Așteptarile tale au luat sfarșit sau cum sa-ți prelungesti viața dand startul la fericire

AÈ™teptările tale au luat sfarsit sau cum să-È›i prelungesti viaÈ›a dând startul la fericire

 Julson, psihoterapeut

 

Așteptăm...

Tu ce aștepți?

Aștepți să-ți trăiești viața sau viata te trăiește pe tine?

Aștepți ca altcineva să facă ceva anume pentru a simți că trăiești din plin?

Ce faci când bate aÈ™teptarea la uÈ™a ta? Sau tu la uÈ™a ei?

Nu, asta nu este o lecÈ›ie de viață , ci mai degrabă o trezire la constiență. Ceva ca o urare: “Bine ai venit în sufletul tău, acolo unde eÈ™ti tu c...

Ultima frunza

Îmi scrii în suflet fără să vorbeÅŸti.

PoveÅŸti de toamnă, vise îngereÅŸti

Îmi cânÈ›i cu glas tăcut acelaÅŸi vechi tumult

Iubiri apuse, de demult.

Nu sunt în visul tău, sa-l  umpli pe al meu îÈ›i cer

Dar nu eşti prizonier şi nu-ți sunt temnicier.

Sunt o frunză pierdută din buzunarul toamnei

Cu gânduri ce inima le È›ine zălog.

Mi-e teamă cât de greu te-apasă cuvântul

Pe care sufletul îl uită mereu.

Tu porți iluzii la butonieră

Când verde muribund îÈ›i stă sub paÅŸi

Şi ultima frunză din buzunarul toamnei te-ntreabă :

"Pe mine cui mă laşi?"

...

Ramai!

Mi-eşti toamnă acum.

În păr, cununi de frunze aurii îmi pui

Åži cauÈ›i soarele în ochii-mi plânÅŸi.

Nu-i vina ta că verdele s-a stins

Åži ploile îÈ›i spun :"Rămâi!"

Mi-ai fost ÅŸi vară ÅŸi m-ai îmbrăcat în scoici

Åži în petale străvezii de asfinÈ›it.

Èši-am spus :"Rămâi", când curcubeul dintre noi a răsărit,

Dar te-ai îndepărtat ÅŸi-abia în primăvară te-am găsit.

Mă aÅŸteptai cu muguri alburii în pumnii strânÅŸi

Şi am ştiut că vei fugi mereu din calea mea.

Tu cauÈ›i umbrele căzute între noi

Vrei să te-ascunzi, vrei vara înapoi?!

Te-am aşteptat. Acum tu toamnă-mi eşti.

Copacii mor întâi. E prea târziu să pleci.

Te rog...Rămâi!

...

Costinesti

In facultate, mai precis la sfarsitul anului intai de facultate, am mers prima oara intr-o tabara la mare. Reusisem sa ii conving pe ai mei sa ma lase! Era o tabara castigata dintr-o bursa de merit. Asa ca nu numai ca nu ii costa nimic, dar veneau chiar cei mai buni copii din diferite facultati. Argumentatie beton!

Am ajuns in Gara de Nord, la punctul de intalnire. Zeci de fete si baieti cuminti si meritosi, dar acum pusi pe distractie, se adunasera la un loc. Langa mine statea un baiat brunet, inalt, cu pielea maslinie impreuna cu un altul saten mult mai mic de inaltime, un fel de Don Quijote si Sancho. Amandoi spuneau glume si mancau niste covrigi uscati, tristi, de pe vremea aceea. In cateva minute intrasem in vorba. Politicosi, m-au ajutat cu bagajele si deja ne instalasem comod in tren. Se simtea aerul taberei studentesti. Nu banuiam ca dupa un an comunismul avea sa disp...

Castelul de nisip

1980,  Neptun, eram împreună cu părinÈ›ii la mare. ArÈ™iÈ›a lui iulie ne copleÈ™ea iar eu aveam indicaÈ›ii clare de la ai mei să stau fie în apa, fie cât mai pe lângă apa. Muzică anilor '80 răsuna din difuzoarele "Radio Vacanță" pe plajă arhiplină de cearceafuri colorate. Stăteam cuminte pe malul mării, cum mi se prescrisese È™i încercam să construiesc un castel. Tocmai mă întorsesem cu mamă de la zonă "Nămol", acolo unde polonezii vindeau produse care pentru noi erau considerate obiecte de luxul cel mai extravagant pe care ni-l puteampermite în anii austeri ai comunismului. Eram fericită pentru că primisem câteva săpunuri "Camay" ce îmi păreau că miros divin, È™ampoane colorate în culori misterioase È™i uleioase È™i ciorapi frumoÈ™i cu dantelă. Era că È™i ...

Azahar Alcazar

Dragul meu,

Mi-e dor de tine. Prietene, o să mă cerÈ›i că am ochii din nou lichizi. Ca două cristale care nu mai sunt de Murano. Acum au turcoazul emailului andaluz, turnat în "azulejos", ceramica lor meÈ™teÈ™ugit pictată cu suflet maur fierbinte de doruri È™i poveÈ™ti. Mi-e aÈ™a de dor de atingerea ta pe obrazul meu, È™tergând lacrima brobonată, sărată È™i ilicită, pentru că noi, fetele mari, nu plângem, nu-i aÈ™a?

AÈ™ vrea ca azi să-È›i povestesc “Azahar”, mirosul, parfumul, apa, mierea, esenÈ›a intimă a florilor de portocal. Tu ai idee că portocalii sălbatici din toate piaÈ›ele È™i patiourile Andaluziei au È™i flori È™i fructe în perioada asta de împletire a primăverii cu toate anotimpurile pe rând, dar visând cel mai îmbujorat către vara?!

Fructe rotunde, portocal...

Draga Inger

Dragă Înger-ÎngeraÈ™ul meu,

 Vreau să le spun È™i prietenilor povestea mea cu Îngeri. Îmi dai voie? Știu că Serafimii ne veghează cu degetele lor graÈ›ioase lipite de buze a "ssshttt". Nu e voieeeee!!!  Dar v-am promis, cu o poveste vi-s datoare È™i eu. Demult s-a intâmplat. Am amuÈ›it peste ea. E o dureroasă tradare, a mea.

 Dar e o seară de ianuarie în care cerul negru se revarsă într-o ploaie de gheață. În care copacii se desfoaie de gheata. Degete de crengi sticloase ciocăneau în ferestre sinistru. Și cădeau in ploaie de oseminte reci. Membre de strigoi cinici, înfricoșători. ToÈ›i pomii se miÈ™cau grosolan È™i nesigur, ca niÈ™te zombii pietrificaÈ›i î...

Poveste de iarna

Este o seara geroasa de decembrie. Vantul se aude batand cu putere, iar geamurile sunt complet acoperite de gheata. Printr-un ochi facut in tesatura de stelute aciculare din geam, in fiecare seara, copiii privesc catre satul pustiit si plin de zapada. Curtea este aproape blocata, iar vantul rascoleste nametii stransi in aceasta iarna mai grea ca altele si mai apriga. La fiecare scartait de poarta, copiii tresar si fug catre fereastra.Sunt toti elevi in scoala generala, iar pentru ei aceasta perioada de sfarsit de decembrie nu mai reprezinta neaparat o bucurie, ci o asteptare continua. Covrigii se incalzesc pe soba, mamaliga sfaraie pe focul aragazului invechit de timp, iar mama copiilor alearga desculta prin casa tinand strans ligheanul cu rufe proaspat spalate, pregatita de calcat.

Vladut, cel mai mare dintre ei este in clasa a saptea. Este un baiat blond cu ochii verzi, ina...

Mic pseudo-tratat de desparțire

 "Ninge în poveÈ™ti, Iubitule. Te-am pus dorință pe o stea căzătoare-migratoare, pe o lună rotundă ca o medalie mare È™i acum pe prima ninsoare cu roiuri de fulgi ca fluturi albi È™i petale. Nu poÈ›i fi neadevărat, nu poÈ›i să mă uiÈ›i, alungi È™i plecat. Este păcat.Tu nu faci din iubire păcat...."

 Este începutul unei scrisori de iubire, de despărÈ›ire È™i disperare. Când toată magia Crăciunului moare.

 Atunci când o iubire a fost aÈ™a de mare încât te-a luat chiar È™i pe tine pe nepregătite, nu credeai că se mai poate întâmpla aievea aÈ™a ceva. Ai vrut să rămâi cu picioarele pe pământ, să nu îÈ›i răvășeÈ™ti straturile ordonate alfabetic de viaÈ›Ä...

Camera Adelei

Cand ai in fata ta o coala alba si din varful penitei refuza sa iasa o noua poveste, cand muza ramane muta si incapatanat-capricioasa, vine o vreme cand scri despre nimic, sau despre lucruri neinsufletite ce pot trai doar cand le intorci spatele si iti pui jocul imaginatiei sa valseze cu ele. Dar asta tot poveste este. Voi povesti despre camera mea de scris, numita destul de sec "birou" pentru aroganta de a contine si un laptop printre alte artefacte.

Am in fata mea un trandafir de matase portocalie, portocaliu intens cu raze de soare,care domina haosul mesei de lucru. Printre papusele de plus, amintiri-fetisuri, o imprimanta impozanta, grasuna si ineficienta, un ceaslov/dosar de facturi si alte hartii incalcite, teribil de importante, dar iremediabil incurcate."Sunt dezordonata", urla un capsator vesnic blocat si gol, agrafele de birou se preling slinos. Am si doua creioane ...

Ultima data cand am vazut Parisul

"Ultima dată când am văzut Parisul" a fost un film frumos cu o frumoasă: Liz Taylor cu cei mai violeÈ›i ochi inventaÈ›i până atunci.

De obicei la rochiile de lavandă îmi port ochii violeÈ›i... Parisul...c'est a moi. O relaÈ›ie lungă, directă, simplă, de filiaÈ›ie. Am fost de multe ori. Cunosc străzi È™i monumente eterne. Dar am rămas cu această butadă pe care vreau să v-o povestesc: nu È™tiu de ce, plâng mereu în Paris.

De fapt È™tiu, dar mi-e frică să vă spun. De fiecare dată este ultima dată. Nu-i spun "a plus tard"  îi spun "adieu". De ce, de ce oare de fiecare dată?

Poate că am lăsat prea multă dragoste în Paris. Grămezi de amour, revărsate în expoziÈ›ii private de ImpresioniÈ™ti.

"Ultima dată când am văzut Parisul", din nou c...

Poveste

Se spune că nu demult,

O Păpușă vie È™i un Neîntrecut cavaler în arta iubirii,

Stăteau tăcuti, pe-o margine de poveste, oglindind infinitul. 

Povestea este despre NOI, cei de când totul era nimic,

de când am sculptat o aripă de vis È™i s-a născut speranÈ›a.

Iar dintr-un crâmpei de dor È™i o mare de aÈ™teptări, s-a tatuat magia iubirii.

S-a strecurat tiptil, pe-o uÈ™iță ferecată de temeri, iar primăvară însăși s-a îmbujorat colorat!

Miros de sărutări, fluturi È™i viaÈ›a dădea în floare!

Atunci a izbucnit iubirea! Cu NOI! 

Pictăm o dorință, declanșăm o avalanșă de minuni È™i suntem stăpânii unei lumi reinventate,

în care două sufl...

Taramul Magic

Pentru mine "È›ara" bunicii era Tărâmul Magic. Era acel loc de poveste unde libertatea avea aripi, unde toate visele frumoase deveneau libertate, unde dezmerdările bunicii mele nu aveau limite de duioÈ™ie.

 AÈ™teptam cu nerăbdare tot restul anului anotimpul în care mergeam la bunica din partea mamei. Un sat din apropierea BucureÈ™tiului, singurul loc din lumea mea de copil unde eram chiar "la È›ară". Mă duceau ai mei în fiecare vacanță de vară să stau la bunica unde se strângeau È™i veriÈ™oarele mele. Câtă bucurie simÈ›eam pe drum, era de neimaginat! Bătrîna Dacia se miÈ™ca atât de greu, iar drumul mi se părea o veÈ™nicie, deÈ™i distanÈ›a era foarte mică. Nici nu opreau bine ai mei în faÈ›a curÈ›ii bunicii, că eu o rupeam la fugă È™i nici că mă mai vedeau curând...

O poveste a Corei despre un pumn in stomac si fetita cu chibrituri

CunoaÈ™teÈ›i acea stare în care dacă nu respiri prin el simÈ›i că vei muri de apnee programatică? E doar începutul unei mari dureri. Este întâiul pumn în burtă. Acela primit fără nici un avertisment. Înainte de începutul durerii. Un prim "adio" cu mici explicaÈ›ii. Acelea despre care el consideră că îÈ›i vor face  bine È™i È›ie. Cu recomandări generoase pentru o viață sănătoasă. Fără pahare de vin băute printre îmbrățișări, mâncare bio, fără ciocolată È™i alunecări în neantul ameÈ›itor a ceea ce părea o iubire fără de sfârÈ™it. 

 Nu, nu a fost sănătos. Nu era sănătos să-mi pierd capul, să-l las să-mi ravaÈ™ească tot părul È™i corpul. &...

Free fall

Bună,

 Eu nu sunt Adela cu vorbele ei întortocheate È™i meÈ™teÈ™ugit încurcate. Eu sunt Cora. Atât. 

 Pentru că o data am încercat să mă văd È™i eu cu un bărbat însurat. La renumitul 'cash and carry' la o Cora Lujerului, bucureÈ™teană. A fost penibil È™i de rîsu-plinsu. Am plecat/fugit înainte să ajungă frumosu' pentru că mă claxonau maÈ™inile de livrare. Mă costumasem în curtezană, nu prea diafană. Era o burniță de îngheÈ›au dracii, într-un noiembrie pricinos, pe sub umbrelă mea se putea îngheÈ›a serios. Aveam È™i blană, È™i tocuri È™i È™taif. Cred că toată lumea mă vedea din alt film. Căzută într-u...

Noir de Noir

"Noir de Noir". Nu mi-a venit să cred că este exită È™i ca parfum. Dar provine de la o casă de modă celebră. Mi se potriveÈ™te pe cele mai calde tegumente. Mă încălzeÈ™te, vibrează cu mine. Mă înfășoară într-un voal lung, misterios. Ca un veÈ™mânt arab, cu zăbranic peste ochi, ca un voal de doliu, ca o robă de vrăjitoare sau de societate secretă. Nu-l pot purta prea des. Este greu È™i impudic. Are ceva de curtezană moartă, cu toate arabescurile ei. În seara asta lungă, mi s-a cerut o să spun o poveste-ntr-o dungă.

 "Și totuÈ™i", privind la ceas de noapte târzie È™i insomniacă printr-un merlot întunecos, mă întreb. Ce ar putea fi "noir de noir" pentru lume?

 Gândesc mătase neagră de desuuri sofisticate. ...

Povesti din cartierele mele

Am crescut în trei cartiere: Colentina, Cotroceni È™i Vatra Luminoasă. Nu È™tiu dacă pot alege un cartier care mi-a plăcut mai mult pentru că fiecare avea farmecul È™i misterele lui.

 Cel mai mult timp  îl depănam în Colentina. Un bloc comunist dar cu vecini civilizaÈ›i, bancheri, medici È™i angajaÈ›i prin diverse întreprinderi. Știam că aici aveam să îmi petrec mare parte din copilărie È™i adolescență È™i aici aveam să regăsesc în totalitate definiÈ›ia copilăriei mici È™i vesele. 

&nb...

Deceptie

DecepÈ›iile vin când te aÈ™tepÈ›i mai puÈ›in. V-o mai amitiÈ›i pe prietena mea, frumoasă È™i bună cu ochii de peruzea. ObiÈ™nuiam să-i spun Zâna Albastră. AÈ™a era de blândă È™i de măiastră.

 Din poveÈ™tile ei v-am adus basmele de iubiri împletite, minunate È™i împărtășite. Ea este cea care a iubit la mare iarna, care s-a întors de la Paris singură È™i toamna. Care speră într-un l'ete indien atemporal, cu multă iubire È™i pe creastă de val.

 A fost pentru mine un reper în furtună, a fost o culoare poleită de lună. Nu mai credeam că există aÈ™a ceva. După ce se întâlnea cu el avea ochii fosforescenÈ›i È™i indecenÈ›i. Întinerise, se subÈ›iase È™i mai ales iubise. Enorm, din nou, iubise. Cât ...

Cum iubesc jumatatile noastre

Dragii mei,

 Când stai la butoanele unui site de sentimente, culori È™i stări, toate autentice È™i simÈ›ite pe inima goală, fără zale È™i protecÈ›ie, fără ipocrizie, aduni. Sunt norocoasă. Am cititori buni È™i sinceri. Vă simt alături, pregătiÈ›i să mă alinaÈ›i È™i să vă alint cu mâinile mele tremurătoare. Să vă dau înapoi culorile È™i frunzele, florile È™i anotimpurile.

 Am È›esut din comentariile voastre, filtrate prin vălurile anonimatului, o altă poveste despre Fred È™i Adela. Vă mulÈ›umesc tuturor că ne-aÈ›i È›inut în viață, aÈ™a umbre efemere cum ne-am prezentat în față domniilor voastre. 

Dragul meu, amicul nou meu.

Nici macar nu stiu daca iti va placea candva sa iti scriu asa. Dupa o noapte iti scriu...Dupa o noapte drapata in vin rosu. In ameteala, in haos, in neoranduiala. Mi-e rau si mi-e greu. Dar iti scriu pentru ca si tie iti este greu. Nu esti obisnuit cu o fata ca eu. Sunt grea, nu sunt prietena ta. Nu mai tin minte cum ne-am impletit si cum ne-am iubit. Doar ca am stiut, ca femeia, cand te-am tinut in brate dupa aceea, ca era blandete, fara fluctuatie, ce era scrum? Ce a fost pe drum? Ceva era totusi comun. O nevoie de puf si de vis bun.

Daca vrei sa dispar...ai destula padure de aparat si de prescurtat.

Eu sunt doar un mesteacan.

Din cand in cand produc lacrimi.

M-ai sarutat cald, de parca m-ai fi simtit dupa ce ard. De ce? De ce imi aduc aminte cum te-am sarutat? Ce buze ai avansat in hazard? Esti un olimpic faimos. ...

Dragul meu, amicul nou meu.

Nici macar nu stiu daca iti va placea candva sa iti scriu asa. Dupa o noapte iti scriu.. Dupa o noapte drapata in vin rosu. In ameteala, in haos, in neoranduiala. Mi-e rau si mi-e greu. Dar iti scriu pentru ca si tie iti este greu. Nu esti obisnuit cu o fata ca eu. Sunt grea, nu sunt prietena ta. Nu mai tin minte cum ne-am impletit si cum ne-am iubit. Doar ca am stiut, ca femeia, cand te-am tinut in brate dupa aceea, ca era blandete, fara fluctuatie, ce era scrum? Ce a fost pe drum? Ceva era totusi comun. O nevoie de puf si de vis bun.

Daca vrei sa dispar...ai destula padure de aparat si de prescurtat.

Eu sunt doar un mesteacan.

Din cand in cand produc lacrimi.

M-ai sarutat cald, de parca m-ai fi simtit dupa ce ard. De ce? De ce imi aduc aminte cum te-am sarutat? Ce buze ai avansat in hazard? Esti un olimpic faimos. ...

Septembrie

De câte ori a venit septembrie, sufletul mi s-a strâns puÈ›in ca marginea unei frunze verzi, încă verzi.

Este septembrie doar, un singur fior de dimineață sau de seară. Între ele ziua se aÈ™terne caldă, mincinoasă, încă de vară. Rochiile mi-au rămas fluide în mătasea lor curgătoare. Am luat un È™al de caÈ™mir că să-mi înconjure umerii înfioraÈ›i. Nu mai vreau să mi se facă frig È™i frică. Caut bucuria toamnei. Cu noi începuturi în ea. Drumuri noi, le aÈ™tept să le îmbrac în aramă foÈ™nitoare. Vreau să le călătoresc È™i să le învăț uÈ™or, să le miros, să le inspir cu toate simÈ›urile. Vreau să mă bucur de răcoarea È™i claritatea dimineÈ›ii de toamnă, de cel mai albastru cer azuriu. Apoi de amurguri intense, roÈ™ii. De miros de frunze arse. De noul meu parfum mineral È™i me...

Terasa la Roma

Am avut norocul unei "room with a view" la Roma.

Plecasem  din aeroport cu sufletul ars ca o recoltă È™i cu ochii secaÈ›i ca fântânile în calea barbarilor. Nu era prevăzut să fiu singură È™i să urlu la luna romana în eclipsă. Și totuÈ™i...Am fost.

Am ajuns cu taxiul, îmbârligat pe străduÈ›e aproximative până în apropierea Fontanei di Trevi, acolo decisesem să-mi arunc cadavrul iubirii moarte, să-i pun peste ochi bănuÈ›ii atâtor dorinÈ›e neîndeplinite împreună cu altele, asemenea, care se tot troiensec de ani la picioarele lui Neptun.  Am coborât în căldura sahariană, am respirat frânt a agorafobie cetele de barbari turistic-atacatori È™i mi-am sorbit, epuizată, aerul condiÈ...

Un alt fel de vacanta

El este vacanÈ›a mea. Acum doarme între aÈ™ternuturile umede È™i despletite. Respiră adânc sau toarce ca un motan pufos È™i mare, în surdină. Dacă îl ating cu un deget, dacă mângâi un umăr rotund È™i tare, se miÈ™că È™i caută sărutul cu buzele pline. Săruta aerul în care mă circumscriu ghemuită, pentru că nu vreau să-mi fur È™i tulbur visul bun. Unde este el este vacanÈ›a mea. Nu È™tiu de când, nu È™tiu până unde. De când a apărut, mi-a oferit mereu definiÈ›ia unei vacanÈ›e eterne, ideale. AÈ™a visez vacanÈ›a dincolo de nori, în orice paradis. Sau fără paradis uman, trecător È™i tangibil. Doar într-unul închipuit de noi, în cele mai banale condiÈ›ii. Pielea lui este o vacanță. Pentru că este ca mătasea pârguită de soare. Este tot timpul caldă È™i pulsează viață. Î...

Mare cu mama

Copil fiind, mergeam adeseori la mare, cumva, cu toate greutatile, ajungeam in fiecare vara. Cu mama. Singure.

Intinderea aceea abisala imi era povestea fara sfarsit, cu urmele pasilor delicat sculptati in nisip, din atatea doruri ferecate in taine.

Era o intrebare care statea suspendata mereu pe buzele mamei. Aducea cu ea in bagaj si impletea acolo toate sperantele, grijile si iluziile, in cele mai frumoase poezii clasice despre mare...M-a invatat sa iubesc infinitul, apusul si rasaritul, sa pricep ca visele sunt nemuritoare doar daca indraznesti sa crezi!

"Uite, draga mea, infinitul are zgomotul si culoarea marii! Cu cat te increzi mai puternic  in el, cu atat indrazneala ta nu va ramane fara folos!"

Peste ani si ani, nemarginitul a trecut in visele mele dulci de iubire.

Marea ramasese aceeasi...

Mireasa pentru o zi

Îl È™tiu de o zi.

 Mi-a cerut să îi spun dacă voi fi a lui pentru totdeauna!

 I-am spus că în fiecare zi există un totdeauna.

 A reformulat.

 M-a întrebat dacă mâine poate fi ziua lui totdeauna.

 L-am întrebat dacă vrea să fiu mireasa lui pentru o zi.

 Jocul părea mai mult decât real, în niÈ™te reguli dictate de veÈ™nicia a două pahare de vin. RoÈ™u sec.

 A zis da.

 Am zis da.

  • De ce el

    E trei dimineaÈ›a È™i încă nu am adormit; nu e lună plină, zgomotele oraÈ™ului s-au estompat, pisica s-a potolitÈ™i ea. Pesemne o fi obosit să alerge fluturele acela de noapte È™i s-a făcut ghem între gleznele mele, aÈ™a că pot să analizez cu atenÈ›ie È™i îngrijorare motivul pentru care încă stau cu ochii în tavan, deÈ™i mai sunt doar 3 ore până va suna ceasul. Dece el? De ce acum? De ce cu atâta intensitate?

    Cu cinci zile înainte, aÈ™teptam o echipă care să renoveze apartamentul de care mă plictisisem apatic; speram ca o nouă culoare pe pereÈ›i, faianÈ›a galbenă pastel din bucătărie È™i parchetul gri-perle din living să-mi readucă plăcerea de a veni seara acasă. Firma îmi fusese recomandată de o prietenă È™i vorbisem cu cel care o conducea o singură dată la telefon. O voce blândă dar sigură,...

    50 shades of Blue

    Dragii mei,

    Am adunat de curând mailurile apocrife al unei postmoderne, pierdută între clasicism È™i existenÈ›ialism crunt. Cu voia ei am consemnat. Am adăugat nuanÈ›ele unei mări cu furtuni È™i tornade, închisă È™i duÈ™mănoasă.

    Mailuri scrijelite cu cioburi de scoici È™i îmbibate în lacrimi È™i scrum. O vară ciudată cu prea multă caniculă È™i prea mulÈ›i nori negri rău-prevestitori. Cronica unei despărÈ›iri îndelung anunÈ›ate:

    "Dacă ai fi în BucureÈ™ti...

    Azi am trecut pe lângă plopii fără soÈ› ai inimii mele. Ce ironie că ai cinci plopi bătrâni sub balcon. Am avut treabă la Han pentru prima data de la embargou. Nu m-am ...

    Mica Sirena

    Un băieÈ›el frumos cu ochi de peruzele È™i gropiÈ›e în obraji, m-a întrebat de ce moare Mica Sirenă. Am ridicat două sprâncene circumflexe cu gândul la Ariel de la Disney, pe care în secret o mai savurez, ca È™i pe alte desene animate, cu buzele într-o cafea cu lapte. BăieÈ›elul a insistat, prieten vechi de snoave È™i poveÈ™ti, micul meu nepot-mic-prinÈ›, curiozitatea È™tiinÈ›ifică a sufletelor pure: de ce se face spumă de mare? Curioasă, i-am luat cartea de Anderson din mâini (obligatorie la clasele primare) È™i mi-am amintit....de ce nu era nici asta o poveste cu un final fericit. I-am explicat, pe scurt, că s-a transformat în spumă de mare È™i nu a murit.

     "Oamenii insă au un suflet care trăieste mereu după ce trupul s-a...

    Iubeste-o pe fata care citeste

    Coala albă se aÅŸterne în faÅ£a mea ca o prelungire a peretelui, ustensilele de scrijelit sunt pregătite în aÅŸteptarea inspiraÅ£iei care nu mai vine! Pe moment, în micul meu birou de povestitoare, nici lampa interbelică nu mă ajută cu lumina ei de miere , nici norii de iunie pe seară, nici pălăriile sofisticate colecÈ›ionate pe colÈ›ul oglinzii, nici poantele balerinei atârnate pe perete ca un memento al copilăriei . Adierea vântului miÅŸcă uÅŸor fâÅŸiile de mătase ivorie ce, o dată, au îmbrăţiÅŸat glezna subÅ£ire; acum, doar, zac prăfuite de amintiri ÅŸi dorinÅ£i.

    Deodată verdele ochilor îmi cade peste copertă cartonată a unei plachete frumos colorate, despre femei cărora le place să citească. Este cel mai valoros suvenir dintr-o călătorie din oraÅŸul luminat de sufletele noastre, de promisiunile lui de...

    Ca marea

    Am plecat la mare în iunie. O premieră puÈ›in sperată È™i cam speriatăla o piele alb-rozalie ca a mea. Pentru un participant al lumii postmoderne  în care trăim È™i ne protejăm cu tot felul de pomezi fine. 

     Prietena mea cu iniÈ›iativa de evadare  avea treburi serioase È™i importante în ConstanÈ›a.  Am preluat funcÈ›ia de "chaperon" cu de toate. Ca doamnele de companie sau de onoare, de la început de secol. 

     Aveam pentru două zile, amândouă, bgajele tuturor nopÈ›ilor de vară. Înfierbântate È™i

    Despre mama

    Mama mea este frumoasă "ca o duminică fără sfârÈ™it". DeÈ™i are astăzi mulÈ›i ani È™i un infarct pe care È™i-l poartă cu demnitate È™i putere.

     Acum mulÈ›i ani, vreo 36, am plecat să fac liceul în alt oraÈ™. Nu foarte departe.

    Mama îmi pregătea în fiecare duminică seara mâncarea, mi-o aÈ™eza cu grijă într-un bagaj È™i mă conducea cu o lacrimă de perlă în ochii ei frumoÈ™i, la autobuz. Autobuz aglomerat, sărăcăcios, cum erau ratele  în epoca de nestralucită amintire. Înfiorător È™i înfricoșător pentru un copil de 14 ani.

     Când ...

    Margele colorate

    Nu pot să nu vă încep povestea cu un È™irag de platitudini: "viață cusută cu ață" cum ofta bunica, cu ochii ei de culoare nedefinită È™i topită de lacrimi, după ce plecase bunicul către stele, iubirea È™i stânca ei de o viață, cu ochii lui verzi "ca niÈ™te mistice smaragde"; "înÈ™ir-te mărgărite", cum aflam în copilărie că se deapănă basmele,  în perlele sidefii, ale lui Victor Eftimiu, "viaÈ›a e ca un È™irag de mărgele" banalitate abisală de facebook...

     Iubirile mi s-au adunat în culori È™i în sfere perfecte, pe un lanÈ› de argint, s-au rosogolit din È™iraguri, s-au răspândit pe pietre ascuÈ›ite de pavaj È™i s-au spart în cioburi tăioase, sau au rămas prinse în kilimuri catifelate, pînă câ...

    Parfum de tei

    Astăzi am întâlnit pe o stradă prăfuită, dintr-o mahala bucureÈ™teană, primul tei înflorit împărăteÈ™te. Până să-mi ridic fruntea È™i să-l îmbrățiÈ™ez cu privirea smerită, m-am îmbătat È™i ameÈ›it de parfumul pe care îl uitasem timp de un an. Apoi am văzut balerinele cu tutu-uri galbene involte, cu volane de stamine delicate ca un goblen auriu. Cu corsete verzui È™i transparente. Mi-am amintit pe data de ochii lui verzui, cu paiete de soare...De îmbrățiÈ™area parfumată ca teii, din care cu dor m-am desprins aseară. Eu nu pot să simt teii fără să nu mă învăluie o dragoste tandră È™i blondă ca ei. Nu pot altfel să le văd soarele printre petale. 

     Cand eram micuta tezele erau programate parca inadins ...

    Culori de mai

    Astăzi este despre culorile alchimice. Făurite din alchimia Afroditei. Este luna alunecării spre vară, când soarele mai are încă răbdare. Albastrul cerului acoperă sub panteonul lui candelabrele castanilor, toate aprinse de raze poleite È™i ciorchinii opulenÈ›i ai salcâmilor curgând în efuvii din parfumul zeilor.

     Auripigmentul a fost descoperit de alchimiÈ™ti, este pulbere de arsenic mortal, de culoarea canarului, sclipitoare, imperială, folosită de egipteni pentru papirusuri sau pentru misterioasele măști ale faraonilor;  aurul din frescele lui Veronese, aurul Regelui Soare. Periculos dacă este folosit fără măsură. Căutând să prepare aurul, eternul vis al puterii È™i dorinÈ›ei vinovate, alchimiÈ™tii au îmbogățit arta, din ant...

    Candva

    Nu te cunosc, poate nici tu nu mă cunoşti,

    Tu vii din nori, eu-lutul abanos

    Să te înÅ£eleg, să mă-nÅ£elegi?

    În mine te cobori, văd masca ta funebră

    Sub care spirit blând ascunzi.

    Tu mă cuprinzi cu-nfiorare-ncântătoare,

    Să fie vrajă doar, să-mi spulberi purul univers?

    Sunt numai trup în lumea ce tu mi-o oferi,

    Căci gândul meu răsfiră liniÅŸtea în neputinÅ£a inimii,

    Ce cu putere bate azi la poarta sufletului ferecată.

     

    Nu te cunosc,

    Iubire te-am chemat?

    Glasul singurătăţii mi te-a învăluit

    Dar sufletul privirea ţi-a pierdut,

    Căci pasul timpului grăbit,

    De umbra amăgirii pribegind,

    Îmi picură-n auz alt ritm.

     

    ...

    40 shades

    Dragii mei, nu È™tiu să scriu. Doar direct din suflet mi se desprind textele cu È™uvoi de iubire È™i lacrimi. Nu vă aÈ™teptaÈ›i la o analiză carteziana bazată pe statistici, dar vă rog, staÈ›i aici, cu mine la taifas. Am destule experienÈ›e să va povestesc, cât să va tot È›in frunÈ›ile în palmele mele calde, de ce-or fi aÈ™a de calde? Uneori sunt translucide în aur È™i căldură. Noi, toate femeile învârtite în jurul lui 40 avem mâinile calde.

     Suntem femei adevărate, de carne È™i sânge, de 40+. Acelea.

    Suntem ori mame exemplare, care ne trăim viaÈ›a cu plozii în poală È™i făcând balet doar la È™edinÈ›ele cu părinÈ›ii, când dna dirigintă execută  un tzucahara în echer...peste sufletul copilulu...

    40s and counting

    Dragii mei, nu È™tiu să scriu. Doar direct din suflet mi se desprind textele cu È™uvoi de iubire È™i lacrimi. Nu vă aÈ™teptaÈ›i la o analiză carteziana bazată pe statistici, dar vă rog, staÈ›i aici, cu mine la taifas. Am destule experienÈ›e să va povestesc, cât să va È›in toate frunÈ›ile în palmele mele calde, de ce-or fi aÈ™a de calde? Uneori sunt translucide în aur È™i căldură. Și mă ard. Singure mă ard.

     Suntem femei adevărate, de carne È™i sânge, de 40+. Acelea. Suntem ori mame exemplare, care ne trăim viață cu plozii în poală È™i făcând balet doar la È™edinÈ›ele cu părinÈ›ii, când dna dirigintă face un tzucahara în echer...peste sufletul copilului/nepotului/pupilei tale, preÈ›ioase că un Goe poleit, cu tot cu Vizita È™i Bubico.

  • Prietenul meu

    În fiecare săptămână îl întâlneam,

    Parcă trebuia să-l întâlnesc

    Pe străduţele oraşului oltenesc

    Conştiincios măturate

    Întotdeauna de noapte.

     

    De ce se mai născuse?

    Oamenii îl socoteau un simplu obiect

    Al străzii, aidoma pavajului,

    Salcâmilor sau coÅŸurilor de gunoi.

    Ba, fiindcă nu muşca şi era sperios

    Vreunul, ÅŸmecher, îl lovea duÅŸmănos.

     

    Mie mi-era drag aÅŸa

    Cu coada grea, de cânepă murdară,

    Cu botul timid ÅŸi veÅŸnicele întrebări.

    Åži tare aÅŸ fi vrut să aflu la ce gândeÅŸte,

    Pe cine cheamă el

    Când ÅŸade culcat ÅŸi scheaună.

     

    Târziu, trudită, mi-am amintit

    Că...

    Femei care iubesc altfel

    Dragii mei,

    Vă mulÈ›umesc mult că mi-aÈ›i răspuns cu atât căldură la articolul anterior. Să nu uitaÈ›i, totuÈ™i, că este o formă de iubire defectă, care nu duce decât la tragedie sau la...învățare. Nu pot însă să nu menÈ›ionez È™i prietenele mele, Învățatele, vaccinatele. Ar fi urît din partea mea să le uit. Să nu le separ.

     Am învățat È™i de la ele, de la Lupoaicele mele sănătoase È™i frumoase. Am alergat cu ele prin stepe de suflete, atunci când îmi pierdusem definitiv drumul È™i nu È™tiam decât să stau È™i să plâng lacrimi de cristal rece, de ghiață sau de funingine, atunci când îmi jucasem sufletul pe o carte de cupă...dispărută fără preaviz. Da, da, ele există. Au î...

    Pomi infloriti

    Dragilor,

     Vă pun pe masa de sezon povestea pomilor înfloriÈ›i. CorcoduÈ™i, caiÈ™i, viÈ™ini, toÈ›i sălbatici, pruni japonezi, toÈ›i cu acelaÈ™i parfum răvășitor, de sub volanele lor. M-am îmbătat din ei toÈ›i. Am ieÈ™it în parc după mulÈ›i ani de pribegie, fără teze sau vacanÈ›e obligatorii, doar eu, singură cu mine, fără o mână umedă care să-mi strângă palma, fără un sărut sub parfumul amărui-cald È™i îmbujorat. Dar totuÈ™i eu, singură, dezbrăcată din cenuÈ™ile imperiilor fumegânde, eu È™i cartea mea. Am jurat pe o stea. Că o să mai pot fi singură cu mine. Că o să mai cred în fluturi, că o să mai pot visa.

     Mi-am amintit cu un suspin, tot ce mi-am dorit. Cândva, când eram mică È™i firavă, o ...

    Roz flamboaiant

    Dragii mei,

     După povestea noastră comună de "Colour me...", magia momentelor divine mi-a adus în braÈ›e o carte fabuloasă: "Culorile È™i viaÈ›a lor secretă" de Kassia St Clair.  Oferită de un Înger al meu, am adorat cartea din prima secundă.

    De la citatul: "AÈ™adar, lumina este culoare, iar umbra, lipsa ei.", J.M.W. Turner, 1818. ToÈ›i îl iubim pe Turner, părintele ImpresioniÈ™tilor "britt". Eu aÈ™ zbura oricând peste cerurile sau mările lui, doar să am un Zeu de mână, să nu mă spulber, să mă lege de sol. Fără vânt. AÈ™ fugi cu corsarii din corăbiile lui.

    Dar cartea aceasta îmi oferă un evantai de surse de inspiraÈ›ie, toate nuanÈ›ele, descompuse până în antichitate, trecând spre modernism, sau ad...

    Call me Blue

    De ce îÈ›i plângi de milă, când culoarea ta îmbie cerul, apa, planeta?

    Privesc în ochii tăi, ochi cum n-am mai văzut, tu melancolic rămâi purtat de zare cu privirea pierdută.

    Ce vezi tu, acolo, în cerul senin? Nu vezi albastrul, nu vezi fantezia? Sau vezi lacrimile de aceaÈ™i culoare, oceanele străine?

    Ți-am pictat o floare, dar nu ți-a plăcut. Era albastră, dar tu crezi că orice altă culoare ar fi prins-o mai bine.

    Așa albastră parcă e mai tristă, tristă ca tine, parcă e mai rece, rece ca ghețarii.

    Dar tu nu vezi că aÈ™a albastră, e mai delicată, pulsatilă ca tine. Parcă e mai adâncă, aÈ™a ca tine.

    Te vezi pretutindeni, dar niciodată nu te vezi pe tine.

    Vezi Albastrul, dar nu îÈ›i vezi fiinÈ›a oglindită în el.

    Ți-am dat și o oglindă...

    Acolo unde iti este inima

    Am călătorit. Îmi place să vizitez, să adun tablouri într-o expoziÈ›ie, le adun în mesteacănul argintiu al sufletului meu. Mă plimb mult pe străzile unui oraÈ™ nou, de descoperit È™i pictat, încerc să-i sorb cu toate simÈ›urile viaÈ›a, atât pe cea istorică, dăltuita în secole, dar È™i pe cea nescrisă, pe cea doar trăită, întreÈ›esută în subconÈ™tientul colectiv al oamenilor metropolei. Mă uit È™i la plăcuÈ›ele monumentelor sculptate în piatră măcinată de timp, dar È™i la vederile "picture perfect" de plaje aurite È™i mări azurii sau cobalt.

    M-am tolănit în hoteluri È™i spa-uri cu răsfăț de zeiÈ›e. Dar am încă în minte È™i în inimă È™i căsuÈ›ele de lemn ale studenÈ›iei despletite, minuscule ca niÈ™te locuinÈ›e de păpuÈ™i, condiÈ›iile austere de tabără militară, dar È™i d...

    Femei care iubesc prea mult

    Bună ziua, numele meu este Adela și fac parte dintre "Femeile care iubesc prea mult".

    "Bună, Adela", vă aÈ™tept să-mi răspundeÈ›i, cele care vă regăsiÈ›i în această succintă descriere.

    De data aceasta, "Metaforela" din mine va sta mai liniÈ™tită. Sunt sigură că suntem un cerc mare È™i puÈ›in ocult, de prietene Anonime.

    Ca să ne recunoaÈ™tem, voi da È™i o definiÈ›ie scolastică, recitată din memorie, dar cu derivaÈ›ii psihanalitice: "Femei care din copilărie nu au fost iubite de părinÈ›i, mai ales de figura paternă, care au găsit surogate în păpuÈ™i, spiriduÈ™i, personaje imaginare, poveÈ™ti clasice. Care în adolescență, dacă au găsit curajul necesar, au atras È™i oglindit un băiat pretenÈ›ios, cu multă putere, ambiÈ›ie È™i rău. Care le-a părăsit, cum a făcut È™i tatăl mult căutat È™i de neiub...

    Colour me Sea

    Dragă Prietene, iubesc din nou. Se revarsă din mine ca un izvor. Se revarsă din mine strălucirea, ca È™i cum o bilă de lumină i-ar fi prinsă în căuÈ™ul palmelor. Asupra lui, ca o peÈ™teră fermecată, ca un elixir de ambrozie È™i nectar. Din care picură iubirea. I-am înlănÈ›uit dragostea în jurul unui copac. Într-o seară de iarnă, în care viscolul stătea să ne cearnă.

    Nu o să-Å£i scriu mult, nu te speria, îngăduie-mi doar mică poveste, a mea. Cu o mare noapte de dragoste, în ea. M-a răpit pentru acolo, cu curajul unui Gladiator. Mi-a furat mica făptură fragilă È™i nesigură È™i mi-a împlântat o mână delicată È™i curioasă peste toate obstrucÈ›iile unor ciorapi prea cuminÈ›i, pe coapsă. Picuram la orice miÈ™care. Mâna lui mă căuta frenetic, spre soare.

  • Tablouri dintr-o expozitie

    Purced în a scrijeli noi sau vechi rânduri către voi. Mi-am pregătit set-up-ul cu muzică în surdină; să tot fie un Rachmaninov 2, un pahar cu picior de cristal, din care aburii de vin roÈ™u îmi transmit ideile È™i pentru ca decorul să fie complet È™i “ambetarea” deplină, parfum de frezii se revarsă peste mine - cum să nu scrii într-o asemenea atmosferă? Frezii-galbene, cele mai parfumate, storcite în îmbrățiÈ™area Lui. Buchet de frezii...chiar dacă e iarnă. ÎmbraÈ›iÈ›area le face translucide. Parfumul îmi umple ochii. De lacrimi. De euforie.

     Carevasazică, azi mi-am propus să evoc o întâmplare hazlie ce am trăit-o în urmă cu ceva vremuri. 

    &nbs...

    O altfel de petrecere

    Pe când eram mai pishpirik, citeam diverse descrieri întinse pe zeci de pagini despre un banal fir de iarbă sau de praf. Mă atrăgea arta Nimicului sublim. De fiecare dată mă întrebăm, cum reuÈ™eÈ™te cineva să fie inspirat într-atât de mult de un lucru banal È™i să îl transforme în filozofie. Cred că asta o să fac eu în cele ce urmează.

     Am participat la o întrunire de familie (o petrecere aniversară), de "neamuri" - genul acelor adunări în care cunoÈ™ti maxim o persoană sau două. În rest sunt toÈ›i înrudiÈ›i, înfrățiÈ›i È™i încuscriÈ›i care cu cine, de nici ei nu mai È™tiu ierarhiile. M-am pregătit cu cadou È™i flori; È™i cu toată emoÈ›ia antisocialei din mine, m-am prezentat la locul faptei, la ora stabilită trecută fix cu sfe...

    Moi je veux de l amour

    Hai să râdem de romantism. VreÈ›i? Este aÈ™a de uÈ™or...Genul programului: pamflet. Nu se poartă. Doar regina Maria a fost ultima romantică. Și Anna Karenina, sub tren. Suntem prea moderni. Sau post-moderni. Este uÈ™or: privire bovină, lumânări, trandafiri, ochi urduroÈ™i, pete pe rochiÈ›e, lumânări de înmormântare, buchete ca jerbele, priviri înfometate È™i concupiscente. Femeile vor ridica sprânceana È™i vor ascuÈ›i buzele a bosumflare. BărbaÈ›ii vor deschide o bere cu o mână la prohab. Este apanajul proÈ™tilor subduÈ™i de cliÈ™ee. De inimioare. De V day. Suntem regine fecioare. Artemis È™i toate Vestalele. Uităm de Briseis care a fost sedusă de Ahile. Am prietene îngenuncheate în lacrimi la picioarele unor iubiri cât David al lui Michelangelo, la Uffizzi. Strâng lacrimile ca o preoteasă a Afroditei,...

    Les hommes qui passent

    Am un obicei prost am mai multe obiceiuri proaste, unul dintre ele fiind să cânt când conduc ca È™i cum m-aÈ™ afla la duelurile de la "Vocea României", adică îmi dau toată silinÈ›a să acopăr vocea de la radio, oricât ar fi de tare volumul. Ieri îmi măsuram octavele pe "Bed of Roses" (cu geamul coborât că deh, ieri era primăvară, nu ca azi) È™i, în timp ce îi dădeam lecÈ›ii lui Jon Bon Jovi, mi-am adus aminte de Adela.

    Adela, romantică până peste poate, care, de când o È™tiu, îÈ™i doreÈ™te ca iubitul ei să o aÈ™tepte cu un pat plin de petale de trandafiri pe care să o trântească pasional, după ce, eventual, i-a pregătit o cină cu lumină de lumânări È™i pahare de cristal, pline cu vin chihli...

    First love

    M-am plimbat azi în parcul central ducând în buzunar o speranță ca o batistă brodată. Cu monograma ta. Parcul cel mai bătrân al oraÈ™ului încă păstrează statui È™i fântâni de început de secol, crâmpeie de belle-epoque ciobit È™i poduri romantice de piatră sculptată peste lacul secat È™i desfundat dezolant, după finalul patinoarului. Era aglomerat ca pentru o zi de cald È™i soare, prima zi de promisiune fermă de primăvară. ForsiÈ›iile foÈ™neau de anticipaÈ›ia exploziei galbene. Porumbeii îÈ™i umflau pieptarele, uguind în lumină, s-o soarbă toată.

     M-am aÈ™ezat pe o bancă cu faÈ›a către soare, lăsându-l să mă mângâie, să-mi cuprindă chipul în palmele lui calde, pentru prima dată în anul acesta cu speranÈ›...

    Intoarcerea in gradina iubirii

    Sunt 15 ani de când am vizitat Villandry.

    "Castelul Villandry a fost terminat în anul 1536 È™i a fost ultimul din cele mai mari castele construite pe malurile fluviului Loire în timpul RenaÈ™terii. Castelul a fost construit de Jean le Breton, unul din miniÈ™trii de finanÈ›e ai lui Francois I. Cea mai mare realizare a lui în domeniul arhitecturii a fost construirea castelului Chambord, pe care le Breton a supervizat-o sub egida lui Francois I. În timp ce conducea proiectul Villandry, le Breton a construit È™i pentru el o mică replică a acestuia lângă castelul Chambord, numită Villesavin. Le Breton fusese mai întâi ambasadorul Italiei, ocazie cu care a învățat tot ce se putea despre artă renascentistă a grădinăritului. Pentru a construi castelul, Le Breton a dărâmat un vechi castel din secolul al XII-lea,...

    Colour me First Love

    Provocare! Prima dragoste?! 

     Au trecut ani mulÈ›i de atunci...amintirea e acum alb-negru.

     Dar incă îmi amintesc mugurii primei iubiri. Au încolÈ›it brusc, È™i erau de un roÈ™u intens. Era o flacără care mistuie, nu înfloreÈ™te...un cocktail de sentimente amestecate de o mână nepricepută.

     Mi-a răsturnat lumea, combinând culorile. Mi-a pictat doar vise. El dorea să fie pictor, aÈ™a că a început cu mine. M-a tot prins în culorile lui.

    Mă picta în zâmbete, în lacrimi, în arcuÈ™ de vioară.

    În săruturi nevinovate de copii.

    În atingeri stinghere.

    În È™oap...

    A night to remember

    Hello Party People,

    În urmă cu mai bine de o luna, am primit virtual (email-ian) o invitaÈ›ie la o petrecere ce se anunÈ›a a fi cu mare pompă electrizantă, întrucât subiectul era: "40’s are the new 30’s". Waw, cum va să fie oare? A trebuit să aÈ™tept încă o săptămâna pentru detalii logistice: place, timming sau dress-coding È™i încă trei săptămâni până la petrecerea propriu-zisă. 

     Altfel spus, urma să merg la o schimbare de prefix, într-o cafenea de tip acvariu-vitrină de la Universitate, cu vreo 60 de invitati, o nuntă mică, doar prietenii apropiaÈ›i-cică È™i plus-1- urile ataÈ™ament. Hmm...de acolo se vedea amfiteatrul în care am tocit ceva coate la cursuri, seminarii È™i examene filologi...

    Bed of roses

    Încerc să scriu această poveste de mai mult timp. De fiecare dată când mă apuc responsabil È™i îmi muÈ™c vârful creionului a inspiraÈ›ie, alte senzaÈ›ii, simÈ›iri È™i istorioare îÈ™i revendică scena, iar eu sunt scriitoarea clipei È™i a secundei de viață care mă cheamă cu cea mai mare intensitate către ea.

     PoveÈ™ti vechi, crezute învelite în giulgiul pufos al uitării, sau poveÈ™ti noi, încă aÈ™a de calde de parfumul proximului, toate acoperă ceea ce am vrut să scriu despre...niciodată. Niciodată nu am È™tiut ce poate exista aievea, în locul metaforicului si rock-baladei "a bed of roses". Adică să-È›i presare cineva în iatac, în aÈ™teptarea ta pulsatila, cu palme umede È™i nări dilatate, petale de trandafiri, demantelând coroanele regale de dea...

    Iluzie de primavara

    SimÈ›irea îmi era asemeni unei Frunze,

    Se ofilea în palida culoare-a Toamnei,

    Desprinsă din vlăstar pe aripi de vis,

     Aluneca înspre trecut.

     Purtată iar de timp un glas al nepăsării,

     Ieri te hrăneai cu amintiri, speranÈ›e È™i vise-nÈ™elătoare.

     Azi le ascund în ale Primăverii flori.

     Nu mă-ntreba de ochii plâng, nici sufletul de pl&a...

    Left outside alone

    Când nu iubeÈ™ti. Când ai iubit, când ai un suflet ferfeniță, de nici măcar un covoraÈ™ de resturi de flanel nu mai poate face mamae din el. Când stai în picioare È™i toÈ›i judecătorii stau jos. Când È›i-e ruÈ™ine să vorbeÈ™ti È™i cu prietena cea mai de taină, cu care ai băut o bere fără alcool în săliță de la intrare. Pentru că nu ai vrut să intri È™i să te aÈ™ezi. Pentru că nu poÈ›i să stai È™i să vorbeÈ™ti. Cuvintele nu mai intră. eÈ™ti ca un animal rănit care nu a studiat arta conversaÈ›iei cu primatele superioare.

     Când vrei să dormi. Măcar încolăcită pe covoraÈ™ul pisicii. Dar nu poÈ›i să te odihneÈ™ti. Când vrei să mori ca È™i cum universul va muri oricum curând, în jurul tău. Dar nu o să moară. Nu moare nimeni. Nici tu. Nu e ...

    Eu sunt Verde

    Verzi sunt ochii lui RareÈ™! RareÈ™ e fiul meu.

    Verzi sunt și ochii mei... și mi-s și brunetă (a se citi modestă). Nespus mi-am dorit, ca cei ai primului meu fecior să fie aidoma.

    Verde e respiraÈ›ia, e strigătul naturii... ,,verde crud, verde crud... te mai văd, te mai aud...″

    Piatra cerceilor mei preferaÈ›i, cerceii mei de ,,sultană”, e smaraldul!

    Arborele, ce ne bucură tuturor sufletul È™i privirea, iar È™i iar, oferindu-ne clipa unică a copilăriei e:  verde ,,O, brad frumos!″ ȘtiÈ›i, în Nisa brazii străjuiesc marea, e copleÈ™itor verdele rostogolit în mare.

    Spuneau oamenii că bunicul e ,, încă verde″. Nu înÈ›elegeam atunci, acum am înÈ›eles.

     Eu sunt verde.

    Verde! Verde a fost și singura bicicletă din viața mea adusă de peste mări și...

    Su di noi

    Ziua de azi va fi luată curând de o pală de viscol. Din ăla mugitor, ca în poveÈ™ti de speriat copiii în miez de noapte. Știu asta. ZgâlÈ›âie ferestrele. Astupă respiraÈ›iile. Mi-e frică È™i fascinaÈ›ie. Simt în fiecare fibră a unei fiinÈ›e solare la originea ei mică. Povestea de azi o veÈ›i auzi È™i uita, ca într-un vis de iarnă grea, în hibernarea dinaintea unei primăveri aproximative. UitaÈ›i-o dar! Doar o clipă bântuită È™i viscolită, va fi a voastră:

    Miroase aÈ™a bine a cafea tare, neagră. E fiartă la ibric, în soba de teracotă. Ibric roÈ™u, smălÈ›uit. Sobă veche, căpruie. Cămin studenÈ›esc. Clădire istorică în centru metropolitan. Igrasie, afiÈ™e de hârtie È™ifonată pe pereÈ›i. TinereÈ›e nudă È™i prosoape ude, colorate, întinse la uscat, pe sobă. Sărăcie-bucurie. M&a...

    Call me Lavender

    Dragul meu,

    AÅŸternutul alb–apretat  îmi mângâie trupul firav ÅŸi îmi foÅŸneÅŸte uÅŸor în urechi: Trezirea!!!

    Tălpile călduÅ£e ating teracota răcoroasă, tiptil-tiptil, ca să nu te trezesc, părăsesc încăperea de taină ÅŸi mă pomenesc direct în grădina străjuită de cei ÅŸapte colÅ£i de cetate toscană. Soarele îmi mijeÈ™te ochii,  printre gene zăresc în stânga mea câmpul de vrăjit de levănÅ£ică.  Avansez, ameÅ£ită de parfumul suav, printre rândurile lila. Fiecare crenguţă îmi atinge ÅŸi parfumează coapsele, degetele mângâie bucheÅ£elele de flori mărunte, iar nările îmi sunt saturate de aroma dulce-înÅ£epătoare (la iarnă sigur nu mă vor devora moliile!).

    La capătul rândurilor de levănÅ£ică s...

    Fractali in forma buretelui Menger

    Azi dimineață m-a izbit un miros de octombrie târziu

    M-am îmbrăcat evident în verde È™i portocaliu!

    Am plecat în grabă la birou

    Ascultând dansul săbiilor, ielelor

    În amestecul motoarelor.

    Un corp întins zăceam în inerÈ›ie

    Și faÈ›a îmi pulsează străvezie,

    Văzând roÈ™ul sângelui prin garou.

    Ajung în parcare,

    Stupoare!

    Zeci de bărbați și femei,

    Acoperiți de albe și negre idei

    Alergau zănatec prin soare.

    Și niciun pic de culoare.

    Ce timp ciudat de fervoare-paloare.

    ...

    Zambetul tau

    Zâmbetul tău... magie de culoare:

    Fierbinte-pasional atunci când facem dragoste...colorat în roÈ™u.

    Vesel-poznaÈ™, atunci când ne jucăm ca doi copii îndrăgostiÈ›i ... colorat în oranj.

    Temător-visator, atunci când mă priveÈ™ti umbrit, printre gene...colorat în galben.

    Vindecător-iubitor, atunci când mă strângi în braÈ›e să mă liniÈ™teÈ™ti...colorat în verde.

    LiniÈ™titor-plutitor, atunci când stăm unul în braÈ›ele celuilalt...colorat în albastru.

    Fremătător È™i energic-deodată, atunci când explodăm în acel "Oh" splendid...colorat în indigo.

    Cugetător, angelic, spiritualizat, dumnezeiesc, atunci când îmi vorbeÈ™ti despre viață;

    Când dormi in braÈ›ele mele...colorat în ...

    Stop and go

    O pagină albă. Nu am inspiraÈ›ie în februarie. Mi-e somn, dar nu pot să adorm insomnia. Enervant, neurastenic. O să vă spun o poveste care nu-mi aparÈ›ine, sunt doar păstrătoarea ei. O pun încet, delicat, între file de carte. AÈ™ dori sa răsară fluturi din viermii graÈ™i È™i albinotici de mătase. AÈ›i văzut aÈ™a ceva? AÈ›i crescut viermi de mătase vreodată?  Sunt niÈ™te omizi mari È™i grosolane, chele, care se târăsc pe frunze pergamentoase, verde întunecos. Le devorează lent, în hărÈ›i de neÈ™tiute comori, cu o caligrafie lină. Trosnesc frunzele ronțăite. AÈ™a cum trosnesc poveÈ™tile prea îndelung povestite. Dar răsare fuiorul de mătase din viermii graÈ™i. Să-l depănăm:

    "Stau la stop. E gri. E șobolăniu-ud. E morbid-plicticos. Nu suport nicio muzică la radio. Postul a rămas răpus pe muzică clasică. ...

    Romanta teatrului

    Cortina s-a deschis cu scârÈ›îit È™i miros de praf. Material gros, tivit cu auriu, cu iz de timp învechit. Doar  faldurile mai valsau un dans decrepit. Scaunul grena de catifea, obosit  È™i el în ani, se lăsase mult pe spate È™i mă imbratiÈ™a cu miros de naftalină când m-am trântit pe el. Un actor iÈ™i făcu apariÈ›ia discret pe scenă, în lumina unui singur reflector. Stătea drept, impunător, era înalt, sobru. È˜i recita în È™oaptă niÈ™te versuri necunoscute mie. Vocea în tremolo, trupul nervos i se legăna cu trăirea emoÈ›ionată. "Până aici e bine", semăna cu o statuie greacă din care vibrau sunete. Exact ce-mi trebuia ca să mă relaxeze după o zi încrâncenată la birou. Atunci când tăcea, în acoladele largi ale monologului, se auzea respiraÈ›ia specta...

    Nopti Albe

    Tic, tac, tic, tac..se aude ceasul de pe noptiera. Ma ridic in capul patulu i È™i aprind lumina telefonului. Ceasul arata 3.15 noaptea. Mi se intampla de ceva timp sa nu pot sa adorm. Ma intorc pe partea cealalta È™i ma autosugestionez  ca oboseala ma va dobori pana la urma. Tic, tac, tic, tac, aud ceasul pe noptiera, ceasul claÈ™ic, vintage. Dar caut iar telefonul. Tot 6.20 arata amandoua. O alta noapte alba se prelinge catre zori. Mai stau putin trantita pe pernele mototolite. Programul casei incepe la 9.00, as avea timp sa dorm vreo doua ore, te rog, Doamne! Patul devine incomod, tare È™i incomod. Saltea ortopedica. 7.40 Tictacul. Trebuie sa ma ridic È™i sa ma pregatesc. Gandurile imi fug de-a valma  dupa alta noapte de nesomn. Sunt calma dar nauca. Cautasem noptile trecute articole despre oamenii care au insomnii. Nu mor, asta este clar, am insomnia do...

    Colour me Yellow

    Cel mai departe È™i cel mai aproape de pământ după ce se arde miriÈ™tea. Agonia È™i extazul. Părul ca grâul al unul băiat frumos È™i rău.

    Cruzime în soare, cu sclipire metalică. Nisip orbitor peste scoici ciobite È™i tăioase. DeÈ™ertul.

    Teii. Tutu-uri de flori, îmbătătoare, halucinante. Efluvii de căldură galben-verzuie. Rătăcirea teilor. Prima căldură de iunie. Galben-verzui.

    Galben-auritul, galbenul hieratic al veșmintelor sacerdotale.

    Frunzele de tei căzute în noiembrie sunt de un galben ameÈ›itor. În ultima iarbă nepârjolită de iarnă. ConvalescenÈ›a în lumină aurie. Privind soarele prin ochii închiÈ™i.

    Culoare primară, puternică, mama nuanÈ›elor prin topirea în toate suratele ei. Verdele este copilul nelegitim È™i È™trengar al adulterului dintre galben si alba...

    Colour me Green

    Bună vremea, Verdele meu Dyonissos... EÈ™ti tu, Prietenul meu, care È™tie cât de bine se vede un petic de iarbă sau o coroană de frunze din spatele gratiilor forjate ale unei rezerve de spital. Tu eÈ™ti cel care m-ai luat de mână È™i m-ai invitat să văd iar iarba, cerul, soarele, să miros nuanÈ›ele vântului È™i respiraÈ›ia pământului, să susur cu ploaia È™i să torc cu noaptea înstelată. După ce te-am aflat pe tine de mână cu speranÈ›a, după ce mi-ai adus înapoi culorile, cele adevărate, telurice, mundane, ale naturii, ale curcubeului, nu cele halucinogene ale pastilelor; după ce lumea s-a răsturnat înapoi în bunul sens È™i simÈ› al vieÈ›ii, singurul care ni s-a dat. Abia atunci am văzut ca tu ai ochii verzi, Prietene.

    Știam că-ți plac culorile, că nu cunoști negrul. Că ludicul e respirația ta de P...

    Colour me Rainbow

    Lume, Lume virtuală!

    Dragii nostri cititori de povești colorate,

    Ne-am dori să ne continuăm caleidoscopul și cu alte nuanțe din Rogvaiv.

    Ne puteÈ›i ajuta trimiÈ›ându-ne în mesaj privat sugestii sau chiar textele voastre despre sentimente în culori.

    Cele mai vibrante tușe iși vor găsi locul la secțiunea "Contributers" de pe site.

    Să ne scriem împreună mărÈ›iÈ™oarele È™i să le aÈ™ternem pe curcubeu!

    XOXO, Adela

     

    ...

    Colour me Purple

    "Dragă Fred,

    Sunt aÈ™a de tristă că nu eÈ™ti cu mine, cât sunt de tristă că mi-e dor de tine pentru că nu eÈ™ti în mine. Mi-e aÈ™a de rău de depărtarea ta, cum mi-ar fi fost rău È™i dacă nu erai în ea. Mi-e frică de tine, mi-e frică de inexistenÈ›a lui noi. Mi-e silă de visuri deÈ™arte. Mi-e frică de târziu È™i de iluzii pierdute. Și totuÈ™i nu mă pot împiedica să mă greÈ™esc în tine."

    Mi-e din ce în ce mai limpede că am croit iluzia de atunci doar în capul meu, că mi-am È›ipat singură în urechile minÈ›ii, de la distanță È™i aÈ™a de des de aproape, dar am refuzat È™i eu să văd, cu încăpățânare stupidă, când el pe mine doar mă tolerează, când îi convine sau se plictiseÈ™te. În rest, mă alunga cu ocări È™i dispreÈ› pentru slăbiciunea...

    Somebody stop me

    Trebuie să mă opresc! Trebuie să mă opresc!

    AÅŸa o răsună mintea mea, de aproape o lună de zile de când am intrat în vria cumpărăturilor de ianuarie. Toate vitrinele mă îmbie cu outfit-uri care mai de care mai fancy sau mai office; mai sportish sau mai cocktail. Nu le pot rezista! Iar window shopping-ul nu a mai funcÅ£ionat anul acesta (sic!).

    Am debutat sesiunea furibundă cu o pereche de bocanci fashion-iconici, de culoarea deÅŸertului ÅŸi căptuÅŸiÅ£i cu stofă Scottish. PotriviÅ£i în combinaÅ£ii cu rochiile de caÅŸmir ÅŸi lână; dar ÅŸi cu fusta vaporoasă de mătase. Adjudecat într-o secundă! Card-tranzacÅ£ie reuÅŸită!

    Apoi, ca să urmez tradiÅ£ia, am continuat în boutique-ul de antichităţi! Să cumpărăm ÅŸi o vechitură; am intrat în magazin cu o plăcere nebună. Åžtiam că voi desface vitri...

    Colour me Red

    You wrote at 2.00 a.m:

    Fularul tău roÈ™u a rămas la mine. Lung, prea lung, un piton încolăcit a caldură È™i hibernare. Nu È™tii când a rămas la mine? AÈ™a-i? Nu È™tii că-È›i păstrează parfumul înnodat sub bărbie? E aspru È™i sufocant. Èši-l-am  înlocuit-cadou cu o pufoÈ™enie albăstrie ca ochii tai, adoram privirea confuză, dar pusă pe È™otii, de băiÈ›el răutacios È™i bosumflat cu È™uviÈ›a neagră, dezordonată pe fruntea înaltă, care mă È›intuia de deasupra lui. Era pe când nu s-a povestit încă, în seara aceea a primei ninsori miraculoase de jumatăte de ianuarie, când iarna È™i timpul nu mai aveau răbdare.

    Desfăceam îngenuncheată pe podelele cu ecouri moarte, o casă È™i o catedrală a unei copilării mici È™i răpuse. Nu mai erau multe lucruri vii împrejur. Începusem să ...

    Opera gala...forever after

    Rog pe cei care n-au văzut o operă live, like ever, să stingă televizoarele acum.

    ȘtiÈ›i, chestia aia care strigă incâlcit de mult, pe o muzică divină nerecunosctă si indisolubilă de rarele ori, dar care implică ceva deschidere È™i o doză de autocunoaÈ™tere a individuaÈ›iei proprii, de cele mai multe ori.

    Anyways...aÈ›ipisem pe insula mea È™i în bula mea de izolare metafizică cu după dor de războinici proscriÈ™i.

    Cu o minimă dorință de o reprezentare din îndelunga aÈ™teptare, in Agora pustie.

    Salutar, o bună È™i prea îndelungată prietenă mi-a contrariat  lenea contemplativă. Nu credeam că va fi tocmai cu tragica, Queen of all Dramas, "Lucia di Lamermoor" È™i visam în culori la Scala di Milano, nu la Opera Romînă, într-o noapte glasată ca o acadea interzisă...

    Ca să c...

    Shopping emergency

    Mă bucur când mă aflu în faÈ›a unei pagini albe mai  mult decât dinaintea magazinului preferat de haine! I pray for it! Dar, cu smerenie mă plec în faÈ›a domniilor voastre, guilty as charged de shopping-abulie retrogradă. Cunosc, cu precizie înfinitezimală starea de "shopping emergency"! Cine nu a trăit-o visceral niciodată este exonerat de citirea acestui articol infam-disperat, al compulsiv-obsesivei de ianuarie. Este o stare în care "stă să plouă". Ursuză, mohorâtă, bântuită de ciclurile Krebs, în care grăsimile ingerate de Sărbători nici vorbă să se fi metabolizat complet. Doar în straturile de pufoÈ™enie celulitică din jurul taliei. Paradoxul stă în nevoia de noutate similară cu nevoia de dulce a obezului în plină dietă vrajmașă.

    Este momentul acela când în fa...

    Legaturi primejdioase

    Relatii…

    “Parintii mei au trait patruzeci de ani impreuna, dar din pura animozitate.” – Woody Allen

    ”A iubi inseamna a suferi. Pentru a evita suferinta, trebuie sa nu iubesti, dar atunci suferi ca nu iubesti. De aceea a iubi inseamna a suferi, a nu iubi inseamna a suferi si a suferi inseamna a suferi. A fi fericit inseamna a iubi, a fi fericit inseamna deci a suferi, dar suferinta te face nefericit. In consecinta, pentru a fi nefericit trebuie sa iubesti, sa iubesti suferind si sa suferi ca esti prea fericit. Sper ca ma puteti urmari…” – Woody Allen

    De obicei o relatie incepe cu o dragoste mare, dar e posibil ca intr-un anumit scenariu, asa ca un exercitiu de imaginatie, sa ajungem sa ne intrebam cat de mare este dragostea asta, mai ales cand, felul cum se imbraca, muzica pe care o asculta si prietenii, nu n...

    Parfum Manifesto

    Mă întorceam de la o petrecere traversând un mic parc bucureÈ™tean, către o staÈ›ie de taxi aproximativa, mai luminată È™i mai sigură, într-un moment suspendat în timp, într-o seară de iarna rece È™i tăioasă ca un È›urÈ›ure de gheață (când iÈ›i cade pe capotă?!). Visam, cum altfel, aÈ™a cum mă È™tiÈ›i, o căscată pentru umanitate, capul în nori È™i doar tocurile pe pământ.

    Sigur că am È™i eu poveÈ™tile mele de depănat la gura È™emineului (cu un vin roÈ™u È™i lumânărele aromate prin unghere), cât pentru o mie È™i una de nopÈ›i È™i de prietene ameÈ›ite de amoruri, roiuri de fluturi exaltaÈ›i È™i butelii de insecticide golite peste fluturi, cu rimelul întins până în barbă È™i scrâÈ™net de implanturi de zirconiu. Alice în Wonderland È™i The Red Queen??

    Atunci c&ac...

    Love waltz

    Dragostea? Cântată de atâÅ£ia poeÅ£i! Dragostea se naÅŸte, renaÅŸte ÅŸi se reîntrupează cu, ÅŸi în fiecare dintre noi.

    Să tot fie secole de când s-au zărit pentru prima dată, într-o seară, târzie, de vară. Ea, zveltă cu rochia portocalie lipită de trup. El, ÅŸarmant, uÅŸor aplecat de tristeÅ£ile anilor de peste păru-i grizonat.

    Aproape nicio vorbă nu îÅŸi spuneau când se întâlneau. Până într-o zi de iarnă, geroasă, în timpul unei vizite în cetatea îngheÅ£ată, ce avea să le devină suflet pereche.

    O după-amiază întreagă  doar pentru ei ÅŸi povestile lor nespuse; minÅ£ile dansau în lungi discuÅ£ii despre orice. Trăiri, emoÅ£ii, sentimente fel de fel. Zâm...

    Vienna calling

    Jurnal de vacanță

    Este despre descoperiri noi, cu ochi prea demult ne-miraÈ›i. Sau despre acumulări vechi, văzute cu ochi noi, care încearcă, cu disperare, să-È›i regăsească curiozitatea voioasă, smerenia duioasă, către frumos.

    Am început cu un city-break la Oradea, total necunoscută mie până acum. Un tezaur ocultat al Art Nouveau ului ungaro-românesc. Aer imperial defunct, frumuseÈ›e neaÈ™teptată, supravieÈ›uitoare ilegalistă, măreÈ›ie confiscată, sacrificată; supusă, apoi târziu condiÈ›ionat-eliberată. Retrocedată parÈ›ial È™i ciobit. Iremedial vetustă.

    Anticipez cum mâine mă voi legăna în sânul generos al  Vienei, opulentul cuib-matrice primordial al nevroticului È™i delicatului Secession orădean.

    Viena, de la baroc la actualitate, cu pauze È™i blocaje în epocile flam...

    Viata incepe mereu

    Reîncepuse de curând romanul "Accidentul" de Mihail Sebastian. Lectură suplimentară, în anii liceului mic, obligatorie printre adolescentele mioape, premiante È™i excluse, dar înmugurite, precoce, într-un romantism de început de viață. Trenul aluneca cu zornăit lătrător printre staÈ›ii È™i halte cenuÈ™ii-anoste, peisajul se derula repetitiv în faÈ›a ochilor ei nevăzători pentru "acum"-ul sordid È™i rostogoliÈ›i către interiorul "atunci"-ului tulburat în furtuni de crivăț È™i îngheÈ›. IÈ™i strânse È™alul de caÈ™mir în jurul umerilor scuturaÈ›i de frisonul sufletului. "ViaÈ›a începe mereu" tot spunea cu tainică înÈ›elepciune Nora, binefacătoarea eroină a lui Sebastian, salvatoarea accidentelor de viață È™i suflete ciobite. Asta îÈ™i repeta acum È™i ea, ca pe o mantră presărăt...

    Gladiatorul Fericit

    A fost odată, ca niciodată,
    Pe o planetă nu prea modificată,
    Minusculă ÅŸi, în mare parte, crepusculă,
    Un gladiator de valoare,
    Care putea trăi, doar, în soare.
    Și dorea o Regină, care să nu aibă cortină.
    Avea freze şi mult prea multe prinţese.

    Când s-au întâlnit Regina ÅŸi Viteazul Gladiator
    S-au îmbrăţiÅŸat pe un nor. 

    Pentru că se aÅŸteptau de un secol cu dor. 
    Doar un amurg s-au iubit. 
    Apoi în zări au pierit. 
    Stai liniÅŸtit, Prietene, nu au dormit.
    Dragostea nu a fugit, doar s-a tăinuit. 
    Åži au trăit până la adânci bătrâneÅ£i. 
    Într-un singur amurg din vieÈ›i.

    Pielea Gladiatorului era mătăsoasă, creolă ÅŸi caldă. Avea ochi verzi ÅŸi adânci, smulÅŸi ca smaragde din t...

    Iubitul meu albastru

    Iubitul meu are părul lung È™i neted ca un fuior de mătase. Tâmplele îi sunt grisonante È™i calde peste visurile frumos colorate, din care se smulge cu zvâcnet de fugă ori joacă. Grozav îi mai place să doarmă, dar se trezeÈ™te cu ochii mari de chihlimbar plini cu raze de soare tomnatic È™i blând, când se descoperă rezemat de mine. Când mă găseÈ™te tot acolo unde m-a parasit pentru vis È™i clipeÈ™te întretăiat ca in faÈ›a unei minuni mici, de fiecare dată. Îmi zambeÈ™te din ochi fâlfâind clipit È™i imi fâlfâie È™i mie orice grijă sau fulg cenuÈ™iu de ingrijoare de pe frunte. Se cotloneÈ™te mai bine È™i mai mic, din nou in braÈ›ele mele. Lasă capul greu în scorbura caldă a gâtului, cu gura umedă lipeÈ™te o sărutare pe pielea infiorată, apoi iÈ™i scufundă voluptos faÈ›a în h...

    Globulet de iarna vesela

    Alt globuleÅ£ pe care îl agăţ recent în brăduÅ£ul meu,de data asta este mai vesel, dar la fel de emoÅ£ionant. Haios, cu sclipiri de ochi albaÅŸtri, cu lucire de sticlă de Murano ÅŸi clinchet de clopoÅ£el.

    Anul trecut am fost invitată să petrec Crăciunul la un conac de Å£ară. Am sosit pe acorduri de Rachmaninoff nr.2, am descărcat toate bunătăţile culinare ÅŸi marele brad verde parfumat. Nu ÅŸtiam tradiÅ£iile locului aÅŸa că am aÅŸteptat, calmă, să vedem ce va să se întâmple. Am împodobit bradul cu toate decoraÅ£iunile din casă, globuri- mii, îngeraÅŸi croÅŸetaÅ£i ÅŸi beteală veselă. Am aranjat masa cu tot dichisul, veselă ivoriu-aurie, argintăria, lumână...

    Once Upon A December

    Bradul meu de Crăciun, de obicei, este împodobit cu de toate: beteală, globuri-globuleÅ£e, lumini-luminiÅ£e ÅŸi alte decoraÅ£iuni care mai de care, troienite vârste peste vârste. Mă gândesc să împărtăşesc cu voi povestea unora din ele cum se rostogolesc din cutia cu zorzoane, în-cerc.

    Pentru azi, am ales cel mai prăfuit dintre globuri - de sticlă groasă, deja pe jumătate mătuit ÅŸi cu agăţătoarea înodată de zeci de ori. Probabil, fiecare nod reprezintă câte un ocol prin povestea lui.

    Îmi e tare drag globul ăsta modest È™i arhaic. Îl agăţ an după an de crenguÅ£a cea mai stufoasă ÅŸi parfumată întrucât văd în el sclipirile celei mai frumoase poveÅŸti de dragoste pe care am întâlnit-o vr...

    Iesirea la iarna

    Ce poate fi mai preaplin decât dragostea nesfârÅŸită ÅŸi neconditionață a unei femei?
    Un vis de iarnă, într-un anotimp atemporal de speranta.

    Te-am uitat în clipocirea dintre somn ÅŸi trezie, într-o picătură de reverie nestatornică, te-am lăsat să pluteÅŸti câteva zile acolo, ca într-un glob plin de fulgi de nea, iluzoriu de pufoÈ™i ÅŸi uÅŸori… Nu te-am pierdut, doar te-am culcat o clipă de zile acolo, nestingherit de angoasele mele hibernale, măcar cât să treacă viscolul. De când sunt născută în prima rază de speranță a primăverii, m-a speriat ia...

    Fiat Lux

    În “Å£ara” din care vin eu, tradiÅ£ia spune că o dată pe an, într-o anume zi Sfântă, trebuie să purtăm ceva nou ca să ne aducă noroc. De aceea, am urmat întrutotul acest obicei ÅŸi am pornit la o sesiune de shopping performant, însă pentru casă. Asta pentru că locuinÅ£a cu vaste încăperi nu a beneficiat de ultima tuşă de design.

    Prin urmare, am decis ca fiecare încăpere să fie înnoită cu câte un artefact din categoria artă ÅŸi suflet; aici, un sfeÅŸnic, cu patru braÅ£e susÅ£inute de un amor, motive zoomorfe ÅŸi religioase; dincolo, un tablou cu temă fantastică, un pastel cu temă orientală, un felinar de exterior, un alt sfeÅŸnic de cristal scos de la natfalina familiei pentru bucătărie, chiar ÅŸi dressing-ul s-a înnoit cu două umeraÅŸe, art-nouveau cu modele florale, care s...

    Craciunul Bunicilor

    Bradul bunicilor dintr-un mic oraÈ™el de provincie: mă aÈ™tepta in fiecare vacanță de iarna, al doilea in ordine cronologică din meniul bine asezonat cu cadouri, ca pentru orice copil unic È™i cuminte. Încep cu el pentru că este primul care imi încape acum pe hornul memoriei infantile, întotdeauna înălÈ›at pe un bufet burduhănos si demodat, chiar lângă o dogoritoare È™i foarte înaltă sobă de teracotă. Cu foc trosnitor È™i parfumat de lemne.

    O vreme au fost si străbunicii pe aproape, figuri de poveste, cu păr fumuriu È™i ochi blânzi È™i obosiÈ›i de trecerea prin două războaie năpraznice.

    Bradul mă aÈ™tepta luminat doar cu lumânările de ceară adevarate, aprinse fără teama de incendii È™i accidente a BucureÈ™tiului de bloc, făcând să sclipească tainic globuleÈ›e de sticlă, oglinjoare argintii, ...

    Craciunul cu Tata

    Dacă, însă, cineva era Scrooge în familie, acela era axiomatic tata. Înalt, prea înalt, cu părul albit È™i umerii incovoiaÈ›i de griji È™i poveri È™tiute sau neÈ™tiute, avea tot timpul expresia gravă È™i nervii întinÈ™i ca o coardă scârÈ›âită de vioară severă È™i antică. Mai ales când se apropiau Sărbătorile. Mama, cu spiritul de copil neÈ™tirbit de nici o pală de viscol sau dispută conjugală, iÈ™i dorea frenetic să fie toate celele la locul lor până în cele mai mici detalii, de la bradul de formă perfectă, vânat cu cerbicie prin toate pieÈ›ele, până la mirosul de sarmale È™i cozonaci care plutea în valuri prin fiecare ungher al micului apartament de centru bucureÈ™tean. Ea cerea, ca un copil cu lista pentru Mos Carciun in mână, scrisă caligrafic încă din toamnă, iar tata, ...

    Povestea asteptarii

    "Nu cunoaÅŸtem decât ceea ce îmblânzim! zise vulpea. Oamenii nu mai au timp să cunoască nimic. Ei cumpără lucruri de-a gata, de la neguţători. Cum, însă, nu există neguţători de prieteni, oamenii nu mai au prieteni. Dacă vrei să ai un prieten, îmblânzeÅŸte-mă!

     - Ce trebuie să fac? zise micul prinÅ£.

     - Trebuie să ai foarte multă răbdare! răspunse vulpea. La început, te vei aÅŸeza ceva mai departe de mine, uite-aÅŸa, în iarbă. Eu te voi privi cu coada ochiului, iar tu nu vei rosti nici un cuvânt. Graiul este izvor de neînÅ£elegeri. Însă vei putea, pe zi ce trece, să te aÅŸezi din ce în ce mai aproape de mine.

    A doua zi, micul prinţ veni din nou.

     - Mult mai frumos era, dacă veneai ÅŸi astăzi la aceeaÅŸi o...

    La Ateneu - Codul bunelor maniere astazi

    De  fiecare dată, când părinÅ£ii mei vin în BucureÅŸti mă străduiesc să le ofer câteva zile de desfătare culturală în Micul Paris contemporan. Îi duc la teatru, la operă, vizităm expoziÅ£ii sau galerii de artă; dacă avem timp, părăsim capitala, către un conac, într-o călătorie în timpul boierilor adevăraÈ›i:  Bellu-UrlaÅ£i, Micul Trianon de la FloreÅŸti sau Conacul Ghika din Moara Vlăsiei.

    Îmi place să îi răsfăţ, măcar puÅ£in.

    De  această dată erau, doar, în trecere. Prin urmare, m-am gândit că un concert  Bethoveen ÅŸi o simfonie Mahler, la Ateneu, ar fi de bun augur. Unde mai pui că interpretarea aparÅ£inea lui Remus AzoiÅ£ei, iar bagheta dirijorală lui Theo Wolters.

    Zis şi făcut, fac rost de bilete "last minute"; ne pregătim cu ...

    You wanna make a memory

    Acum că ai plecat, plouă infernal. Până acum plouase blând ÅŸi adormitor dincolo de draperiile groase de catifea. O muzică picurată din clape de pian. Adagio.

    Ating cu palma fereastra pe care curg pe dinafară picăturile cum îmi curg mie acum lacrimile pe obraji. Două firicele subÈ›iri ÅŸi reci. Îmi imaginez că geamul e obrazul tău ÅŸi palma mi se încălzeÈ™te imediat, de parcă a întâlnit-o pe a ta, din nou, ca adineauri.

    Zâmbesc. De bucuria imprimată în aÈ™ternuturile mototolite ÅŸi umede, de amintirea pielii tale pe pielea mea fierbinte, de È™oaptele murmurate în sărutari adânci, de recunoaÈ™terea trupurilor ÅŸi buzelor noastre, de parcă s-ar fi topit despărÈ›irea lungă, de la primul sărut, furat încă din maÈ™ină, sub taina geamurilor aburite ÅŸi mantia din picături de ploaie.<...

    In genul...fetei moderne

    Dragă Prietene sau Prietenule, cum imi place mie sa te strig, desi incorect gramatical. asa m-ai obisnuit cand eram mici, de...
    De mult imi tot recomanzi să scriu in genul...Fetelor Moderne (vorba lui Steinhardt înainte de genul... "Jurnalul Fericirii"). Tu mă cunoÈ™ti, eu sunt orice soi de scrijelitoare prin praf de vise, dar modernă nu sunt. Sunt incremenită de ceva vreme în locuri comun-desuete, într-o zona de confort obsolete, ridicat, culmea, de unii, la rang de coolness, pentru ca, nu-i aÈ™a, a fi diferit chiar te face mai interesant È™i te cocoata in rangul social-mediatic.  Eu sunt doar un blog minuscul, cât o planetă mică dar unică, ca cea a Micului PrinÈ›.
    Cunosc fete moderne, nu sunt chiar pierdută in recluziunea somnului Frumoasei din Padurea adormită. Am prietene multe, uneori prea multe pentru un suflet insolit si ramolit,...

    Cherchez la femme moderne

    Ajung sa scriu cateva idei despre cum si de ce am ajuns sa citesc articolul "Fata moderna".

    O buna, sper, amica de a mea, Femeie moderna ziua, mama responsabila, si ziua si noaptea, dar mai ales boema-visatoare cu spirit ludic si aer de diva interbelica in intimitate, ma indeamna sa citesc acest articol si sa-mi exprim parerea depre mai multe demersuri literare postate pe Adela.

    Cu placere dau curs invitatiei si, evident, ma intreaba ce anume am inteles din cutare articol sau  daca am descifrat cheia unei anumite poezii. Dintre aceste exercitii literare unul mi-a atras atentia in mod deosebit anume acela in care se face refereire la Femeia moderna, care in ziua de azi incerca sa lupte de la egal la egal cu barbatii, pentru a reusi chipurile in viata, pentru ca, in final, sa descoperim ca si ea ramane la fel de feminina precum toate celelalte femei, necatalogate a ...

    Frumoasa Venetiana

     

    Era multă agitaÈ›ie în PiaÈ›a San Marco, din VeneÈ›ia. Se terminase excursia. Odată cu ea se terminase È™i visul trăit în acele zile. Iubea, iubea asa cum nu mai iubise niciodată.Trăirile erau intense, se incolăceau ÅŸi nășteau o simfonie. O simfonie a inimilor ÅŸi a viselor. Intră într-un magazin. LanÅ£urile colorate dânÅ£uiau în jurul ei. Măştile veneÅ£iene o salutară pe o arie de operă. Încercă un inel cu piatră verde. Piatra strălucea ca ochii ei. Un verde de smarald cald, în care i se oglindea fericirea, Fericirea trăită în acele zile.

    Tresări brusc când el deschise uÅŸa magazinului. “Unde ai fugit?", o intrebă. Ea nu îi răspunse, în schimb zâmbetul ei îi transmise, cu toată dragostea, răspunsul. Palmele îi erau deja umede, iar pulsul er...

    Povestea Hotului Politicos Sarumana

     

    ERA O ZIOBIÅžNUITÄ‚ ÎN ORĂŞELULMIC…

    Adulţii făceau ce ştiau ei mai bine, adică lucruri Plicticoase.

    Pensionarii îÅŸi sorbeau cafeaua pe terasele caselor sau cafenelelor, cu ziarul în mână ÅŸi ochelarii pe nas. Dar, cum cea mai frumoasă parte a cititului este vorbitul, ultima ispravă a HoÅ£ului Politicos era deja în spuma de cappuccino de pe buzele tuturor.

    "-  De data asta a furat o rochie de la doamnaElegantă ÅŸi două păpuÅŸi Barbie din colecÅ£ia fetiÅ£ei familieiEleganÈ›a…Ei au observat abia ieri, deÅŸi furtul a avut loc acum o lună, conform indiciilor poliÅ£iei!", spuse BunicaSmântână...

    Anisia Zeita Nisipurilor

    Jurnal de vacanta:

    "Am ajuns la mare. Soarele imi incalzeste sufletul, iar nisipul auriu imi imbraca incet forma piciorului. M-am agitat toata noaptea, cautandu-mi parca un loc in care sa pot uita de tot, sa ma cufund in pernele de matase si sa intru in lumea viselor. Alerg ca o nebuna spre apa marii. Ma intind pe nisipul umed si las valurile sa imi pipaie corpul, pielea, sa ma cuprinda toata. Apa imi mangaie fata si ma trezeste din amortire. Este rece, o simt precum atingerea unui cristal inghetat, un cristal ce isi schimba culorile fugind dupa razele soarelui. Parca traiesc in vis, un basm-nescris. Poseidon, este linistit astazi. Ii surprind zambetul cand imi vede sclipind fericirea din ochi. Cum as putea descrie Bucuria, daca nu atunci cand ma preschimb in Zeita Nisipurilor, Anisia, Zeita Nisipurilor. Din pamanteanca cu pletele nisipii si lungi care s-a intalnit cu...

    Lara o scanteie de fetita ferecata in femeia lui Astazi.

    Să fiu fetiță!

    Toate fetiÈ›ele se visează Ilene Cosânzene, cu păr lung care să coboare din turnul de fildeÈ™ până la temelie, astfel incât, prinÈ›ul, să se cațăre pe părul lor ca pe o frânghie. (Mă rog, numa’ romantic nu sună, dar nu te pui cu visul unei fetiÈ›e…)

    Toate fetiÈ›ele se visează purtând È™iraguri luungi de mărgele înfășurate în jurul gâtului, de atât de multe ori, încât li se imprimă culoarea lor pe piele, se văd cu mănuÈ™i din dantelă delicată, care le ajung până la umerii de copil, se visează plutind din cauza acelui sărut care să le faca să simtă că sunt vii…se visează privite ca nimeni altele, se visează gingase È™i delicate ca florile din gradinile din desenele animate.

    Se visează.

    Nu mai sunt de mult fetiță.

    ...

    Mica balerina

     Prin ÅŸcoala primară sau liceu, desenam balerine cu picioare neverosimil de lungi. Pe bănci, pe birouri, pe pereÅ£i. Pe pereÅ£ii boxei sordide de bloc. Pe poante. Încremenite în poziÅ£ia fouette-ului. Cu tutu-ul scurt al lebedei albe sau al celei negre. Tul ÅŸi picioare. Figuri schiÅ£ate ÅŸi vag fericite. AproximaÅ£ii de coafuri sau pomeÅ£i. Ochii mari de Benzi Manga.

    Desenam într-o nebunie surrealist amnezică.

    Mi-am amintit asta târziu ÅŸi psihanalizat. Nici acum nu ÅŸtiu să descifrez complet simbolurile. DeÅŸi, încă, mai pictez la vreo ocazie de workshop balerine târzii doar în culori mai vii. Tot pe poante. Ocazional mă miÅŸc ca un ÅŸifonier. Am avut proporÅ£ii similare unei balerine vreo doi ani buni, într-un vestigiu de viaţă.

    Mi-am împrejmuit glezna într-un lănÅ£iÅŸor infinitezimal...

    Muzei mele

    Am mai scris eu despre muze, dar cred că am făcut-o într-un mod cât se poate de arogant ÅŸi comercial. Nu Å£in minte să fi scris vreodată un articol într-o maniera mai directă ÅŸi mai personală ca în cazul de faţă.
    La un moment dat, nu ÅŸtiu prin ce articol, am vorbit despre idealul meu  de femeie ÅŸi despre cum văd eu viaÅ£a trăită alături de ea.
    M-am trezit pus faţă în faţă cu dorinÅ£a împlinită, ÅŸi mai exact, să iubesc ÅŸi să-mi fie întors sentimentul de iubire, de femeia pe care o consider Iubita mea, Muza mea. Åži ..ce să vezi, mare stupefacÅ£ie! Exprimarea sentimentelor de iubire lasă de dorit ÅŸi nu se ridică la nivelul imaginat. Asta mă duce cu  gândul la acea zicală : “Ai grijă ce-Å£i doreÅŸti că s-ar putea să se întâmple” ÅŸi aÅŸ adăuga eu, ...

    Scrisoare catre Necunoscut

    AÈ™ vrea să fii frumos din suflet. AÈ™ vrea să ai frumuseÈ›ea unui suflet frumos. Dar aÈ™ vrea È™i să fii frumos ca un zeu. Ca să am È™i eu locul de zeiță lângă tine. Și ca un om să fii frumos, ca să pot să fiu femeia ta frumoasa. AÈ™ vrea să ai ochii mari ca să ma oglindesc în ei È™i să mă vad în ei aÈ™a cum mă vezi tu. AÈ™ vrea să mă vezi frumoasă cum mă plac È™i eu. AÈ™ vrea să mă fac frumoasă pentru tine È™i pentru mine. AÈ™ vrea să mă scufund în ochii tăi de partea cealaltă a pleoapelor strâns închise. Ca într-un lac adânc, ca în mine însămi. AÈ™ vrea să -È›i descopăr inteligenÈ›a cu veneraÈ›ie, cu bucurie, cu surpriză. Să ma întreb, ce minunăție mai eÈ™ti È™i tu? Și apoi aÈ™ vrea ca minÈ›ile noastre să se contopească È™i să împrăștie praf de stele noi. Să înveÈ›...

    Piper in ochi

    Vineri. Vineri dimineaţă. Miezul unei veri capricioase. Răcoare înÅ£epător-plăcută. Agale, mă îndrept către birou, urmând traseul clasic, pe jos, pe bulevardul Dacia.
    LiniÅŸte, nicio maÅŸină, niciun lătrat, nici măcar  vreo sirenă de la spital nu miÅŸca aerul. Mă bucur din plin de aÅŸa atmosferă unică. Sunt privilegiată să fiu prima care vântură undele vaporoase ale aerului pe bulevard. PâÅŸ-pâÅŸ ajung la Calea Victoriei; traversez pe roÅŸu, că doar nu e nici Å£ipenie de maÅŸină, om sau alte miÅŸcătoare matinale pe drum. Pe măsură ce avansam pe traseul meu, brusc, în zare se întrevăd câteva siluete încovoiate ca într-un schizoid dans contemporan. Ce să fie? Mai fac doi/trei paÅŸi, iar siluetele prind contur: două femei ÅŸi un bărbat se încolăcesc de parcă formează statuia l...

    Scrisori catre ploaie

    DnaT. wrote at 8.30:

    Am ascultat in seară asta un Imperial si un Bruckner cu gândul la sideral.
    O, ce vis frumos...
    Știi, mă întreb adeseori in ultima vreme, cum trebuie ca te simÈ›i tu ignorând cu voluptate o amărîta care-È™i varsă zi de zi dorul si mâdria defunct princiară cu gândul la tine si ce fel de metafizica e asta. Cum trebuie sa te fi simÈ›it strivindu-mi iubirea (cunoscută si logodită de ceva vreme), ca pe un carcalac de bucătărie, de vreme ce mă devalorizezi tratându-mă ca pe un obiect obsolete...si ce amai rămas din mine în cenușă de fapt, dacă îndur aÈ™a ceva si mă agaÈ› dezarticulată de tine, ca o papușă călcată È™i târâtă de o roata de maÈ™ină al carei mecanism tembel incă mai scânceÈ™te...
    Stiu cum, cu "fuck off, ti-o furi iar si ...

    Omleta de prepelita

    Dragă Prietene,
    Proiectul meu s-a prelungit fără de rost peste o perioadă ticsită de sărbători modernizate ÅŸi extensii de weekend leneÅŸe, dodoloaÅ£e, sub cerul de cristal  aurit al primăverii bucureÅŸtene. Totul a izbucnit în floare pe aici, prin metropola infinitelor posibilităţi: magnoliile, corcoduÅŸii ÅŸi merii sălbatici, la colÅ£ de stradă, trandafirii japonezi ÅŸi inadecvaÅ£i, forsiÅ£iile incandescente, păpădiile din marea de verde proaspată ca de o singură dată pe an, pe aleile pururi nepieptănate ale parcurilor. Sunt fericită în felul meu contemplativ, pentru că pot respira culorile brute ÅŸi crude în marea de arbitrar a lunii aprilie. Pot să nu mă mai zgribulesc cu fragilitatea mea nevrotică. Pot să ies din subteran ÅŸi să sfidez metroul subpămâtean, cârtiÅ£a bicisnică a asfaltului, să umplu kilometrii cu p...

    Zeitele

    De când frecventez cursuri care mă întorc pe băncile culturii generale, potrivite pentru anii sabatici ai corporatistelor dezorientate, de când lecturile mele s-au pierdut pe un drum psihologico-filozofic È™i istoric pentru re-begginers, mi se tot întâmplă să văd arhetipuri È™i umbre în toate situaÈ›iile cotidianului, mi se pare că parfumurile vorbesc cu mine È™i visez în filme cu magicieni È™i culori. În acelaÅŸi timp cred că ÅŸi privirea mi s-a modificat, a devenit a unei bufniÅ£e pseudo-inteligente sau a unui fel de oracol din Delfi sau de la bâlci, depinde de unde priveÈ™ti lucrurile È™i dacă oracolele au privire sau nu. Probabil de asta prietenii È™i desigur că, mai ales prietenele mi se povestesc mai des decât înainte, sau mai profund, sau mai sincer? Sau mi se pare mie pentru că deschid ochii mai larg l...

    Scrisorile postmoderne ale Dnei T

    Dna T wrote at 1.oo a.m

    Dragă Fred,
    Voi începe prin a-Å£i explica perspectiva mea asupra rendez-vous-ului de aseară, nu ca să mă justific, ci ca să nu mai înotam, iar, prin disonanÅ£a cognitiv-crasă, sau cum s-o chema asta la Dostoievski, că n-am idee.

    I) deÅŸi urăsc să te împovărez cu detaliile vieÅ£ii mele prozaice în lumina cruda a zorilor realităţii, le voi folosi aici pentru acurateÅ£ea adevărului istoric: am întors, cu făraÅŸul meu de caznică, grămezi de emoÅ£ii ca să pot ieÅŸi, din nou, cu o "prietenă", mi-am pus uniforma de "outing" cu tocuri&stuff, cu lustru ÅŸi ÅŸtaif, dar ÅŸi cu dorinÅ£a naivă ÅŸi tâmpitzică de a te ÅŸi seduce pe tine, de a-Å£i oferi farmecele mele uÅŸor fanate, pentru că, nu-i aÅŸa?, cam asta face orice muiere iubitul ei din antichitat...

    Valul de Beaufort

    Sunt la mare. Miroase a mare sărată şi un pic de rece, cu guleraşe de frişcă rotită pe făcăleţe de argint.

    Sunt singură şi pustie, şi inutilă, ca marea asta sub stele cu colţi de diamant.

    Mi-e frig în căldura de l'ete indien, mi-e frig de tine, de golul tău închistat funebru sub inima mea. Plecarea ta doare încă, aderentă la toate terminaÅ£iunile nervoase ale sufletului, aÅŸ vrea să mor puÅ£in dar mi-e frică de marea care mă va rostogoli pe nisipul rugos, pe făcăleÅ£ul ei cu argint de valuri ÅŸi de stele.

    De ce ai plecat dacă tot ai venit?

    De ce m-ai omorât, daca tot m-ai trezit? Imi sângerează marea in urechi cu val, cum imi sângerează sufletul dupa ce ai desprins tatuajul cu tine.

    Vreau sa moara pentru totdeauna l'ete indienul, vreau să-l inec intr-un ocean de stele rele si ascuț...

    Crampei pentru mama

    Cândva, într-un an, demult, nu îmi văzusem părinÅ£ii deloc; aÅŸa că, mama, răzbită de dorul de fii-sa îÅŸi făcu bagajele, pusă “borcaniada” la pachet, dimpreună cu alte cutii ÅŸi cutiuÅ£e cu bunătăţi culinare; ÅŸi se urcă în primul tren ce avea să descindă peste ore în BucureÅŸti.
    Trenul trebuia să ajungă în faimoasa Gară de Nord, pe la 19:00 trecute fix. Moi, fiică iubitoare ce mi-s, ajunsăi în gară, ca oltenii veritabili, ceva mai devreme. Verificai tabela de sosiri ÅŸi obervai că urmau să sosească două trenuri; unul de la Deva ÅŸi unul de la Pandurii Tg-Jiu- ambele cu 10 minute întârziere. Ca să nu îngheÅ£e aÅŸteptarea pe peronul patru, începui să mă zgâiesc la tarabele cu nimicuri kitchoase. În timp ce analizam, mai cu foc, fiecare sclipici ÅŸi fiecare mÄ...

    Cand ninge Fred in aprilie

    DnaT. wrote at 8.30:

    Dragul meu,
    Nu prea ÅŸtiu ce să mai zic, nu mai ÅŸtiu ce mai e de făcut cel puÅ£in pentru mine, care mi-am vărsat toate stările pe masă aseară ÅŸi în zilele trecute. E atâta înverÅŸunare ÅŸi răutate între noi, mă îngrozeÅŸte monstruos ÅŸi pe mine, nu numai pe tine, stai liniÅŸtit!! De unde reuÅŸim să scoatem tot ce e mai urât din doi oameni fundamental raÅ£ionali, în fine, maturi, nu adolescenÅ£i isterici, cu niÅŸte vieÅ£i ÅŸi realizări în spate. Ieri a fost totul abominabil ÅŸi paroxistic, în afară de atunci când am făcut dragoste disperată È™i fierbinte, atunci, parcă, se făcuse pace ÅŸi erai din nou tu, Zeul meu, cel pe care îl iubesc, bun ÅŸi frumos, nici o legătură cu ce monÅŸtri de umbre am proiectat, fiecare înainte È™i înapoi.

    Ochii tai (nu) sunt ca marea

    Mama mea nu a fost niciodată „mămică”. Eu am fost „mămica” unei mame cu nume scurt de diminutiv în joaca dintre două fetiÈ›e. Știu sigur că m-a iubit inestimabil de mult È™i m-a plătit cu viaÈ›a È™i cu sănătatea. Prinsă în colivia unei căsnicii impuse de vremuri, construind familii de poveste din materiale puÈ›ine È™i austere, supunând cavaleri cvasiinexistenÈ›i, în armuri ruginite ca să-i vrăjească/preschimbe în taticigatabunici…era prea ocupată să fie Zâna Albastră È™i lampa fermecată, Seherezada cu 1001 de poveÈ™ti sau războinica Brava a feminismului modern, de picurat chinezeÈ™te în urechi de copil cuminte È™i docil, cu ochi de sticlă topită de Murano. Spunea poveÈ™ti nemuritoare È™i scurte, terminate hoÈ›eÈ™te în coadă-de-peÈ™te…Erau dulci-amare ca fumul de È›igară, sub o...

    Reverie la inceput de an

     Cum ar fi să fie un început care să te uimească sau contrarieze? Care să demanteleze un colÈ› din cupola lumii tale È™i să te lase să vezi, iar, cerul cu constelaÈ›ii inexpugnabile? Ai fi pregătit să nu fii pregătit? Să te întrebi: “Vai, ce minunăție mai este asta?” Să fii tu necunoscătorul, nevolnicul, firavul? Mai are cineva curajul sau smerenia surprizei sau a inefabilului?

    Atunci, împotriva curentului de petrecăreÈ›i exuberanÈ›i în rezoluÈ›ii de început de An Nou, m-am hotărât să merg puÅ£in înapoi. Spre trecut. Ca să pot accepta prezentul, anul, ne-soluÈ›iile, ce-ar mai fi de acceptat È™i cunoscut, ca să-mi iau avânt, unul proaspăt ÅŸi rece.

    Åži dintr-o dată, ca într-o poveste, au venit toÈ›i la întâlnire, ToÈ›i…Ei toÈ›i, pe care i-am simÈ›it, cu care po...

    Lapislazuli

    Îndrăgostire, bibelou de porÈ›elan cu intarsii albastre, potir de porfir translucid, sfânt Graal al inimii întoarse în primăvară înflorată. Fluturi în stomac, cupizi, în asteptări cu mâini È™i buze umede. 

    Tremur pentru că vreau să fiu frumoasă pentru tine, tremur pentru că vreau să fiu autentică È™i reală pentru tine, pulsez pentru că mă simt vulnerabilă È™i nudă în faÈ›a ta È™i am nevoie să mă înveleÈ™ti într-o mantie la fel de pufoasă de îndrăgostire, ca să nu-mi mai fie aÈ™a de frig de frică. Văd soare È™i fluturi albaÈ™tri acolo unde este nor È™i furtună, văd delfini sub ninsoare È™i fluturi pe flori ninse de corcoduÈ™ii sălbatici. Mi se zbate totuÈ™i nesiguranÈ›a în gene, este prea devreme, îmi lipseÈ™te echilibrul, p...

    Starea de rochie

    Azi a fost soare. Cu dinÈ›i. Cu un cer albastru de VoroneÈ›. Azi am crezut pentru prima dată în Anul cel Nou, că o să vină primăvara. Abia azi i-am sărutat prima dată parfumul primilor ghiocei în soare. Soare cu dinÈ›i. Dar o gheață ce strălucea ca È™i cum s-ar topi curând. O promisiune. Azi am ieÈ™it la shopping pentru prima dată în an. Am poposit într-un magazin din centrul capitalei transilvane, acela prevăzut cu Palate È™i muzee. Un magazin cu geometrie sobru carteziană. Pentru că, încă, nu este atât de primăvară ca să mă iau la trântă cu colecÈ›iile noi È™i impertinente. Pentru că stilul, încă, îmi hibernează în lâna pufoasă de cardigan larg, în culori de pământ. Dar, în boutique-ul cu parfum de clasicism hieratic doar cu o gingașă intarsie de culoare…m-am o...

    Adela Nour

    Femeie nu Copilă, Regină nu PrinÈ›esă, Muritoare Măturătoare de praf de stele, Nu Zâna. Fragilă nu voinică. Blândă nu bărbată. Duioasă È™i Sarcastică-reformată. Dramatică, elegiacă, nostalgică, exuberantă, naivă. Veselă rar È™i intens. Fericită iubită. Cel mai fericit Iubit. Visătoare frecvent. Inteligentă nu inÈ›eleaptă. Nesăbuită dansatoare. Indragostită absurd. Romantică postmodernă. Nevrotic inocentă.

    O plajă pustie, într-un l’été indien atemporal, sub un cer sideral, pe care voi desena poveÈ™ti È™i clădi castele fermecate, È™terse odată cu evanescenta sclipire de val… Adela e ea.

    ...

    Soapte

    Am ascultat glasul vântului de toamnă ÅŸi pentru că îmi plăcea cum ÅŸoptea, am încercat să mi-l închipui.
    Era tânăr ÅŸi bătrân, înalt cu păru-i de frunze, colorat în toată gama de galben ÅŸi roÅŸu, cu ochii precum cerul înnorat, iar trupu-i tânăr acoperit de o mantie aurie, roÅŸie si violet.
    Tânărul acesta bătrân îmi vorbea cu ÅŸoaptele lui puternice despre iarna care va să vie, despre prietenii lui, copacii, care vor avea sinistre înfâÅ£işări în noapte, cu braÅ£ele lor goale ÅŸi negre, înălÅ£ate spre cer, vor părea urâÅ£i ÅŸi gârboviÅ£i.
    Singur, bradul, prietenul celuilalt vânt de iarnă va fi mândru, cu fruntea sus urându-i bun venit iernii ÅŸi mirelui ei, crivăţul.
    Pentru că îmi spunea vântul: iarna e ...

    Colour me White

    IubitulMeudinVis,

    Te invoc acum din nou, în prag de Sărbătorile Iubirii, de Valentine's Day, de Dragobetele neaoÅŸ, de lumina de soare în februarie, de aÅŸteptarea către deÅŸteptarea primăverii, de ploaie albă costumată în lapoviţă sau poleită argintiu când curge din felinare peste o stradă neagră.Te invoc pe trena lunii pline ÅŸi prea strălucitoare, dar îndepărtate, moneda de zece bani, noroc licărit într-o palmă îngheÅ£ată. Fie-Å£i blândeÅ£ea caldă cu mine ÅŸi frigul care încă îmi suflă în ceafa dezgolită.

    De-ar fi să vii, n-aÅŸ crede că visez. Dar dacă vei veni, vino iar în camera noastră cu pat împărătesc sub baldachin de cearceafuri albe, ca un mare cort alb al regatului de iubiri fierbinÅ£i, de patimi drapate. Poate îÅ£i falfaie ÅŸi Å£ie în suflet acu...

    Acum de Martie

    Eu. Acum nu mai vreau să fiu "O femeie care iubeÈ™te prea mult". 

     A durut imens toată luptă asta cu o miză atât de fulgurantă. Vreau să învăț să fiu "o femeie" È™i atât. 

     Te rog, ajută-mă, Ingere, pare cel mai greu lucru din soarta mea, de pe Pământ. Am vrut să fiu o femeie care iubeÈ™te È™i este îndrăgostită continuu, peremptoriu. Să port cu mine doar zalele aurite de dragoste, oriunde È™i oricând. M-am încăpățînat să nu fiu decât aÈ™a, să nu mai exist nesperând. E cea mai mare confuzie.

     Eu cu mine însămi. Acum. Deconstruită È™i alienata, păpușă s...