈ™ti tu, Prietenul meu, care È™tie cât de bine se vede un petic de iarbă sau o coroană de frunze din spatele gratiilor forjate ale unei rezerve de spital. Tu eÈ™ti cel care m-ai luat de mână È™i m-ai invitat să văd iar iarba, cerul, soarele, să miros nuanÈ›ele vântului È™i respiraÈ›ia pământului, să susur cu ploaia È™i să torc cu noaptea înstelată. După ce te-am aflat pe tine de mână cu speranÈ›a, după ce mi-ai adus înapoi culorile, cele adevărate, telurice, mundane, ale naturii, ale curcubeului, nu cele halucinogene ale pastilelor; după ce lumea s-a răsturnat înapoi în bunul sens È™i simÈ› al vieÈ›ii, singurul care ni s-a dat. Abia atunci am văzut ca tu ai ochii verzi, Prietene.

Știam că-ți plac culorile, că nu cunoști negrul. Că ludicul e respirația ta de P...

Lume, Lume virtuală!

Dragii nostri cititori de povești colorate,

Ne-am dori să ne continuăm caleidoscopul și cu alte nuanțe din Rogvaiv.

Ne puteÈ›i ajuta trimiÈ›ându-ne în mesaj privat sugestii sau chiar textele voastre despre sentimente în culori.

Cele mai vibrante tușe iși vor găsi locul la secțiunea "Contributers" de pe site.

Să ne scriem împreună mărÈ›iÈ™oarele È™i să le aÈ™ternem pe curcubeu!

XOXO, Adela

"Dragă Fred,

Sunt aÈ™a de tristă că nu eÈ™ti cu mine, cât sunt de tristă că mi-e dor de tine pentru că nu eÈ™ti în mine. Mi-e aÈ™a de rău de depărtarea ta, cum mi-ar fi fost rău È™i dacă nu erai în ea. Mi-e frică de tine, mi-e frică de inexistenÈ›a lui noi. Mi-e silă de visuri deÈ™arte. Mi-e frică de târziu È™i de iluzii pierdute. Și totuÈ™i nu mă pot împiedica să mă greÈ™esc în tine."

Mi-e din ce în ce mai limpede că am croit iluzia de atunci doar în capul meu, că mi-am È›ipat singură în urechile minÈ›ii, de la distanță È™i aÈ™a de des de aproape, dar am refuzat È™i eu să văd, cu încăpățânare stupidă, când el pe mine doar mă tolerează, când îi convine sau se plictiseÈ™te. În rest, mă alunga cu ocări È™i dispreÈ› pentru slăbiciunea...

Trebuie să mă opresc! Trebuie să mă opresc!

AÅŸa o răsună mintea mea, de aproape o lună de zile de când am intrat în vria cumpărăturilor de ianuarie. Toate vitrinele mă îmbie cu outfit-uri care mai de care mai fancy sau mai office; mai sportish sau mai cocktail. Nu le pot rezista! Iar window shopping-ul nu a mai funcÅ£ionat anul acesta (sic!).

Am debutat sesiunea furibundă cu o pereche de bocanci fashion-iconici, de culoarea deÅŸertului ÅŸi căptuÅŸiÅ£i cu stofă Scottish. PotriviÅ£i în combinaÅ£ii cu rochiile de caÅŸmir ÅŸi lână; dar ÅŸi cu fusta vaporoasă de mătase. Adjudecat într-o secundă! Card-tranzacÅ£ie reuÅŸită!

Apoi, ca să urmez tradiÅ£ia, am continuat în boutique-ul de antichităţi! Să cumpărăm ÅŸi o vechitură; am intrat în magazin cu o plăcere nebună. Åžtiam că voi desface vitri...

Din pleoapa ta se lasă frig în vineri

De cad în dor ninsori de sărbătoare...

Să baÅ£i în poarta vocii de te doare

Căderea din oglindă în de...

You wrote at 2.00 a.m:

Fularul tău roÈ™u a rămas la mine. Lung, prea lung, un piton încolăcit a caldură È™i hibernare. Nu È™tii când a rămas la mine? AÈ™a-i? Nu È™tii că-È›i păstrează parfumul înnodat sub bărbie? E aspru È™i sufocant. Èši-l-am  înlocuit-cadou cu o pufoÈ™enie albăstrie ca ochii tai, adoram privirea confuză, dar pusă pe È™otii, de băiÈ›el răutacios È™i bosumflat cu È™uviÈ›a neagră, dezordonată pe fruntea înaltă, care mă È›intuia de deasupra lui. Era pe când nu s-a povestit încă, în seara aceea a primei ninsori miraculoase de jumatăte de ianuarie, când iarna È™i timpul nu mai aveau răbdare.

Desfăceam îngenuncheată pe podelele cu ecouri moarte, o casă È™i o catedrală a unei copilării mici È™i răpuse. Nu mai erau multe lucruri vii împrejur. Începusem să ...

Rog pe cei care n-au văzut o operă live, like ever, să stingă televizoarele acum.

ȘtiÈ›i, chestia aia care strigă incâlcit de mult, pe o muzică divină nerecunosctă si indisolubilă de rarele ori, dar care implică ceva deschidere È™i o doză de autocunoaÈ™tere a individuaÈ›iei proprii, de cele mai multe ori.

Anyways...aÈ›ipisem pe insula mea È™i în bula mea de izolare metafizică cu după dor de războinici proscriÈ™i.

Cu o minimă dorință de o reprezentare din îndelunga aÈ™teptare, in Agora pustie.

Salutar, o bună È™i prea îndelungată prietenă mi-a contrariat  lenea contemplativă. Nu credeam că va fi tocmai cu tragica, Queen of all Dramas, "Lucia di Lamermoor" È™i visam în culori la Scala di Milano, nu la Opera Romînă, într-o noapte glasată ca o acadea interzisă...

Ca să c...

Mă bucur când mă aflu în faÈ›a unei pagini albe mai  mult decât dinaintea magazinului preferat de haine! I pray for it! Dar, cu smerenie mă plec în faÈ›a domniilor voastre, guilty as charged de shopping-abulie retrogradă. Cunosc, cu precizie înfinitezimală starea de "shopping emergency"! Cine nu a trăit-o visceral niciodată este exonerat de citirea acestui articol infam-disperat, al compulsiv-obsesivei de ianuarie. Este o stare în care "stă să plouă". Ursuză, mohorâtă, bântuită de ciclurile Krebs, în care grăsimile ingerate de Sărbători nici vorbă să se fi metabolizat complet. Doar în straturile de pufoÈ™enie celulitică din jurul taliei. Paradoxul stă în nevoia de noutate similară cu nevoia de dulce a obezului în plină dietă vrajmașă.

Este momentul acela când în fa...

Relatii…

“Parintii mei au trait patruzeci de ani impreuna, dar din pura animozitate.” – Woody Allen

”A iubi inseamna a suferi. Pentru a evita suferinta, trebuie sa nu iubesti, dar atunci suferi ca nu iubesti. De aceea a iubi inseamna a suferi, a nu iubi inseamna a suferi si a suferi inseamna a suferi. A fi fericit inseamna a iubi, a fi fericit inseamna deci a suferi, dar suferinta te face nefericit. In consecinta, pentru a fi nefericit trebuie sa iubesti, sa iubesti suferind si sa suferi ca esti prea fericit. Sper ca ma puteti urmari…” – Woody Allen

De obicei o relatie incepe cu o dragoste mare, dar e posibil ca intr-un anumit scenariu, asa ca un exercitiu de imaginatie, sa ajungem sa ne intrebam cat de mare este dragostea asta, mai ales cand, felul cum se imbraca, muzica pe care o asculta si prietenii, nu n...

Mă întorceam de la o petrecere traversând un mic parc bucureÈ™tean, către o staÈ›ie de taxi aproximativa, mai luminată È™i mai sigură, într-un moment suspendat în timp, într-o seară de iarna rece È™i tăioasă ca un È›urÈ›ure de gheață (când iÈ›i cade pe capotă?!). Visam, cum altfel, aÈ™a cum mă È™tiÈ›i, o căscată pentru umanitate, capul în nori È™i doar tocurile pe pământ.

Sigur că am È™i eu poveÈ™tile mele de depănat la gura È™emineului (cu un vin roÈ™u È™i lumânărele aromate prin unghere), cât pentru o mie È™i una de nopÈ›i È™i de prietene ameÈ›ite de amoruri, roiuri de fluturi exaltaÈ›i È™i butelii de insecticide golite peste fluturi, cu rimelul întins până în barbă È™i scrâÈ™net de implanturi de zirconiu. Alice în Wonderland È™i The Red Queen??

Atunci c&ac...

Dragostea? Cântată de atâÅ£ia poeÅ£i! Dragostea se naÅŸte, renaÅŸte ÅŸi se reîntrupează cu, ÅŸi în fiecare dintre noi.

Să tot fie secole de când s-au zărit pentru prima dată, într-o seară, târzie, de vară. Ea, zveltă cu rochia portocalie lipită de trup. El, ÅŸarmant, uÅŸor aplecat de tristeÅ£ile anilor de peste păru-i grizonat.

Aproape nicio vorbă nu îÅŸi spuneau când se întâlneau. Până într-o zi de iarnă, geroasă, în timpul unei vizite în cetatea îngheÅ£ată, ce avea să le devină suflet pereche.

O după-amiază întreagă  doar pentru ei ÅŸi povestile lor nespuse; minÅ£ile dansau în lungi discuÅ£ii despre orice. Trăiri, emoÅ£ii, sentimente fel de fel. Zâm...

Jurnal de vacanță

Este despre descoperiri noi, cu ochi prea demult ne-miraÈ›i. Sau despre acumulări vechi, văzute cu ochi noi, care încearcă, cu disperare, să-È›i regăsească curiozitatea voioasă, smerenia duioasă, către frumos.

Am început cu un city-break la Oradea, total necunoscută mie până acum. Un tezaur ocultat al Art Nouveau ului ungaro-românesc. Aer imperial defunct, frumuseÈ›e neaÈ™teptată, supravieÈ›uitoare ilegalistă, măreÈ›ie confiscată, sacrificată; supusă, apoi târziu condiÈ›ionat-eliberată. Retrocedată parÈ›ial È™i ciobit. Iremedial vetustă.

Anticipez cum mâine mă voi legăna în sânul generos al  Vienei, opulentul cuib-matrice primordial al nevroticului È™i delicatului Secession orădean.

Viena, de la baroc la actualitate, cu pauze È™i blocaje în epocile flam...

Reîncepuse de curând romanul "Accidentul" de Mihail Sebastian. Lectură suplimentară, în anii liceului mic, obligatorie printre adolescentele mioape, premiante È™i excluse, dar înmugurite, precoce, într-un romantism de început de viață. Trenul aluneca cu zornăit lătrător printre staÈ›ii È™i halte cenuÈ™ii-anoste, peisajul se derula repetitiv în faÈ›a ochilor ei nevăzători pentru "acum"-ul sordid È™i rostogoliÈ›i către interiorul "atunci"-ului tulburat în furtuni de crivăț È™i îngheÈ›. IÈ™i strânse È™alul de caÈ™mir în jurul umerilor scuturaÈ›i de frisonul sufletului. "ViaÈ›a începe mereu" tot spunea cu tainică înÈ›elepciune Nora, binefacătoarea eroină a lui Sebastian, salvatoarea accidentelor de viață È™i suflete ciobite. Asta îÈ™i repeta acum È™i ea, ca pe o mantră presărăt...

A fost odată, ca niciodată,
Pe o planetă nu prea modificată,
Minusculă ÅŸi, în mare parte, crepusculă,
Un gladiator de valoare,
Care putea trăi, doar, în soare.
Și dorea o Regină, care să nu aibă cortină.
Avea freze şi mult prea multe prinţese.

Când s-au întâlnit Regina ÅŸi Viteazul Gladiator
S-au îmbrăţiÅŸat pe un nor. 

Pentru că se aÅŸteptau de un secol cu dor. 
Doar un amurg s-au iubit. 
Apoi în zări au pierit. 
Stai liniÅŸtit, Prietene, nu au dormit.
Dragostea nu a fugit, doar s-a tăinuit. 
Åži au trăit până la adânci bătrâneÅ£i. 
Într-un singur amurg din vieÈ›i.

Pielea Gladiatorului era mătăsoasă, creolă ÅŸi caldă. Avea ochi verzi ÅŸi adânci, smulÅŸi ca smaragde din t...

Iubitul meu are părul lung È™i neted ca un fuior de mătase. Tâmplele îi sunt grisonante È™i calde peste visurile frumos colorate, din care se smulge cu zvâcnet de fugă ori joacă. Grozav îi mai place să doarmă, dar se trezeÈ™te cu ochii mari de chihlimbar plini cu raze de soare tomnatic È™i blând, când se descoperă rezemat de mine. Când mă găseÈ™te tot acolo unde m-a parasit pentru vis È™i clipeÈ™te întretăiat ca in faÈ›a unei minuni mici, de fiecare dată. Îmi zambeÈ™te din ochi fâlfâind clipit È™i imi fâlfâie È™i mie orice grijă sau fulg cenuÈ™iu de ingrijoare de pe frunte. Se cotloneÈ™te mai bine È™i mai mic, din nou in braÈ›ele mele. Lasă capul greu în scorbura caldă a gâtului, cu gura umedă lipeÈ™te o sărutare pe pielea infiorată, apoi iÈ™i scufundă voluptos faÈ›a în h...

Alt globuleÅ£ pe care îl agăţ recent în brăduÅ£ul meu,de data asta este mai vesel, dar la fel de emoÅ£ionant. Haios, cu sclipiri de ochi albaÅŸtri, cu lucire de sticlă de Murano ÅŸi clinchet de clopoÅ£el.

Anul trecut am fost invitată să petrec Crăciunul la un conac de Å£ară. Am sosit pe acorduri de Rachmaninoff nr.2, am descărcat toate bunătăţile culinare ÅŸi marele brad verde parfumat. Nu ÅŸtiam tradiÅ£iile locului aÅŸa că am aÅŸteptat, calmă, să vedem ce va să se întâmple. Am împodobit bradul cu toate decoraÅ£iunile din casă, globuri- mii, îngeraÅŸi croÅŸetaÅ£i ÅŸi beteală veselă. Am aranjat masa cu tot dichisul, veselă ivoriu-aurie, argintăria, lumână...

Bradul meu de Crăciun, de obicei, este împodobit cu de toate: beteală, globuri-globuleÅ£e, lumini-luminiÅ£e ÅŸi alte decoraÅ£iuni care mai de care, troienite vârste peste vârste. Mă gândesc să împărtăşesc cu voi povestea unora din ele cum se rostogolesc din cutia cu zorzoane, în-cerc.

Pentru azi, am ales cel mai prăfuit dintre globuri - de sticlă groasă, deja pe jumătate mătuit ÅŸi cu agăţătoarea înodată de zeci de ori. Probabil, fiecare nod reprezintă câte un ocol prin povestea lui.

Îmi e tare drag globul ăsta modest È™i arhaic. Îl agăţ an după an de crenguÅ£a cea mai stufoasă ÅŸi parfumată întrucât văd în el sclipirile celei mai frumoase poveÅŸti de dragoste pe care am întâlnit-o vr...

Ce poate fi mai preaplin decât dragostea nesfârÅŸită ÅŸi neconditionață a unei femei?
Un vis de iarnă, într-un anotimp atemporal de speranta.

Te-am uitat în clipocirea dintre somn ÅŸi trezie, într-o picătură de reverie nestatornică, te-am lăsat să pluteÅŸti câteva zile acolo, ca într-un glob plin de fulgi de nea, iluzoriu de pufoÈ™i ÅŸi uÅŸori… Nu te-am pierdut, doar te-am culcat o clipă de zile acolo, nestingherit de angoasele mele hibernale, măcar cât să treacă viscolul. De când sunt născută în prima rază de speranță a primăverii, m-a speriat ia...

În “Å£ara” din care vin eu, tradiÅ£ia spune că o dată pe an, într-o anume zi Sfântă, trebuie să purtăm ceva nou ca să ne aducă noroc. De aceea, am urmat întrutotul acest obicei ÅŸi am pornit la o sesiune de shopping performant, însă pentru casă. Asta pentru că locuinÅ£a cu vaste încăperi nu a beneficiat de ultima tuşă de design.

Prin urmare, am decis ca fiecare încăpere să fie înnoită cu câte un artefact din categoria artă ÅŸi suflet; aici, un sfeÅŸnic, cu patru braÅ£e susÅ£inute de un amor, motive zoomorfe ÅŸi religioase; dincolo, un tablou cu temă fantastică, un pastel cu temă orientală, un felinar de exterior, un alt sfeÅŸnic de cristal scos de la natfalina familiei pentru bucătărie, chiar ÅŸi dressing-ul s-a înnoit cu două umeraÅŸe, art-nouveau cu modele florale, care s...

Bradul bunicilor dintr-un mic oraÈ™el de provincie: mă aÈ™tepta in fiecare vacanță de iarna, al doilea in ordine cronologică din meniul bine asezonat cu cadouri, ca pentru orice copil unic È™i cuminte. Încep cu el pentru că este primul care imi încape acum pe hornul memoriei infantile, întotdeauna înălÈ›at pe un bufet burduhănos si demodat, chiar lângă o dogoritoare È™i foarte înaltă sobă de teracotă. Cu foc trosnitor È™i parfumat de lemne.

O vreme au fost si străbunicii pe aproape, figuri de poveste, cu păr fumuriu È™i ochi blânzi È™i obosiÈ›i de trecerea prin două războaie năpraznice.

Bradul mă aÈ™tepta luminat doar cu lumânările de ceară adevarate, aprinse fără teama de incendii È™i accidente a BucureÈ™tiului de bloc, făcând să sclipească tainic globuleÈ›e de sticlă, oglinjoare argintii, ...

Dacă, însă, cineva era Scrooge în familie, acela era axiomatic tata. Înalt, prea înalt, cu părul albit È™i umerii incovoiaÈ›i de griji È™i poveri È™tiute sau neÈ™tiute, avea tot timpul expresia gravă È™i nervii întinÈ™i ca o coardă scârÈ›âită de vioară severă È™i antică. Mai ales când se apropiau Sărbătorile. Mama, cu spiritul de copil neÈ™tirbit de nici o pală de viscol sau dispută conjugală, iÈ™i dorea frenetic să fie toate celele la locul lor până în cele mai mici detalii, de la bradul de formă perfectă, vânat cu cerbicie prin toate pieÈ›ele, până la mirosul de sarmale È™i cozonaci care plutea în valuri prin fiecare ungher al micului apartament de centru bucureÈ™tean. Ea cerea, ca un copil cu lista pentru Mos Carciun in mână, scrisă caligrafic încă din toamnă, iar tata, ...

"Nu cunoaÅŸtem decât ceea ce îmblânzim! zise vulpea. Oamenii nu mai au timp să cunoască nimic. Ei cumpără lucruri de-a gata, de la neguţători. Cum, însă, nu există neguţători de prieteni, oamenii nu mai au prieteni. Dacă vrei să ai un prieten, îmblânzeÅŸte-mă!

 - Ce trebuie să fac? zise micul prinÅ£.

 - Trebuie să ai foarte multă răbdare! răspunse vulpea. La început, te vei aÅŸeza ceva mai departe de mine, uite-aÅŸa, în iarbă. Eu te voi privi cu coada ochiului, iar tu nu vei rosti nici un cuvânt. Graiul este izvor de neînÅ£elegeri. Însă vei putea, pe zi ce trece, să te aÅŸezi din ce în ce mai aproape de mine.

A doua zi, micul prinţ veni din nou.

 - Mult mai frumos era, dacă veneai ÅŸi astăzi la aceeaÅŸi o...